Conflictul din Ucraina a ajuns în cea de-a 663-a zi, iar războiul de uzură s-a transformat deja într-o certitudine. Moscova este singura care profită de o astfel de situație, iar scenariul tensionat este completat, din nefericire, de criza din Orientul Mijlociu, apărută exact la momentul oportun pentru Vladimir Putin.
„Țarul” se pregătește să obțină un nou mandat, în luna martie a anului 2024, orice surpriză fiind exclusă în condițiile în care politica agresivă dusă de Kremlin a eliminat, încetul cu încetul, orice perspectivă în care un eventual contracandidat să aibă șanse de succes.
Dar lucrurile sunt din ce în ce mai complicate și în Ucraina condusă de Volodimir Zelenski, iar Adrian Karatnycky, membru senior al Consiliului Atlantic, avertizează – într-o analiză publicată de Politico – că „perioada de euforie propulsată de victorii militare majore și progrese teritoriale s-a încheiat, la fel ca și perioada promisiunilor grandioase ale autorităților ucrainene”.
„În ultimele săptămâni, discursul despre războiul cu Rusia a devenit profund pesimist în Ucraina. O contraofensivă ucraineană dificilă, cu rezultate mai mici decât se anticipase, a alimentat discuțiile despre un război de lungă durată și sângeros cu Rusia.
Între timp, analiștii și politicienii au început să atace liderii militari și politici ai Ucrainei, acuzându-i pentru eșecul efortului de război și chiar speculând cu privire la o eventuală înfrângere.
Alimentarea în continuare a acestei atmosfere de pesimism este o dovadă a tensiunii dintre președintele ucrainean Volodimir Zelenski și comandamentul militar al țării”, notează Adrian Karatnycky.
Iarna trecută, un purtător de cuvânt oficial al președintelui ucrainean declarase că se aștepta să petreacă vara viitoare în Crimeea, amintește Adrian Karatnycky. O promisiune „nu mai puțin extravagantă” a fost făcută de șeful serviciilor de informații militare ale Ucrainei, care a prezis că Peninsula Crimeea va fi eliberată în șase luni, aducând în scenariu „alte promisiuni oficiale privind o contraofensivă majoră de primăvară, cu câștiguri teritoriale semnificative”.
Toate acestea s-au schimbat, totuși, atunci când contraofensiva Ucrainei din 2023 a stagnat. Pierderea masivă de luptători pe fondul câștigurilor slabe și al unui război pozițional cu mișcare lentă a erodat încrederea publicului în președinte și în echipa sa pentru prima dată de la începutul războiului.
„Un sondaj de la jumătatea lunii noiembrie i-a oferit lui Zelenski o cotă de încredere de doar 32 la sută .Acesta a fost o scădere abruptă față de sondajele de la începutul anului, și mult sub ratingurile de încredere ale forțelor armate și ale comandantului acestora, generalul Valery Zalujnîi.
Pe măsură ce sprijinul pentru Zelenski slăbește, Ucraina se confruntă, acum cu o serie de provocări și decizii dificile. Acestea includ un blocaj pe front, o epuizare rapidă a aprovizionării cu muniții, o anumită eroziune a sprijinului din partea Europei și un impas în Congresul SUA în legătură cu un proiect de lege care să asigure nevoile militare atât ale Ucrainei, cât și ale Israelului.
În ciuda puterii sale, Zelenski se confruntă cu noi dificultăți în menținerea unui nivel ridicat de sprijin militar și financiar pentru Ucraina, atât în America de Nord, cât și în Europa.
În plus, forțele armate ale Ucrainei – formate, initial, din militari profesioniști experimentați, cu experiență de luptă, și din voluntari foarte motivați – au înregistrat foarte multe victime în timpul a aproape doi ani de război”, atrage atenția Adrian Karatnycky.
Pe măsură ce sprijinul intern se erodează, mai scrie Adrian Karatnycky , mandatul lui Zelenski va expira oficial în luna mai a anului 2024, în timp ce mandatul de patru ani al Parlamentului Ucrainei a expirat în luna octombrie a acestui an.
Noile alegeri, în actualele condiții, sunt aproape imposibile, cu milioane de alegători în afara țării, un million de oameni angajat pe front și alte milioane strămutate în interior sau aflate sub ocupație rusească.
„Alegerile – pe fondul luptei sângeroase și atacurilor constante cu rachete și drone asupra centrelor urbane – sunt puțin probabile și ar necesita atât schimbări legislative, cât și constituționale.
Această problemă a mandatelor care expiră ar fi discutabilă dacă evaluările lui Zelenski și ale partidului său ar fi inatacabile, dar sondajele arată o dezamăgire înfiorătoare a ucrainenilor.
În acest context, este timpul ca președintele Ucrainei să ia în considerare stabilirea unui guvern cu bază largă de unitate națională. Deschiderea guvernului către liderii opoziției și societății ar oferi instantaneu legitimitate echipei de conducere, ar reduce criticile opoziției și ar lărgi cercul de voci care au acces la urechea președintelui”, consideră Adrian Karatnycky.
Analistul face și un apel la istorie și precizează că există precedente convingătoare pentru un astfel de pas. Atunci când a început Al Doilea Război Mondial, prim-ministrul conservator Winston Churchill a înțeles că Marea Britanie se confruntă cu o amenințare existențială care necesita susținerea unității naționale și a creat un guvern de coaliție cu o bază largă.
Churchill și-a instalat principalul rival – liderul laburist Clement Attlee – ca viceprim-ministru și l-a adăugat pe Ernest Bevin, fost lider sindical, în cabinetul de uniune națională.
„În mod similar, această practică a fost urmată, recent, de premierul israelian Benjamin Netanyahu, care a oferit liderilor partidelor de opoziție un loc într-un guvern de uniune națională după atacurile brutale ale Hamas din 7 octombrie. Propunerea a fost acceptată de centristul Benny Gantz.
De la începutul președinției sale, Zelenski s-a bazat pe un cerc extrem de restrâns de consilieri de încredere. Dar, în timp ce se întâlnește cu comandamentul său militar de vârf, oficiali de informații, lideri occidentali în vizită și mass-media, președintele ucrainean se ferește, în mare măsură, de liderii societății civile, de criticii politici și rivalii săi – inclusiv unii cu experiență importantă în politică externă, securitate națională și economică.
Includerea lor în posturi de conducere i-ar oferi lui Zelenski contribuții suplimentare cu privire la opțiunile de politică, ar permite discuții despre tactici alternative și ar contribui la noi abordări atunci când vine vorba de relațiile externe. În condițiile în care unitatea națională dă semne de destrămare, un guvern care include opoziția i-ar da cu adevărat un impuls.
Singurele întrebări sunt dacă Zelensky este suficient de flexibil pentru a-și depăși disprețul față de majoritatea liderilor opoziției și dacă își poate schimba stilul de guvernare de la luarea deciziilor extrem de centralizată la construirea unui consens mai larg”, încheie Adrian Karatnycky.
Citește și: