EXCLUSIV | A cerșit ani de zile pe străzi, iar acum duce o viață cum nu și-ar fi imaginat. Povestea tulburătoare a unei educatoare din Brașov

Născută într-o familie de romi cu zece copii, cu neajunsuri firești și fără nicio perspectivă în viață, Alina Ursu a încercat cu disperare să găsească o cale de a face bani. Nopțile în care ea și frații ei se culcau flămânzi nu erau ceva neobișnuit. Pentru că avea un handicap grav la un picior, traficanții de cerșetori au văzut în ea o adevărată mină de aur. Așa a ajuns să cerșească în Polonia. A trăit pe străzi aproximativ șase ani, dar o ambiție incredibilă a ajutat-o să ajungă ceea ce este astăzi: educatoare și terapeută.

Alina Ursu (52 de ani) s-a născut la Roman, orașul despre care nu are amintiri deloc plăcute, motiv pentru care spune că nu s-ar mai întoarce niciodată aici. Face parte dintr-o familie numeroasă de romi, cu 10 copii, fiind singura absolventă de liceu și, mai apoi, de facultate dintre toți frații și surorile ei. Deși părinții au încercat să le ofere atât cât au putut ei, au avut o copilărie grea, iar nopțile în care copiii mergeau la culcare fără să fi mâncat nici măcar o bucățică de pâine nu au fost puține.

Împinsă de la spate de sărăcie, s-a căsătorit cu un bărbat de care nu o legau prea multe, iar la scurt timp a născut o fetiță. Situația Alinei Ursu s-a complicat și mai mult în momentul în care a devenit mamă. Cu un soț agresiv și dependent de alcool, a fost nevoită să găsească singură o soluție pentru a supraviețui.

Aparenta ei salvare a venit din partea traficanților de cerșetori, care controlau o rețea din Polonia. Traficanții au văzut în ea o sursă de venit cu potențial, Alina având un handicap grav la un picior.

”Când am rămas însărcinată cu fetița, mulți mă îndemnau să fac întrerupere de sarcină, îmi ziceau că ce o să fac eu cu un copil, cum îl cresc? Când fetița avea 5 luni, soțul meu m-a abandonat, a fost prima lui fugă de acasă. Stăteam atunci la ai mei, care nu o duceau prea bine, tata întreținea casa din pensie. Într-o zi, când eram în parc, m-a abordat o femeie, care mi-a spus «tu poți să faci bani mulți, poți să-ți iei și casă». Eu am un handicap din naștere la piciorul drept, care este mai scurt puțin decât piciorul stâng, iar talpa este mai mică și deformată. Așa am ales să plec la cerșit, în Polonia, cu înțelegerea ca banii câștigați să îi împart cu binefăcătorii mei, după care să mă bucur de ce-mi rămâne”, își începe Alina Ursu povestea.

”Soțul meu le-a furat banii din cerșit”

Și-a lăsat fetița în grija părinților, la Roman, și a plecat în Polonia să cerșească. O perioadă, a făcut naveta România-Polonia, țară pe străzile căreia își câștiga existența. În momentul în care a rămas însărcinată cu cel de-a doilea copil, un băiețel, și-a chemat în Polonia și soțul, ca să o ajute cu cel mic, o decizie care i-a adus însă mari probleme.

”Noi locuiam într-o cameră de hotel cu altă familie de români cu copii, și ei erau tot la cerșit. Într-o dimineață, soțul meu le-a furat toți banii din cerșit, 7.100 de mărci, cum era pe vremea aceea, iar pe mine m-a lăsat dormind în cameră. Atunci am fost la un pas să fiu dată mai departe, ca să-și recupereze banii. Când le-am spus că sunt de acord să îi despăgubesc, deși nu era vina mea, au hotărât să nu mă dea altora”, își amintește astăzi Alina.

Fiind vorba despre o sumă destul de mare pe care trebuia să o strângă, Alina a primit ajutor și din partea unuia dintre frații ei.

”Fratele meu nu are antebrațul de la mâna stângă, și l-a pierdut într-un accident de muncă. El cânta la muzicuță. M-a ajutat să plătesc acei bani pentru care nu eram vinovați”, ne-a mai spus femeia.

I-au dat copilul spre adopție, fără știrea ei

După ce și-a achitat datoria, Alina, care între timp devenise din nou mamă, credea că a scăpat de necazuri, dar nu a fost așa.

”Am mai avut o provocare, fiul meu dispăruse din spital, unde era internat după ce fusese diagnosticat cu hidrocefalie, trimis la un orfelinat și dat spre adopție”, ne-a spus Alina.

Și de această dată, soarta îi pregătise o secvență de viață desprinsă parcă din filme.

”Dintr-o întâmplare, am avut norocul să-l văd la televizor la o emisiune despre medici, în care apărea ca fiind cu cetățenie și nume necunoscute. M-am dus la spital să îmi caut copilul cu translatorul care mă ajutase să fac certificatul de naștere. Am început să urlu în poloneză că îmi vreau copilul. O asistentă mi-a spus că este dat spre adopție unei alte asistente, care îmi oferă 10.000 de mărci pentru copil și îmi dă dreptul să îl vizitez. Am mers la acel orfelinat ca să-mi iau copilul. Mi-au spus că trebuie să mă judec cu statul polonez pentru reîncredințarea lui”, ne-a povestit femeia.

Fără domiciliu fix, fără bani și cunoscută ca cerșetoare, a fost nevoită să lupte cu toate forțele ei pentru a-și lua băiețelul înapoi. Cei care o cunoșteau au făcut efectiv un scut de bunătate și omenie în jurul româncei și al copilului ei.

”Translatorul a fost martorul meu că sunt o mamă bună și muncesc. Patronul hotelului unde dormeam a zis că mă ajută el cu bani și va spune că fac curățenie în hotel. Așa am ajuns în instanță cu 4.000 de mărci pe masa judecătorului, care erau împrumutați, și cu declarații că sunt o mamă bună și nu cerșesc. Mi-au încredințat copilul cu condiția să părăsesc Polonia în trei zile”, ne-a mai mărturisit Alina Ursu.

”Mă duceau la Poliție și îmi luau toți banii”

Odată ce a reușit să se întoarcă în țară, Alina tot nu s-a simțit însă în siguranță.

”M-am întors în orășelul meu, dar eram o țintă pentru traficanți, eu cu handicap și copil mic. Am ajuns acasă cu 300 de mărci, asta era toată agoniseala mea. Au ieșit atunci discuții în familie, că mi-au crescut fetița cât am fost plecată, că au intrat în datorii din cauza mea, că au crezut că voi veni cu bani. Atunci, fratele meu mi-a zis «hai la cerșit, sora mea frumoasă, care a terminat școala!». Așa am început să cerșesc în România. Mă trezeam dimineața și mă duceam la târguri”, își amintește Alina.

Banii pe care trecătorii români, de data aceasta, îi dădeau din milă au ajutat-o să facă primul pas spre libertate. Și-a închiriat o cameră într-un cămin de nefamiliști și a putut să-și înscrie copiii la o grădiniță cu program săptămânal.

”Mă săturasem de frig, de felul în care mă lua Poliția Comunitară și mă târa prin toată piața, mă duceau la Poliție și îmi luau banii, dar nu scriau niciodată în procesul verbal toți banii pe care-i luau, unii mă mai și loveau”, mai spune Alina.

A lucrat ca măturătoare și femeie de serviciu

Copiii ei nu știau de unde proveneau banii din care mama lor îi întreținea. Momentul în care aceștia au aflat adevărul a fost unul foarte dureros.

”Copiii mei erau frumos îmbrăcați, îmi doream să aibă tot ce trebuie. Într-o zi, a venit fetița mea de la grădiniță, unde era în grupa mare, și m-a întrebat: «Mama, de ce ne spun copiii cerșetori, de ce râd de mine și îmi spun se mai duce mă-ta la cerșit?!» În momentul acela mi-am dat seama ce suferință pun pe spatele copiilor mei dacă voi mai continua. Atunci m-am angajat ca măturătoare, apoi am lucrat la grajduri, unde am înființat o grupă de grădiniță și clasa I, sub coordonarea unei școli speciale. Căutau un țigan deștept și administratorul de la grajduri m-a recomandat pe mine”, a adăugat Alina.

Deși i se promisese că le va preda copiilor, lucrurile nu s-au întâmplat așa. Alina își dorea foarte mult să stea în preajma micuților, așa că a acceptat să rămână la grădinița respectivă, chiar dacă postul care i s-a oferit nu avea nicio legătură cu ceea ce visa.

”Mi-au dat jumătate de normă ca femeie de serviciu la școală”, ne-a spus aceasta.

În ciuda acestei dezamăgiri, s-a implicat în acțiuni de voluntariat și ajuta ori de câte ori copiii aveau nevoie de susținere.

”Într-o zi, m-a descoperit o doamnă, care mi-a zis tu trebuie să mergi la cursurile de mediator școlar. Când am finalizat cursul, am devenit mediator școlar. Am obținut premiul de cel mai bun mediator școlar din țară din programul PHARE”, ne-a mai spus Alina.

I s-a pus poprire pe cont pentru amenzi de acum 20 de ani, de când cerșea

La 40 de ani, a decis să facă facultatea, iar la 49 de ani s-a înscris la Master. Studiile i-au permis să se angajeze ca educatoare cu normă întreagă.

”Am terminat Facultatea de Psihologie și Științele Educației și la 49 de ani m-am înscris la Master la Asistență Socială și Dezvoltare Comunitară. Am lucrat șapte ani ca educatoare în mediul rural, iar acum lucrez la o grădiniță din Brașov. În paralel, m-am perfecționat ca terapeută Tetha Healing, care este pentru mine tehnica cea mai simplă, rapidă, eficientă și plină de iubire care te ajută să îți pui în ordine trecutul, prezentul și să ai curajul să deschizi fereastra către viitor în fiecare zi”, ne-a vorbit Alina despre schimbările majore din viața ei.

Educatoarea credea că a reușit să lase în urmă trecutul, doar că autoritățile au o memorie foarte bună atunci când au de recuperat bani. Nu mică i-a fost mirarea educatoarei când, la începutul anului, i s-a pus poprire pe cont pentru niște amenzi primite pe vremea când cerșea.

”Mi-a venit poprire pentru amenzile de acum 20 de ani, mi-au blocat salariul pentru aceste amenzi. Au fost amenzile care s-au acumulat în anii de cerșit în țară, cam trei ani, și ei le-au ținut active, ca să nu se prescrie. Era vorba de 80 de lei acum, dar pe vremurile alea, erau bani mulți”, ne-a spus Alina.

Realizările sale profesionale au venit în același timp și cu împlinirea pe plan personal. Alina Ursu este foarte mândră de cei doi copii ai săi, care acum au 28 de ani, respectiv 26 de ani, dar și de bărbatul care îi stă alături de 12 ani și care o sprijină în tot ceea ce face.

CITEȘTE ȘI:

Povestea lui Edi, MICUȚUL cerșetor din Filiași: „Mamă, mamă, uite ce îmi dă nea Cristi!”

Cine e, de fapt, cerșetorul din imagine. A fost un artist român îndrăgit, dar acum a ajuns de nerecunoscut