Începând din anul 2014 și intensificându-se din anul 2022 – după declanșarea conflictului din Ucraina -, Moscova a implementat o politică scandaloasă de strămutare și deportare forțată, pe scară largă, a civililor ucraineni, inclusiv a mii de minori și adolescenți neînsoțiți.
Unul dintre scopurile invaziei ruse din 2022 a fost capturarea și apoi rusificarea unui număr mare de cetățeni ucraineni, pentru a sprijini populația în scădere a Rusiei.
Acest obiectiv poate fi la fel de important pentru Moscova ca și anexarea teritoriului ucrainean. Cu toate acestea, fenomenul îngrijorător nu a devenit cunoscut pe scară largă până în anul 2022, când numărul acestor transferuri ilegale a crescut brusc.
Începând cu data de 24 februarie 2022, Rusia a strămutat sau deportat cel puțin 19.546 de copii ucraineni neînsoțiți, conform cifrelor oficiale furnizate de portalul Children of War al guvernului ucrainean, notează The Moscow Times. Cu toate acestea, statistica include numai acei copii despre care au fost furnizate informații. Probabil, cifra reală este considerabil mai mare.
O serie de organisme guvernamentale ruse participă la procesul de deportare și adopție, acțiunea fiind coordonată de comisarul pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova, căutată de Curtea Penală Internațională.
„Copiii războiului”, într-un larg și literal, sunt minori care au fost lăsați singuri în timpul luptelor din Ucraina. Copiii neînsoțiți au fost „colectați” de oficiali și activiști ruși din prima linie sau din teritoriile ucrainene ocupate.
Părinții sau rudele unor copii au fost convinși de agenți ruși (oficiali, activiști, colaboratori etc.) să-și trimită micuții în „tabere de vară rusești” sau în alte „centre de agreement”. Unele dintre aceste tabere din Rusia sunt promovate ca „programe de integrare pentru copiii ucraineni”.
Însă, după o perioadă de recreere convenită, mulți copii nu au mai revenit în Ucraina și au fost duși în alte zone ale Rusiei.
Potrivit Centrului Regional pentru Drepturile Omului (RCHR), până la 3.855 de minori orfani și alți minori care trăiau în casele de copii din Ucraina au fost deportați sau strămuți până în luna septembrie a anului 2023. Unii copii ucraineni au fost separați de părinții lor în așa-numitele „tabere-filtru”, poziționate de-a lungul liniei frontului.
În ciuda condamnării cuprinzătoare, mii de minori ucraineni neînsoțiți rămân în Rusia sau pe teritoriul ocupat de Rusia fără tutorele lor legal. Cu cât stau mai mult departe de casele și familiile lor, cu atât mai dureroasă, complicată și discutabilă devine viitoarea lor repatriere. Până când guverne mai responsabile vor ajunge la putere în Rusia și Belarus, este nevoie de acțiuni multilaterale și multidirecționale uriașe pentru a crea schimbări rapide și tangibile.
Majoritatea acestor copii ucraineni neînsoțiți transferați ilegal au rude apropiate sau alți tutori legali. Unii dintre aceștia din urmă locuiesc în zonele controlate de guvern din Ucraina, în timp ce alții sunt ei înșiși strămutați din exterior și locuiesc în străinătate.
În marea majoritate a cazurilor, nici rudele, nici autoritățile guvernamentale ucrainene nu au dat permisiunea explicită Rusiei de a transfera definitiv acești copii neînsoțiți.
Rusia a adoptat o nouă legislație în 2022-2023, pentru a facilita rusificarea și asimilarea copiilor ucraineni. Aceste revizuiri au condus la o situație în care, potrivit unui raport al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, copiii și tutorii legali de care au fost separați, „practic, nu au niciun cuvânt de spus în întregul proces de schimbare a cetățeniei”.
Oficialii ucraineni au făcut numeroase apeluri către Rusia. În martie 2023, viceprim-ministrul ucrainean Iryna Vereshchuk a cerut Moscovei „să predea imediat listele tuturor orfanilor ucraineni și copiilor lipsiți de îngrijirea părintească” și sub controlul Moscovei. Din 2022, criticile ucrainene au devenit din ce în ce mai orientate către organizațiile internaționale însărcinate cu prevenirea și inversarea transferurilor forțate de copii. În mod ciudat, în loc să prevină și să inverseze transferurile forțate, Societatea de Cruce Roșie din Belarus, până de curând membru al Federației Internaționale a Crucii Roșii (ICRC), le-a facilitat.
Obținerea cetățeniei ruse dă dreptul copiilor adoptați la garanții sociale și acces la subvenții guvernamentale. Acest lucru creează stimulente financiare pentru potențialii „părinți adoptivi”.
Conform Codului Familiei din Rusia, copiii adoptați sunt egali ca statut cu copiii proprii ai părinților, permițând chiar schimbarea numelui, prenumelui, data nașterii și locul nașterii. Acest lucru face dificilă stabilirea statutului copiilor ucraineni adoptați de Rusia și a rudelor acestora în Ucraina.
Foto – Profimedia Images
Citește și: