Aproape 140.000. de muncitori STRĂINI vor contribui la bugetul României, în 2024

În condițiile în care, la nivel internațional, contingentul de muncitori străini a fost mărit în aproape toate țările europene, pentru 2024 Guvernul va suplimenta cu încă 40.000 actualul contingent de 100.000, ceea ce înseamnă că România se pregătește să primească un total de 140.000 de muncitori străini, cu drept de lucru în România, conform celui mai recent proiect de hotărâre propus de Ministerul Muncii.

Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă salută, astfel, decizia Guvernului de a lua în calcul o suplimentare a contingentului actual de muncitori străini și estimează că nevoia reală de forță de muncă este în prezent de peste 200.000 de muncitori străini pe an, conform solicitărilor existente în piață.

Mai mult, reprezentanții angajatorilor de forță de muncă străină atrag atenția asupra contribuțiilor semnificative generate de forța de muncă străină pentru bugetul statului, în special pentru fondul de pensii al românilor și subliniază încă o dată nevoia eficientizării procesului birocratic de aducere a forței de muncă din exteriorul țării.

„Această soluție este una oportună, deoarece nevoia actuală la nivelul pieței de muncă este una dublă față de contingentul aprobat, iar realitatea internațională ne arată că toate țările din Europa și-au extins deja acest plafon. Mai mult decât atât, beneficiile aducerii forței de muncă sunt clare. Pentru taxe și impozite se înregistrează cel mai mare beneficiu. Din momentul în care începe recrutarea unui muncitor străin, 100 de euro reprezintă doar taxa care se plătește la Trezorerie pentru avizul de muncă, în cazul nostru multiplicată la 140.000 de oameni pentru anul 2024. În plus, mai există o altă taxă consulară de emitere de viză și aceasta tot în valoare de 120 de euro, iar odată cu ajungerea acestei forțe de muncă în țară, taxele și impozitele nu se mai rambursează”, a declarat Oana Călin, membru al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM).

Muncitorii străini devin, astfel, o categorie de personal esențială pentru susținerea fondului de pensii, deoarece în convențiile internaționale pe care România le are cu țările din Asia se menționează clar că taxele guvernamentale rămân în țara în care acestea sunt achitate.

Odată cu extinderea contingentului vine și nevoia adaptării aparatului de stat pentru acest nou val de muncitori străini, una dintre problemele cele mai mari raportate de angajatori fiind în continuare cea a timpilor foarte mari de așteptare generați de procesul birocratic, care de multe ori se traduce chiar și în peste opt luni sau un an de zile pentru aducerea forței de muncă de afară.

„Autoritățile fac eforturi, în momentul de față, însă din păcate nu este suficient, pentru că degeaba este mărit pe hârtie contingentul, dacă timpul de așteptare pentru un muncitor străin se ridică la opt luni de zile. Din punct de vedere al aparatului de stat care operează pe teritoriul României, lucrurile se mișcă. Cu greu, însă se mișcă. Inspectoratul General de Imigrări care chiar are nevoie de suport, are oameni foarte bine pregătiți, însă sunt prea puțini pentru cât de multă activitate este. Nu discutăm doar despre avize de muncă, discutăm despre permise de ședere, despre prelungirea permiselor de ședere, despre formalități pentru reîntregirea de familie, toate îndatoriri ale aceleiași instituții. Cei de la Imigrări nu se ocupă de prelucrarea acestor documente doar pentru cetățenii din statele terțe, ci se ocupă pentru orice cetățean străin”, a completat Oana Călin.

Dacă în țară suplimentarea personalului alocat prelucrării dosarelor personalului străin ar remedia într-un mare procent situația, nu același lucru se poate spune și despre misiunile diplomatice din țările asiatice, unde este semnalată o nouă problemă, cea a refuzurilor în masă de acordare a vizei pentru muncitorii străini.

În continuare, domeniile care necesită cel mai mult personal străin sunt: construcțiile, industria, agricultura, HoReCa și producția, unde se înregistrează în continuare cea mai mare nevoie de forță de muncă.

„Cei mai mulți muncitori străini provin din Sri Lanka, India (țară care începe să se claseze pe ultimul loc al preferințelor, din cauza termenului foarte mare de așteptare), Filipine, Malaezia și Nepal. Bangladesh este un teritoriu destul de restricționat pentru că mulți dintre acești muncitori fug. Un criteriu în sine pentru teritoriile din care provine forța de muncă a ajuns să fie acela al rapidității cu care este obținută viza. Este nevoie de mult mai mult personal străin, personal apreciat de angajatorii români în mod special îndârjirea pentru a munci și a face bani de care dau dovada cu precădere muncitorii din Asia, care au o mentalitate mult mai calată pe subiectul acesta decât o avem noi ca români. Au spirit de loialitate, au spirit de disciplină, însă trebuie permanent menținuți în linia respectivă și ghidați, susținuți și tratați cu respect”, a mai spus Oana Călin.

Foto – WORK FROM ASIA