Sfântul Sinod al BOR a decis începerea procedurilor de canonizare a protosinghelului Iraclie Flocea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a decis începerea procedurilor de canonizare a protosinghelului Iraclie Flocea (11 mai 1893 – 16 august 1964). Acesta a fost unul dintre cei mai importanți preoți din zona Basarabiei, a participat la Primul Război Mondial și apoi a avut o lungă viață de misionar creștin.

Ce a decis Sfântul Sinod al BOR:
– aprobarea canonizării Cuviosului Macarie Protopsaltul cu titulatura Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul (31 august), a înscrierii sale în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, a proiectelor de texte liturgice (sinaxar, acatist și slujbă) și a icoanei acestuia

– aprobarea propunerii Episcopiei Basarabiei de Sud, avizată de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei, de începere a demersurilor de canonizare a protosinghelului Iraclie Flocea (11 mai 1893 – 16 august 1964)

– aprobarea de uniformizare a titulaturii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou astfel: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, precum și uniformizarea icoanei Sfântului, urmând ca acesta să fie reprezentat în toate icoanele ținând în mâna stângă Catedrala Patriarhală, iar în mâna dreapta toiagul de păstor

– înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Nicolae Cabasila (20 iunie) și aprobarea proiectelor de texte liturgice (sinaxar, slujbă, acatist și paraclis)

– înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfinților Mucenici Marius și Marta, soția sa, și a fiilor lor Audifaciu și Avacum (6 iulie) și aprobarea proiectelor de texte liturgice (sinaxar și acatist)

-aprobarea Acatistului Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu (3 februarie)

-aprobarea Acatistului Sfinților Cuvioși Varsanufie și Ioan din Gaza (6 februarie)

– aprobarea textului Slujbei la deshumarea celor adormiți în Domnul.

Cine a fost Iraclie Flocea

Acesta s-a născut la Pojorâta, județul Câmpulung, în data de 11 martie 1893, primind la botez numele de Ioan și bucurându-se de o educație aleasă în familie și în școală, fiind cel mai ager dintre copii. De mic a fost atras de dorința studiului, a desăvârșirii, cunoscând preoți și monahi cu viață sfântă din zona Bucovinei, în special pe cei din munții Rarău, care i-au îndrumat pașii.

A participat la Primul Război Mondial, fiind în prima linie și trecând cu greu peste pierderile umane și imaginea tristă a războiului care curma viețile multor tineri. Se ruga lui Dumnezeu să-l salveze și era cuprins de teamă când vedea că în jurul lui toți sunt secerați de gloanțe și de schijele obuzelor ce cădeau.

Rănit grav la mână stângă, s-a târât printre camarazii căzuți la datorie și mormanele de pământ, primind îngrijire de la un camarad rănit, aflat în preajma unui râu. De aici ia drumul spitalelor până când a ajuns la Budapesta, la faimosul doctor Lumnizer, care l-a operat

Revenind în tranșee, după cum povestea, a găsit o icoană a Sfântului Nicolae și o lumânare arzând în fața ei, moment în care promite lui Dumnezeu că dacă va scăpa cu viață din război va merge la mănăstire. Astfel, în anul 1917, după ce a fost eliberat din prizonierat, rămânând în Basarabia se închinoviază la Mănăstirea Hârbovăț din raionul Călărași.

După perioada de încercare, văzând râvna lui pentru cele sfinte, în anul 1920 a fost călugărit, primind numele de Ieraclie. În anul 1925 a fost hirotonit ierodiacon, iar în anul 1927 ieromonah. În perioada 1926-1930 a urmat cursurile Facultății de Teologie din Chișinău, remarcându-se prin preocupările sale cărturărești, publicistice și duhovnicești, fiind apreciat de profesorii erudiți ai Facultății de Teologie.

În anul 1940, la retragerea administrației românești, protosinghelul Ieraclie Flocea fost desemnat vicar al eparhiei, menținând echilibru până la desființarea mănăstirii, trei luni mai târziu, mergând preot la parohia Nisporeni. Văzând persecuția preoților și a monahilor din partea sovieticilor, din puținele posibilități de la parohie trimitea ajutoare la călugării de la mănăstirile Noul Neamț și Hâncu, le dădea bani și produse alimentare, până la revenirea în 1941 a Armatei Române.

După sosirea Armatei Române și eliberarea Basarabiei revine la mănăstirea Hârbovăț și se implică în procesul de renovare, ajutând ca să fie aduși înapoi monahii alungați de sovietici.

Între anii 1941-1944 a îndeplinit ascultarea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, iar în martie 1944 a fost numit vicar eparhial pentru regiunile evacuate din Arhiepiscopie.

În 2 august 1945 a fost arestat, fiind condamnat de Sovietul Suprem, la 8 ani de muncă silnică în Siberia, în data de 17 decembrie 1945, pentru propagandă, agitație și apeluri pentru răsturnarea puterii sovietice.

În Lagărul pentru deținuți, ca și ceilalți clerici, a continuat să ajute și să încurajeze pe cei deportați, a spovedit și a ținut vie flacăra credinței, fiind devotat slujirii asumate și Bisericii.

În anul 1953 se întoarce în Basarabia „tot atât de smerit și harnic propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu”, observau contemporanii. În această perioadă a îndeplinit ascultarea de casier la Mănăstirea Țigănești, până în anul 1959, apoi de ghid la mănăstirea Noul Neamț, până la închiderea mănăstirii în anul 1962. Ultimii ani de viață i-a petrecut la un fiu duhovnicesc din satul Chițcani, rămânând în preajma mănăstirii până la trecerea sa la Domnul în 16 august 1964, când a fost înmormântat în cimitirul satului, sub atenta supraveghere a comuniștilor.

În ziua trecerii sale la Domnul, 16 august 2022, din osemintele sale a izvorât mir.

„Pornind de la aceste considerente și de la hotărârea Sfântului Sinod nr. 78 / 2021, privitor la cercetarea vieților vrednicilor înaintași, duhovnici și pătimitori în închisorile sovietice, ne bucurăm că avem chipuri de cuvioși, ca părintele Ieraclie Flocea, care pentru noi este un model de slujire jertfelnică și responsabilă, dar și un rugător la Tronul Preasfintei Treimi.

Analizând viața și activitatea sa, în contextul anului Centenar al Episcopiei Basarabiei de Sud, dar și din dorința ca la Centenarul ridicării la rang de Patriarhie a Bisericii Autocefale Române, să fie înscriși în Calendarul Bisericii noastre și cuvioși cu viață sfântă care au activat în Mitropolia Basarabiei și au trecut prin prigoana din perioada sovietică, am înaintat Sfântului Sinod propunerea de canonizare a părintelui Ieraclie Flocea, un misionar al Basarabiei interbelice, urmând să identificăm și alte chipuri de clerici și monahi îmbunătățiți, care prin rugăciune și pocăință au sfințit pământul țării”, se arată în mesajul BOR.