Povestea de viață TRISTĂ a actorului care l-a interpretat pe maestrul Mr. Miyagi din „The Karate Kid”

Mr. Miyagi, iubitul sensei din „The Karate Kid”, este unul dintre cele mai legendare personaje ale anilor 1980. Chiar dacă The Karate Kid nu este întotdeauna privit ca un adevărat film de „arte marțiale”, puțini îi pot nega impactul cultural sau longevitatea – și o mare parte a succesului filmului se datorează domnului Miyagi. Însă puțini cunosc povestea de viață a actorului.

Născut Noriyuki Morita, actorul a adus mult din el în rolul lui Miyagi: amabil, dar complicat. Performanța sa a fost atât de notabilă, încât a primit chiar și o nominalizare la Premiul Oscar. A fost singura din lunga carieră de actorie a sa, notează looper.com. El a continuat să reia rolul în alte trei filme din franciză.

Ca și cel mai faimos personaj al său, Morita însuși a trăit o viață fascinantă și tragică. Iată câteva dintre lucrurile pe care nu le știați despre viața de dincolo de ecran a îndrăgitului Miyagi.

Mr. Miyagi este un maestru al artelor marțiale. Este un mentor atât de impresionant, încât a reușit să ajungă la copiii din lumea reală: popularitatea filmului este adesea citată ca o forță principală în ascensiunea academiilor de arte marțiale pentru tineret. Copilăria lui Morita a fost petrecută departe de lumea cursurilor de karate din strip-mall – el suferea de fapt de o boală rară și i s-a spus că nu va putea niciodată să meargă.

Actorul suferea de o boală rară

La vârsta de doi ani, Morita a fost diagnosticată cu tuberculoză a coloanei vertebrale, cunoscută și sub numele de boala Pott. Și-a petrecut aproape un deceniu din viață într-o secție de tuberculoză numită Institutul Weimar, adesea imobilizat și închis într-un ghips complet. În cele din urmă, Morita a fost transferat la Spitalul Shriners din San Francisco și i s-a oferit ocazia să treacă printr-un tratament experimental de grefă osoasă care i-a permis coloanei vertebrale să fuzioneze. Tratamentul a funcționat, iar Morita a reușit în cele din urmă să sfideze așteptările sumbre și să depășească scenariile cele mai defavorabile pentru boala lui.

A folosit umorul ca mecanism de adaptare

Morita nu a fost doar constrâns să petreacă în pat  aproape un deceniu din copilărie – el a fost adesea total imobilizat într-un ghips întreg, care trecea de la gât până la coapsă. Din această cauză, și-a petrecut mult timp privind în tavan, încercând să găsească modalități de a se distra. Aici și-a dezvoltat Morita simțul umorului și sincronizarea comediei.

Citește și: Diane Kruger a trecut prin momente dificile la audițiile pentru „Troia”, filmul cu Brad Pitt în rol principal

Morita și-a amintit că timpul petrecut la Institutul din Weimar a fost dificil din punct de vedere emoțional și mental, așa că „a trebuit să găsească lucruri de care să râdă”. Spunea glume, inventa povești și încerca să-și facă asistentele să zâmbească. Mai târziu a spus: „Dacă nu ar fi fost boala mea, nu aș fi aici astăzi”. Deși experiența a fost extrem de dificilă pentru el, Morita a înțeles că greutățile copilăriei sale l-au ajutat să-și formeze personalitatea și să-l facă cine a fost mai târziu în viață.

Escortat de un agent FBI

Când Morita a fost externat din spital, s-a reunit cu familia. Din păcate, era anul 1943, iar familia Moritei erau imigranți japonezi. Și-a amintit că a fost escortat (ca un băiat de 11 ani) de un agent FBI direct de la spital la Centrul de relocare de război Gila River din Arizona. După puțin peste un an petrecut acolo, familia a fost transportată la Centrul de Relocare pentru Războiul Tule Lake din California.

Morita era bucuros să se întoarcă cu familia lui, dar era și prea tânăr pentru a înțelege de ce erau ținuți acolo. Și-a amintit că a plâns zile întregi pentru că îi era dor de grija și compasiunea care i-au fost arătate de membrii personalului spitalului. Furia lui Morita a crescut pe măsură ce a îmbătrânit și a început să înțeleagă adevărul despre felul în care familia lui a fost tratată. Într-un interviu acordat Academia de Televiziune mai târziu în viața sa, el a spus: „Unchiului Sam și nouă, americanilor, ne place să folosim cuvinte eufemistice sau să inventăm cuvinte dacă credem că anumite alte cuvinte sunt prea dure. Așa că le-au numit „centre de relocare”, dar ei au fost versiunea Americii a lagărelor de concentrare”.

Cum a ajuns actor

Morita a început să obțină câteva roluri în film și televiziune la mijlocul anilor 1960, deși acestea erau adesea problematice și stereotipe: unul dintre primele sale roluri de film a fost ca „Oriental #2” în muzical. Millie complet modernă. Morita a început rapid să apară în sitcom-uri precum The Cosby Show și Green Acres.

Două roluri speciale l-au ajutat să pătrundă mai mult în mainstream. Morita a obținut rolul lui Arnold Takahashi, proprietarul Arnold’s Diner, în Happy Days, și a avut un rol recurent ca Ah Chew (da, într-adevăr) în Sanford and Son. Acest succes mainstream a condus de fapt la un moment de istorie pentru Morita: l-a propulsat într-un rol principal ca Taro Takahashi într-unul dintre primele sitcom-uri TV predominant asiatico-americane, Mr. T și Tina. Din păcate, emisiunea a durat doar câteva episoade, dar a fost un moment important în cariera lui Morita și în istoria televiziunii.

Morita aproape că a ratat cel mai emblematic rol al său

În retrospectivă, este ușor să te uiți la un film precum The Karate Kid și să îl identifici pe Pat Morita ca fiind perfect pentru rolul domnului Miyagi. El întruchipează personajul atât de impecabil încât este imposibil să-ți imaginezi pe altcineva jucându-l. Cu toate acestea, Morita a parcurs un drum lung pentru a ajunge la rolul care avea să facă din el o legendă.

Jerry Weintraub, producătorul din spatele The Karate Kid, nici măcar nu a luat în calcul ideea ca Morita să joace rolul, în ciuda faptului că numele său a apărut de mai multe ori. Raționamentul lui Weintraub a fost că Morita era un comedian, iar rolul lui Miyagi era prea nuanțat pentru a fi gestionat de un comic.

Regizorul The Karate Kid, John Avildsen, a susținut o audiție privată cu Morita, pe care a înregistrat-o. În timpul unei întâlniri ulterioare cu Weintraub, Avildsen a început să redea caseta fără să-i spună lui Weintraub ce se întâmplă. Performanța înregistrată l-a convins pe Weintraub că Morita s-ar putea de fapt să fie potrivit pentru rol – deși actorul a trebuit mai dea cinci probe diferite înainte de a fi distribuit. Evident, restul este istorie.