De Sărbători, vinul nu lipsește de pe mesele majorității românilor. Dar care sunt preferințele consumatorilor autohtoni în materie de vinuri? Cezar Ioan, fondatorul primei platforme online dedicată vinurilor din România, ne-a vorbit despre tendințele pieței în materie de vinuri și despre gusturile românilor când vine vorba despre licoarea lui Bachus. Cea mai vastă categorie de consum, care înseamnă probabil peste 30%, este „autoconsumul”, mai exact vinurile produse pe bază de autorizații de micii producători în gospodării.
Expertul în vinuri și fondatorul platformei vinul.ro, Cezar Ioan, consideră că nu neapărat cele mai mari vânzări măsurate contabil sunt cele care caracterizează piața vinului de la noi din țară, deoarece piața nu se comportă uniform pe toate palierele de preț.
În ultimele două decenii (și nu numai), cea mai vastă categorie de consum (scade permanent de la o cotă de 50% în volum, dar încă reprezintă probabil peste 30%) este „autoconsumul”: vinurile produse pe bază de autorizații de mici producători în gospodării, care nu-și doresc neapărat să ajungă vreodată pe rafturile magazinelor, ci vând la PET de 2 litri, la bidon de 20 de litri sau la damigeană de 50 de litri, vecinilor, prietenilor și altor consumatori urbani. Aceștia din urmă încă mai cred mitul (demonstrat ca fals, cum am și arătat în 2016, când am dus câteva astfel de produse la analize) că „vinul cel mai bun e cel curat, de țară, fără adaosuri”.
Legislația românească a permis producția „pentru autoconsum” de până la 100.000 litri / gospodărie (mari consumatori, dacă împărțim la numărul mediu de persoane dintr-o gospodărie și la numărul de zile din an).
Din experiența mea directă de colaborare cu un mare retailer internațional foarte activ în România, trebuie să spun că diferența de 1 euro / sticlă – de la 15 lei la 20 de lei preț final de raft – face diferența de la 1 la 10: vânzările unui vin rose demidulce, aromat, disponibil sub 15 lei la raft este de 10 ori mai mare decât a unui vin cu trăsături aproximativ asemănătoare de 20 de lei.
Dincolo de informația la prima mână de care am dispus în acest caz, am dat exemplul unui vin rose și aromat, cu rest mai mare de zaharuri (între 12 și 45 gr / litru), fiindcă aceasta a fost categoria în permanentă creștere în ultimul deceniu – pe toate palierele de preț.
În continuare, peste 70% din totalul vinurilor îmbuteliate și vândute în sistemul comercial modern și autorizat sunt reprezentate de vinuri albe (și rose) cu rest de zahăr.
S-a redus ponderea vânzărilor la PET în favoarea îmbutelierilor la sticlă sau la așa-numitul bag-in-box (cutiile de 2, 3, 5 sau 10 litri, care conțin o pungă cu canea specială în care e pus vinul). Domeniile Ostrov, Domeniile Zorești se disting în top aici, după părerea mea.
În zona de preț de raft de 17-25 lei (și ceva mai puțin pe măsură ce urci către 30 de lei / sticlă) se dă marea bătălie a producătorilor români. De reținut, la această categorie, că impactul promoțiilor periodice de preț este extrem de important în vânzări și în menținerea cotei de piață, așa încât să nu vă mirați dacă în promoție le veți descoperi chiar și pe la 13 lei / sticlă.
Fără să dispun de cifre oficiale, aș paria că în top vânzări lupta se duce între branduri puse pe piață de marii jucători Cotnari, Jidvei, Beciul Domnesc și Recaș – respectiv „Eticheta galbenă” de 1,5 litri și „Grasa” de Cotnari, Feteasca regală „Tradițional” („bănuții”) și Dry Muscat-ul (demisec) „Grigorescu” de Jidvei, Beciul Domnesc și Schwaben Wein de la Recaș. Aici începem să vorbim din ce în ce mai mult de vinuri demiseci, cu conținut de zaharuri mai mic decât în categoria
Cea mai recentă îngrijorare a producătorilor români de vinuri a fost, în ultimii ani, ascensiunea fulminantă a vinurilor din Republica Moldova în categoria de preț 30-45 lei la raft.
Potrivit mai multor reprezentanți ai cramelor românești, categoria este pur și simplu dominată de Purcari și, mai nou, Domeniile Davidescu, dar nu numai. Este și categoria care permite profitabilitate și bugete de marketing pentru producători, este și categoria cea mai „vânată” pentru că generează notorietate și prestigiu.
Dintre brandurile românești care joacă aici cu rezultate semnificative aș menționa iarăși marii producători Beciul Domnesc, cu vinurile din gama Grand Reserve, Cotnari cu gama Domenii, Recaș cu gama Regno – dar își fac loc și cramele mijlocii, precum Budureasca, Tohani, Oprișor, Aurelia Vișinescu, Vinarte, Corcova, Gîrboiu.
Canalele predilecte de vânzare sunt retailul internațional (a depășit 70% din total vânzări de vin în România) și, mai puțin, HoReCa.
Peste 60-70 lei preț de raft e deja „vârful piramidei” de pe piață – aerul e mai rarefiat aici, dar bătălia e aprigă, pentru că aceste vinuri aduc bani frumoși pe sticlă, sunt folosite ca propulsor de imagine și trag după ele categoria 30-45 lei, în special în HoReCa.
Producătorii cei mai relevanți sunt, după informațiile mele, Budureasca, Tohani, Recaș, Vinarte, Via Viticola Sarica Niculițel, SERVE, Aurelia Vișinescu și DAVINO, plus importuri din Italia, gen Primitivo di Manduria, sau Lupi și Purcari din Republica Moldova.
CITEȘTE ȘI:
Cum prepari vinul FIERT perfect. Condimentul secret care îi oferă savoare