Invadarea Ucrainei de armata Rusiei lui Putin a stârnit, inițial, o teamă justificată în Republica Moldova. Dar, când trupele Moscovei nu au reușit să ajungă în regiunea separatistă pro-rusă a Transnistriei, anxietatea a făcut loc încrederii, notează jurnalista Galiya Ibragimova, care analizează transformarea politică a statelor din Asia Centrală și din Europa de Est.
Moldova, consideră Galiya Ibragimova, vede acum o oportunitate istorică de a pune capăt unui conflict de lungă durată și de a reintegra Transnistria.
Obstacolele sunt însă descurajante, iar succesul este departe de a fi garantat.
„Mai presus de toate, războiul a schimbat radical averea economică a Transnistriei. Până când Moscova a trimis tancuri peste graniță în februarie 2022, Ucraina a reprezentat aproximativ un sfert din comerțul transnistrean.
În plus, contrabanda, estimată la sute de milioane de dolari, a circulat în Transnistria prin portul de la Marea Neagră, Odesa.
În urma invaziei, însă, Ucraina și-a închis granița cu Transnistria, care găzduiește 1.500 de militari ruși, din motive de securitate națională. În consecință, comerțul dintre Kiev și Tiraspol s-a contractat brusc, tăind Transnistria de la fluxurile de venituri – legale și ilegale.
Mai mult, volumul comercial al Transnistriei cu Rusia au scăzut cu 22 la sută în 2022 (cifrele exclud gazele naturale, pe care Transnistria le primește gratuit de la Moscova). Astăzi, cu excepția unei schimbări dramatice ostilităților pe câmpul de luptă din Ucraina, Moldova este singura cale a Transnistriei de a accesa lumea exterioară”, scrie jurnalista Galiya Ibragimova.
Chișinăul a avut deja un rol major în economia transnistreană, punctează jurnalista în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Datorită accesului Moldovei la Uniunea Europeană, o treime din exporturile Transnistriei se îndreaptă către piața UE . Și Chișinăul importă mai multe mărfuri din Transnistria decât orice altă țară – ponderea Rusiei în exporturile transnistrene nu a depășit niciodată 9 la sută.
„Chiar și așa, stăpânirea actuală a Moldovei asupra comerțului exterior al Transnistriei este fără precedent.
Este ușor, așadar, de înțeles optimismul Moldovei cu privire la direcția de mers a Transnistriei. Cu toate acestea, Chișinăul nu așteaptă ca Tiraspolul să se întoarcă de la sine. Mai degrabă, strategia Moldovei este să grăbească procesul prin mai multe măsuri.
Primul pas al Chișinăului a fost modificarea Codului Penal, pentru a face din separatism o infracțiune pedepsită cu închisoarea. Acest lucru i-a neliniștit pe oficialii de la Tiraspol, care, din teama de a nu fi arestați, evită acum să se deplaseze la Chișinău.
Deși nimeni nu a fost încă acuzat, simpla posibilitate a condamnării la închisoare este o pârghie pentru Moldova de a obliga conducerea Transnistriei să-și modereze retorica separatistă.
Apoi, Moldova a înăsprit controalele vamale. În noiembrie 2023, a blocat livrările către Rusia de la trei fabrici transnistrene, considerând că bunurile sunt cu dublă utilizare și, prin urmare, interzise sub sancțiunile UE”, mai notează jurnalista Galiya Ibragimova.
Moldova a deposedat afacerile transnistrene de privilegiile vamale la începutul anului 2024, cu puține avertismente prealabile. Aceasta înseamnă că companiile din Transnistria trebuie să plătească taxe atât Transnistriei, cât și Moldovei. Răspunsul Tiraspolului a fost de a impune majorări de taxe asupra celor aproximativ 2.000 de întreprinderi moldovenești din Transnistria.
„În timp ce Transnistria continuă să primească gaze rusești gratuite (veniturile asociate reprezintă cea mai mare parte a veniturilor Transnistriei), campania de presiune a Chișinăului s-a dovedit a fi dureroasă.
Totuși, dacă acordul privind tranzitul gazului rusesc prin Ucraina nu va fi prelungit în decembrie 2024, Transnistria ar putea rămâne fără gaz rusesc. Într-un astfel de scenariu, este posibil ca Chișinăul să ajungă la un acord cu Kievul pentru a menține aprovizionarea Transnistriei.
Dar este dificil să ne imaginăm că Rusia și Ucraina fac o excepție pentru Moldova dacă nu se ajunge la un acord mai larg. O altă opțiune este livrarea gazului rusesc prin conducta Trans-Balcanică sau TurkStream, dar capacitatea ar fi limitată, iar conversia în energie electrică ar fi neprofitabilă.
În absența unei rezoluții, Moldova va trebui să cumpere gaz de pe piață atât pentru ea însăși, cât și pentru Transnistria, care găzduiește peste 338.000 de cetățeni moldoveni. Chișinăul studiază deja cât de mult gaz ar fi necesar pentru încălzirea Transnistriei”, continuă jurnalista Galiya Ibragimova.
În orice caz, mai spune jurnalista Ibragimova, reintegrarea Transnistriei va dura, nu în ultimul rând pentru că este puțin probabil ca Rusia să-și cedeze influența în Transnistria fără luptă.
În ciuda războiului, Moscova continuă să insiste, în mod public, că nimic nu s-a schimbat în circumstanțele regiunii și încă insistă, în forță, pentru federalizarea Moldovei – singura soluție pe care a susținut-o vreodată.
„Dacă regimul separatist din Transnistria ar supraviețui, acest lucru ar pune o frână aspirațiilor Chișinăului de a adera la UE. Chiar dacă Bruxelles-ul a spus că Moldova ar putea adera în forma sa actuală, este greu de imaginat că statele membre sunt fericite cu soldații ruși staționați în bloc.
Nici reintegrarea nu va fi sfârșitul problemei. Absorbția populației transnistrene – în mare parte pro-rusă și înstrăinată de antagonismul Chișinăului față de Moscova – va genera inevitabil tensiuni. Din punct de vedere politic, ar putea schimba harta electorală prin crearea unei majorități pro-ruse.
Cu toate acestea, Moldova continuă să caute un punct comun cu locuitorii din Transnistria, recent facilitându-le să-și schimbe permisele de conducere cu cele moldovenești și, mai simplu, să devină cetățeni moldoveni, oferindu-le șansa de a învăța limba română – limbă de stat în Republica Moldova) – gratuit. Toate acestea contează – este doar începutul unui proces lung și dificil”, încheie jurnalista Galiya Ibragimova.
Citește și: