Doi români trăiesc izolați, între comori și ruine sacre, într-un cătun clădit pe templele DACILOR

Cetatea dacică Blidaru se află în patrimoniul cultural mondial UNESCO, alături de alte cinci așezări dacice din Munții Șureanu, deși a fost puțin cercetată în ultimul secol, de la dezvelirea ei în anii ’50. În apropierea ei se află un cătun locuit de doi oameni, nea Paul (68 de ani) și nea David (80 de ani).

Pietroasa lui Solomon este locul unor temple antice misterioase din vecinătatea cetății dacice Blidaru a fost „domesticită” de oameni, iar ruinele templelor au fost folosite în construcții și peste locul lor au fost trase brazde, scrie Adevărul.

Poteca spre cetatea dacică Blidaru începe din satul Costești, urcând abript printre fagii seculari, pâlcuri de mesteceni și stejari și durează aproximativ o oră pentru a ajunge în așezarea dacică.

De la Blidaru, o altă potecă, de vreo două ore, continuă pe dealurile cuprinse în Platoul Luncanilor, spre satul Târsa din Hunedoara. Pădurea traversată de oaspeții așezării dacice păstrează încă multe monumente antice, care sunt aproape necunoscute turiștilor.

Turnul dacic Poiana Perții

Turnul dacic Poiana Perții, care este ascuns în pădure, la poalele marii fortărețe antice, a fost cercetat de arheologi în anii ’50 și restaurat în jurul anului 1980. Turnul patrulater cu laturile de aproximativ 13 metri, impresionează prin dimensiunile şi soliditatea zidurilor sale.

Monumentul antic s-a dezintegrat în mare parte, în ultimii ani, fiind devastat de trecerea timpului, de forțele naturii, dar și de oameni. Mai mult, o mulțime de copaci s-au prăbușit peste el, producându-i distrugeri iremediabile.

„Am constatat că zidul turnului a fost construit din șase şiruri de blocuri. Turnul avusese numai cele şase şiruri de blocuri, fiindcă ultimul rând, superior, pe o porţiune intactă, observată de noi, pînă la cele două margini ale feţei exterioare şi a celei interioare a fost acoperit cu un strat de lespezi de stâncă locală bine aranjate. Trebuie sa presupunem, deci, că partea superioară a turnului era de lemn”, arăta arheologul Ştefan Ferenczi, care l-a cercetat în anii ’70.

În Antichitate, înainte de a fi distrus Turnul dacic Poiana Perții era mult mai voluminos şi ar fi fost folosit pentru supravegherea văii de sub cetatea dacică Blidaru şi pentru apărarea aşezării şi a cisternei sale de apă, aflată mai sus de turn. Alte turnuri, de dimensiuni mult mai mici, împânzesc şi ele pădurile din jurul cetăţii.

„20 de turnuri din jurul cetăţii apărau cetatea din toate direcţiile, dar în acelaşi timp erau reşedinţe cu inventar bogat, care atestă o viaţă bună pe timp de pace”, scria arheologul Aurora Pețan.

La vreo 200 de metri de cetate, Turnul dacic La Vămi, apropiat de poteca folosită de turiștii care merg de la Blidaru la Târsa, se prezintă într-o stare mai bună decât Turnul dacic Poiana Perții, dar puțini turiști știu de existența sa.

Cum e viața în cătunul Pietroasa

Cătunul Pietroasa avea, în trecut, câteva familii cu gospodării. Acum, doar doi localnici, David (80 de ani) și Pavel (68 de ani) mai trăiesc aici și au grijă de câteva vite pe care le pasc pe Dealul Pietrosului de lângă Blidaru.

„Nu este curent electric, iar bucata de drum spre casă am săpat-o singur. Au mai fost doi bătrâni, dar s-au dus, iar copiii lor mai vin aici pentru a avea grijă de avere”, spune David Nasta.

Cei doi localnici din cătunul Pietroasa nu au venituri și trăiesc din vânzarea animalelor pe care le cresc pe pășunile aflate în apropiere de cetatea dacică Blidaru.

„Cel mai greu este lipsa alimentelor. Eu fac o oră-două, pe jos până la Costești, la magazin, și vreo două – trei ore la întoarcere, pe potecile de munte. Nu este drum până aici”, spune Pavel.

Ajuns la peste 80 de ani, nea David spune că nu îl mai țin picioarele să coboare poteca anevoioasă spre satul de pe valea Grădiștii.

Dar cel mai uimitor lucru legat de acest cătun de munte și care, probabil, îi dă și numele locului, sunt rămășițele unor temple dacice misterioase, care ar fi fost folosite în Antichitate de oamenii care trăiau în cetatea dacică Blidaru.

Cele două sanctuare dacice din locul numit Pietroasa lui Solomon au fost dezvelite de arheologi în anii ’80 și cercetate și la începutul anilor 2000, însă campaniile arheologice nu au mai continuat și acum locul pare să fi fost dat uitării.

Încă de la primele descoperiri, arheologii au observat că localnicii au folosit blocurile de piatră de pe Dealul Pietroasa în construcții, iar platoul de 70 / 40 de metri ocupat de ruinele templelor a fost „curățat” pentru a putea fi folosit în agricultură. O plintă a rămas pe deal, în fața unei case bătrânești părăsite, iar alta a fost folosită ca treaptă în pragul clădirii.

„Plintele sale au fost demontate de-a lungul timpului cu ocazia lucrărilor agricole. Cu acest prilej a fost găsită o piatră, dar în poziție secundară, având dimensiunile de 0,75 m diametru şi 0,42 metri înălţime, ceea ce confirmă prezenţa unui edificiu de cult în apropierea cetăţii dacice de pe Blidaru. Reluarea şi extinderea activităţii agricole pe platoul cu pricina a făcut, ca în anul 2000, să fie identificate şi scoase la suprafaţă, din două puncte diferite, încă trei plinte din calcar”, informau arheologii hunedoreni, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România (2002).

Și alte rămășite ale sanctuarelor dacice au fost identificate de-a lungul timpului, la Pietroasa lui Solomon – numele proprietarului din trecut al locului.

„L-am cunoscut personal pe ginerele lui Solomon, un moş atunci, care avea casa din Poiana Pietroasa lui Solomon. Era cu baba lui, cu un câine, cu poveştile savuroase despre C. Daicoviciu, cu o mini bibliotecă din care ne-a arătat, cu dedicaţie, “Aşezarile dacice din munţii Orăştiei” de C. Daicoviciu, Editura Academiei RPR, 1951. Şi a trebuit să iau un păhăruţ de ţuico-palincă, să-i cinstesc casa. Şi deci îi zice Pietroasa că e pietroasă şi îi zice Solomon că aşa a fost botezat socră-său, tatăl nevesti-si, care i-a lăsat casa. L-am întrebat dacă se mai văd bazele rotunde care s-au găsit pe aici. A zis că le-a îngropat mai în vale, ca să nu vină arheologii şi să-i strice fâneaţa. Oricum, nişte olane dacice cilindrice, prin care cursese apa acum veo 2.000 de ani, erau înfipte într-un gard”, relata Cornelius Ionescu, un vechi explorator al ținutului.

Alte rămășițe ale celor două temple patrulatere care ar fi existat la Pietroasa lui Solomon, asemănătoare celor din cetățile dacice Costești și Sarmizegetusa Regia, au fost acoperite cu pământ, pentru a putea fi conservate, în vederea unor cercetări ulterioare.

Al doilea sanctuar ocupă o suprafaţă mai redusă decât cel care ar fi fost pe platou şi cu alt tip de plinte faţă de forma celor cunoscute până în prezent.

„În momentul de faţă putem vorbi de existenţa a două sanctuare aferente fortificaţiei de pe înălţimea Blidaru”, arătau arheologii, în 2002.

Rolul pe care l-ar fi avut în Antichitate sanctuarele dacilor, cu numeroasele lor șiruri de coloane, a stârnit controverse.

„Nu se cunoaşte înălţimea coloanelor acestor sanctuare, nu se ştie cum se terminau ele şi nu se ştie nici măcar dacă întreaga construcţie avea sau nu acoperiş. Şi, bineînţeles, nu avem nici cea mai vagă idee despre ceremoniile care se desfăşurau în ele. Există, la drept vorbind, elemente pentru diverse ipoteze. Ar fi cu putinţă ca aliniamentele de coloane din sanctuarele patrulatere (adevărate «păduri» de coloane) să constituie expresia arhitectonică a unor dumbrăvi sacre”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.

Doar o mică suprafaţă din Pietroasa lui Solomon a fost cercetată sistematic, astfel că săpăturile arheologice viitoare pot oferi şi alte interpretări. Cel mai preţios artefact scos la iveală din zona aşezării antice este „Leoaica de argint”, o statuetă descoperită întâmplător, în anii 1940.

Cetatea dacică Blidaru a fost construită în secolul I î.Hr., fiind una dintre cele mai puternice fortăreţe militare ale dacilor. Construcția avea o formă trapezoidală, ziduri construite în tehnica murus dacicus, cu grosimi de până la trei metri şi înălţimi care atingeau cinci metri în Antichitate, şi cuprindea şase turnuri puternice de apărare, un turn în interior şi opt cazemate.

Intrarea în cetate se făcea iniţial doar printr-unul din turnuri, realizat în sistemul „a chicane”, iar invadatorii – în cazul în care distrugeau poarta de lemn a acestuia – se loveau de peretele din spate al turnului, fiind apoi nevoiţi să cotească spre dreapta, către o altă poartă, îngreunându-şi înaintarea. O a doua intrare în cetate, flancată şi ea de două ziduri, a fost amenajată ulterior.

Potrivit arheologilor, „cazematele” adăpostite în spatele zidurilor nu au mai fost întâlnite în alte cetăţi dacice. Pe ele ar fi fost amplasate maşinile de luptă ale dacilor, care puteau arunca proiectele în vale, până la 300 de metri, pentru a împiedica apropierea inamicilor.

În jurul cetăţii Blidaru au fost descoperite mai multe aşezări civile, pe terase realizate în trepte, legate între ele prin reţele de drumuri . În apropiere, în locul numit Pietroasa lui Solomon, a existat o zonă sacră, cu mai multe temple.

Așezările civile erau apărate de mai multe turnuri, aparent solitare, cel mai spectaculos şi bine păstrat dintre fiind în locul numit Poiana Perţii. El ar fi fost folosit pentru apărarea cetăţii şi a uneia dintre cisternele de apă ale acesteia.

FOTO – Captură video: Adevărul