„Divorțat” de realitate, regimul Putin luptă și împotriva CULTURII, nu numai împotriva Ucrainei: „O distracție de nișă, important este statul”

Gleb Morev – specialist în istoria literaturii ruse – atrage atenția că regimul Putin nu mai luptă doar împotriva Ucrainei și a opozanților Kremlinului, ci și împotriva culturii ruse, considerând cultura doar o „distracție de nișă”. Statul este important, în viziunea Moscovei, pentru că statul ar fi „temelia patriotismului”.

Invazia pe scară largă a Ucrainei, în anul 2022, a stârnit „proteste din partea unor personalități ale culturii Ruse, de la legendara divă pop Alla Pugacheva și starul rock Zemfira (n.red. – Zemfira Talgatovna Ramazanova) până la romanciera Lyudmila Ulitskaya și regizorul de teatru Dmitri Krymov”. Regimul președintelui Vladimir Putin, amintește Gleb Morev, a răspuns prin represiune, care inevitabil, va continua să crească.

„Mulți se întreabă dacă această nouă represiune va semăna cu represaliile nu atât de îndepărtate ale erei sovietice, care au reprezentat o experiență formativă atât pentru intelectualitatea Rusiei, cât și pentru actualii conducători ai țării.

Cu toate acestea, în ciuda paralelelor evidente, persecuția culturală din Rusia astăzi diferă semnificativ de cea din Uniunea Sovietică. Emiterea recentă a unui mandat de arestare pentru autorul emigrat Boris Akunin, unul dintre cei mai populari scriitori din Rusia, este un exemplu.

Oricât de nemiloși au fost cu orice cultură independentă de stat, este greu de imaginat că autoritățile sovietice din anii 1920 și 1930 (darămite după cel de-al Doilea Război Mondial) ar fi pus scriitori emigrați antisovietici precum Ivan Bunin, Zinaida Gippius sau Vladimir Nabokov pe o listă a persoanelor date în urmărire. Titlul ipotetic „Mandat de arestare emis pentru Vladimir Nabokov” ar fi arătat ridicol.

Desigur, dacă Nabokov s-ar fi prezentat la granița sovietică ar fi fost arestat pe loc. Dar autoritățile sovietice au fost reticente în a încerca să-și folosească preventiv mașinăria birocratică împotriva dușmanilor ideologici îndepărtați”, notează Gleb Morev într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Putin și prietenii săi își urmăresc predecesorii sovietici în aceeași groapă de iepure”

Când războiul cu cultura independentă, purtat de Uniunea Sovietică, a luat sfârșit –  la mijlocul anilor 1980 -, cei care încă erau în viață s-au întors în țara lor ca învingători. Le-a fost restaurată cetățenia, romanele lor au fost publicate, filmele lor au fost difuzate și picturile lor expuse. Cu alte cuvinte, punctează Gleb Morev, statul a recunoscut în mod deschis înfrângerea.

„Putin și prietenii săi, cu siguranță, nu au uitat acest capitol din istoria Rusiei. Deci, de ce își urmăresc predecesorii sovietici în aceeași groapă de iepure? 

Răspunsul constă în viziunea lor unică asupra lumii, în valorile lor și în înțelegerea istoriei. Oricât de divorțat de realitate, acesta este cheia pentru a explica situația actuală și cum ar putea evolua.

Luați un exemplu recent din orașul balnear Kislovodsk din Caucazul de Nord, unde un citat motivațional al dansatorului și balerinului de renume mondial Mihail Baryshnikov, care s-a născut în Uniunea Sovietică și a dezertat în Occident în anii `70, a fost eliminat de pe peretele unei școli de dans.

Primarul Kislovodskului a spus că nu știe cum a ajuns acel citat acolo și că, deși Baryshnikov era fără îndoială un geniu, atitudinea sa împotriva războiului, ca să nu mai vorbim de cetățenia letonă, a făcut ca declarațiile sale (legate de balet sau altfel) să fie inacceptabile.

Acest raționament este fără precedent. Regimul sovietic a interzis arta prin evitarea artistului, fie că era violoncelistul Mstislav Rostropovici, regizorul Andrei Tarkovski sau Baryshnikov. În multe cazuri, cum ar fi cele ale scriitorilor Boris Pasternak, Alexander Solzhenitsyn și Joseph Brodsky și ale compozitorului Arvo Pärt, înghețarea a fost însoțită de calomnie susținută de stat. 

Dar nimeni nu ar fi spus vreodată: «Soljenițîn este un geniu, dar este anti-sovietic, așa că nu îi vom tipări cărțile». Orice cultură «nesovietică» a fost pur și simplu etichetată defectuoasă și considerată nedemnă de consumul public.

Motivul pentru aceasta este că Uniunea Sovietică a văzut cultura ca parte a ideologiei comuniste, care era destinată să schimbe lumea. Aceasta explică importanța acordată politicii culturale de la Stalin până în anii 1980. Cultura nu a fost niciodată la fel de importantă pentru regimul lui Putin, care vede ideologia doar ca pe un instrument de rezolvare a unor probleme politice sau economice specifice”, mai scrie Gleb Morev.

„Este imposibil să ne imaginăm cultura rusă de masă fără scriitori precum Lev Tolstoi, Alexandru Pușkin și Maxim Gorki”

Actualii conducători ai Rusiei, conchide Gleb Morev, „prețuiesc o singură instituție: statul”. Ei consideră statul ca fiind infailibil și „piatra de temelie a patriotismului”.

Cultura, pentru ei, este o „distracție de nișă”. Scriitorii dizidenți precum Akunin pot fi talentați, dar în comparație cu marile afaceri ale statului, valoarea intrinsecă a operei lor este neglijabilă.

„O abordare selectivă a culturii nu este nimic nou în Rusia. Cei care creează probleme sunt îndepărtați, cei loiali regimului sunt împinși în prim-plan. Ceea ce este nou, însă, este nonșalanța cu care regimul Putin plasează loialitatea mai presus de orice, chiar și atunci când se consideră o operă de artă.

Această abordare devine problematică atunci când se confruntă cu istoria Rusiei. Mulți dintre artiștii de astăzi, salutați de Kremlin drept fundația statalității ruse, au fost orice altceva decât loialiști la vremea lor. Într-adevăr, cea mai mare parte a culturii Rusiei din secolele al XIX-lea și al XX-lea a fost anti-regim.

Dacă selecția culturală a lui Putin continuă, atunci s-ar putea ajunge ca o mare parte din moștenirea culturală Rusiei să fie trecută pe lista neagră. Dar este imposibil să ne imaginăm cultura rusă de masă fără scriitori precum Lev Tolstoi, Alexandru Pușkin și Maxim Gorki.

Moscova poate pretinde că nu există cifre incomode, dar inconsecvențele sunt grăitoare. Mașina ideologică a lui Putin funcționează acum pe o bază ad-hoc, iar prioritatea sa primordială este hărțuirea artiștilor care se opun războiului din Ucraina. În concordanță cu materialismul actualului regim, acest lucru se realizează în principal prin tăierea lor de la sursele de venit: anularea concertelor, scoaterea cărților de pe rafturi sau concedierea lor.

În același timp, însă, Moscova caută să construiască sate ideologice care să creeze iluzia unității naționale. Repetata afirmație a lui Putin potrivit căreia războiul din Ucraina are sprijinul tuturor rușilor este greu de susținut atunci când artiștii influenți, anti-război rămân în ochii publicului.

Regimul lui Putin funcționează fără nici cea mai mică înțelegere strategică a modului de modelare a politicii culturale și, mai presus de toate, cu desconsiderare totală pentru lecțiile istoriei”, încheie Gleb Morev, specialist în istoria literaturii ruse.

Citește și:

Opoziția din Rusia, „anesteziată” după moartea lui Navalnîi? „Sprijinul pentru Putin se bazează pe TEAMA că orice va urma ar putea fi mai rău”

„Strânge din dinți și îndură” | 2 ani de război în Ucraina: „O luptă modernă între David și Goliat. Cât mai poate rezista Kievul?

Oleg Orlov, cel mai cunoscut activist pentru drepturile omului din Rusia, CONDAMNAT la 2,5 ani de închisoare pentru că a criticat invazia din Ucraina

Expert militar, despre o eventuală alipire a Transnistriei la Federația Rusă: „Putin s-ar putea lansa într-o astfel de AVENTURĂ”

Alexei Navalnîi, ucis chiar înainte de a fi ELIBERAT printr-un schimb de prizonieri? „În seara de 15 februarie, negocierile erau în faza finală”