O analiză efectuată de Asociația Moașelor Independente pe baza datelor statistice relevă că peste 80% dintre unitățile medicale publice din România nu oferă servicii de întrerupere de sarcină sau nu pot fi contactate. O femeie din România cu o sarcină pe care n-o dorește are foarte puține opțiuni rezonabile.
Rezultatele cercetării au fost prezentate în cadrul unei mese rotunde, organizate în 4 martie a.c. în parteneriat cu Centrul pentru politicile egalității de șanse (CPES) – Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, și Planul de egalitate de gen, la care au participat reprezentanți ai mediului academic, ai unor instituții publice centrale, organizații ale societății civile din România și internaționale, paciente, studente, reprezentanți ai ambasadelor, activiști pentru drepturile omului și jurnaliști.
Rezultatele pe larg, concluziile, recomandările și situația la nivelul fiecărui județ pot fi consultate integral AICI.
Potrivit cercetării, în România, din 176 de unități medicale publice care figurează cu secții de obstetrică-ginecologie, doar 7 unități furnizează ori avort medicamentos, ori chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale, prospectele farmaceutice și legislația națională.
Realitatea cruntă arată că multe dintre româncele care solicită o întrerupere de sarcină se lovesc de refuzul, ori dezinteresul medicilor. În mod normal, conform Codul Deontologic al medicilor, pacientele care solicită întreruperea sarcinii la cerere trebuie redirecționate.
Cercetarea AMI arată că 90% dintre spitale și clinici au declarat că nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii la cerere, deși această obligație este prevăzută expres în Codul Deontologic al medicilor (art. 34).
Dintre cei care au declarat că trimit pacientele către alte unități medicale, peste jumătate au oferit informații despre căi de referire către clinici și spitale unde acest serviciu nu este, de fapt, disponibil.
Cercetarea cuprinde și o serie de bariere cu care se confruntă pacientele, printre care cea legată de costuri.
Prețul unui avort medicamentos poate ajunge până la 1.800 de lei, iar cel al unui avort chirurgical până la 4.800 de lei, avortul la cerere și avortul terapeutic fiind servicii medicale furnizate cu plată, atât în sistemul public, cât și în cel privat.
Singurele proceduri acoperite de sistemul național de asigurări medicale sunt avorturile în desfășurare și îngrijirile pentru iminența de avort.
În raport se arată că inclusiv victimele agresiunilor sexuale care au nevoie de o întrerupere a sarcinii plătesc pentru asta.