În cel de-al Doilea Război Mondial, mulți piloți aliați au spus că au văzut obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri), mai ales „pete” foarte rapide pe care le numeau „foo fighters”.
Acestea aveau forme diferite, de nori, gogoși sau sfere și uneori păreau strălucitoare sau translucente. Aparițiile au alimentat poveștile despre OZN-uri.
Însă un nou studiu sugerează că obiectele erau, de fapt, plasmă sau gaze ionizate, create de încărcătura electrică a avioanelor (pe atunci bombardierele grele care zburau la mare înălțime), navelor spațiale sau a sateliților aflați pe orbită joasă.
Experți de la universități din California, Arizona și de la Harvard spun că proprietățile ciudate ale plasmei fac ca aceasta să se comporte ca un organism viu. Plasmele pot crește în dimensiuni și se pot replica, potrivit lor, transmite The Telegraph.
„Aceste plasme sunt entități electromagnetice care au o varietate de forme și dimensiuni. Ele s-au apropiat în mod repetat de nave spațiale și navete spațiale și sunt atrase de activitatea electromagnetică, inclusiv de furtuni”, a declarat dr. Rudolph Schild, unul dintre autorii studiului.
Astfel de formațiuni uriașe, cu o lungime de peste 1,5 km, au fost filmate de echipajele NASA de la bordul navetelor spațiale. Astronauții au raportat fenomene similare încă din anii 1960.
Astronauții Ed White și James McDivitt au observat „un obiect metalic uriaș” care se apropia de naveta Gemini 4 în iunie 1965, iar câteva luni mai târziu un fenomen similar a fost raportat de astronautul James Lovell.
Faimosul Buzz Aldrin a spus și el că a văzut un obiect ciudat, în forma literei L, în timpul misiunii Apollo 11, care a dus primii oameni pe Lună.
Echipa de cercetători care a analizat fenomenul crede că plasma coboară din termosferă în zonele mai joase ale atmosferei, iar piloții observă fenomenul.
În cel de-al Doilea Război Mondial, prima apariție de acest fel a fost raportată în martie 1942 de membri ai Royal Air Force (RAF).