Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, așteptat în fiecare an de milioane de copii cu daruri în ghetuțe pe data 6 decembrie, este cel care deschide „luna cadourilor de iarnă”.
Seara de 5 decembrie devine un moment plin de emoție pentru copii. Aceștia își pregătesc cu grijă cizmele sau ghetele, așezându-le lângă ușă sau fereastră, în așteptarea darurilor de la Moș Nicolae.
Conform tradiției, copiilor cuminți Moșul le aduce dulciuri, în timp ce celor neascultători le rezervă o nuielușă. Un obicei mai puțin cunoscut implică așezarea în casă a crenguțelor de pomi fructiferi lângă icoane, în speranța că vor înflori până la Anul Nou, prevestind astfel o recoltă bogată.
Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în întreaga lume și a dobândit particularități specifice fiecărei țări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit sinonimă cu dărnicia și activitățile caritabile.
Sfântul Nicolae a trăit în perioada Sfântului Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337) și s-a născut în Patara, un oraș din Asia Mică.
Cu părinți cinstiți și de bun neam, Teofan și Nona, Sfântul Nicolae s-a evidențiat încă din copilărie prin mintea sa ageră. A fost educat în învățătura dumnezeiască și, ghidat de Sfântul Duh, a dobândit înțelepciunea duhovnicească.
„De multe ori, câte o zi întreagă şi câte o noapte, petrecând în rugăciunile cele gânditoare de Dumnezeu şi în citirea dumnezeiştilor cărţi, învăţa înţelegerea cea duhovnicească şi se îmbogăţea cu dumnezeieştile daruri ale Sfântului Duh, cu care se pregătea pe sine locaş vrednic, precum este scris: Voi sunteţi biserica lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu vieţuieşte în voi”. (Vieţile Sfinţilor).
Ales episcop al cetății Mira, în ținutul Lichia (astăzi Demre, Turcia), Sfântul Nicolae a fost un slujitor al credinței creștine în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor. După Edictul de la Milan din 313, care acorda libertate deplină creștinismului, Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul episcopal din Mira.
Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod ecumenic, fiind un apărător puternic al credinței împotriva ereziei ariene. Este considerat patronul protector al marinarilor și al copiilor, precum și salvatorul celor din temniță și primejdii.
„Sfântul Nicolae era blând, fără de răutate şi smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Hainele lui erau simple şi hrana pustnicească pe care o gusta totdeauna numai o dată pe zi şi aceea seara. Toată ziua, se îndeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dregătoriei sale, ascultând nevoile celor ce veneau la dânsul, iar uşile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun către toţi şi apropiat. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiţi şi tuturor mare făcător de bine”, potrivit volumului Vieţile Sfinţilor.
După trecerea părinților săi la cele sfinte, Sfântul Nicolae a surprins prin gestul său altruist: a renunțat la toată averea moștenită, distribuind-o celor săraci, oglindind astfel spiritul generos al credinței creștine.
Ajutorul pe care Sfântul Nicolae l-a dat unui om de neam bun, care sărăcise însă cu totul este doar unul dintre exemplele de milostenie.
„(Omul) trăia în cea mai neagră mizerie cu cele trei fete ale lui, care din această pricină nu-şi puteau face un rost în viaţă, prin căsătorie.
„Tatăl, flămând şi zdrenţuit, nu a mai văzut o altă cale de a scăpa din această stare înfiorătoare decât aceea de a-şi împinge fiicele la viaţa de desfrâu, frumuseţea fetelor asigurând succesul acestor drumuri neruşinate”. („Viaţa Sfântului Nicolae”, Olga Greceanu)
Când a auzit de aceasta, Sfântul Nicolae s-a dus noaptea, pe ascuns, la casa săracului şi i-a aruncat o pungă cu galbeni pe fereastră, apoi s-a întors la episcopie neştiut de nimeni. Aflând banii, tatăl a mulţumit lui Dumnezeu şi cu ei şi-a căsătorit prima fiică.
După un timp, Sfântul Nicolae a aruncat noaptea prin fereastra săracului o altă pungă cu galbeni şi îndată s-a făcut nevăzut. Aşa omul a căsătorit-o şi pe cea de-a doua fiică.
Omul spera că o a treia zestre va veni şi pentru a treia fată. A stat la pândă noapte după noapte.
„Când, într-o noapte, căzu şi a treia pungă pe fereastra odăii celei de-a treia fete, bătrânul ieşi din odaie, fugi după cel ce se strecura pe lângă ziduri şi, când îl ajunse din urmă, se aruncă la picioarele lui, mulţumindu-i printre lacrimi şi gemete de smerenie, ruşine şi totodată bucurie, potrivit Adevărul.ro.
Sfântul Nicolae îl ridică de jos şi îl rugă să nu destăinuie nimănui despre fapta sa, ci să rămână o taină a lor. Poate că bătrânul a ascultat de voinţa Sfântului cât timp a fost în viaţă, dar pe patul de moarte nu a putut tăcea, socotind povestirea binefacerii Sfântului Nicolae o recunoştinţă mărturisită. Astfel, binefacerea Sfântului a ajuns până la noi”, scrie în volumul „Viaţa Sfântului Nicolae”.
Când nu era grâu în toată Lichia, Biserica era grânarul săracilor, dar se întâmpla să se golească şi acest ultim grânar, singura nădejde a populaţiei. Atunci, Sfântul Nicolae se ruga lui Dumnezeu să fie ajutat.
„Ce îi cerea lui Dumnezeu? Îi cerea să vină corăbii încărcate cu grâu şi în portul Mirei şi, întotdeauna, Dumnezeu îi asculta rugăciunea, trimiţând un vânt puternic asupra corăbiilor încărcate cu grâu din Egipt, îndreptându-le spre Mira Lichiei. Astfel de minuni s-au repetat adeseori”, scrie în volumul „Viaţa Sfântului Nicolae”.
În ziua de 6 decembrie, credincioșii merg la Biserică cu ofrande pentru cei sărmani și rostesc o rugăciune despre care se spune că îndeplinește orice dorință. Citiți această rugăciune cu voce tare.
„Bunule păstor şi de Dumnezeu înţelepţite învăţător, Ierarhe al lui Hristos, Nicolae!
Auzi-ne pe noi, păcătoşii (numele), care ne rugăm ţie şi chemăm în ajutor mijlocirea ta grabnică: vezi-ne pe noi, neputincioşii, care din toate părţile suntem vânaţi, de tot binele suntem lipsiţi şi cu mintea suntem întunecaţi din pricina puţinătăţii de suflet: grăbeşte, bineplăcutule al lui Dumnezeu, şi nu ne lăsa pe noi să rămânem în robia păcatului, ca să nu se bucure vrăjmaşii noştri şi să nu murim în lucrurile noastre cele viclene.
Roagă-L pentru noi, nevrednicii, pe Făcătorul şi Stăpânul nostru, înaintea Căruia stai dimpreună cu cetele netrupeşti; milostiv fă-L către noi pe Dumnezeul nostru şi în viaţa de acum, şi în veacul ce va să fie, ca să nu ne răsplătească nouă după faptele noastre şi după necurăţia inimilor noastre, ci să ne dea nouă după bunătatea Sa.
Că spre solirea Ta nădăjduind, cu ajutorul tău ne lăudăm, ocrotirea ta în ajutor o chemăm şi, căzând la sfântă icoana ta, cerem ajutor: izbăveşte-ne pe noi, bineplăcute al lui Hristos, de relele care se abat asupra noastră şi potoleşte valurile patimilor şi nevoilor ce se ridică asupră-ne, ca pentru sfintele tale rugăciuni să nu ne cuprindă pe noi necazul şi să nu ne cufundăm în adâncul păcatelor şi în mocirla patimilor noastre.
Roagă-L, Ierarhe Nicolae, pe Hristos Dumnezeul nostru, ca să ne dea viaţă paşnică şi iertarea păcatelor, sufletelor noastre mântuire şi mare milă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.