Politologul Andrei Kolesnikov notează – într-o analiză de ultimă oră și în contextul alegerilor din Rusia – că modelul de putere al lui Vladimir Putin se îndreaptă spre alegerile prezidențiale bazat, în mare măsură, pe două piloni instabili: conformismul pasiv și frica. Aceasta din urmă este amplificată de moartea subită a liderului opoziției, Alexei Navalnîi, cu o lună înainte de vot. Deși nu există nicio îndoială asupra rezultatului alegerilor, campania prezidențială dezvăluie deja mitul consolidării complete în jurul unui președinte care pare de neînlocuit.
În 2020, continuă Andrei Kolesnikov, Rusia a trecut printr-un eveniment comparabil, ca anvergură, cu o revoluție: referendumul pentru a schimba Constituția și pentru a reseta ceasul în „condiții prezidențiale”, permițându-i lui Putin să candideze, din nou, în acest an și, în perspectivă, să rămână la putere până în anul 2036.
În ultimii doi ani, regimul Putin și-a reconstruit fiecare element al său pentru a se adapta unei stări permanente de război, avertizează politologul. Iar acest „sistem” pus în practică la Kremlin se manifestă în propagandă și în viața de zi cu zi, în modelul politic de unificare a comportamentului elitelor și oamenilor de rând, în educație și justiție și — esențial — în economie.
„Regimul Putin, care – ca tot ce este totalitar – pare puternic și oficializat, își pierde de fapt baza instituțională. Legile – chiar și cele care fac parte din sistemul represiunii autoritare – sunt aplicate în mod arbitrar.
Oficialii și oamenii legii acționează în funcție de ce decizii își imaginează că ar lua o singură persoană în locul lor: sistemul constă, efectiv, dintr-o armată de Putini în miniatură.
Putin s-a angajat în acest război (n.red. – războiul din Ucraina) pentru a schimba ordinea mondială și a forța lumea să trăiască după regulile sale”, consideră politologul Andrei Kolesnikov.
Rușii trebuie să-și plătească cotizațiile către stat, sacrificându-i pe cei dragi în tranșee, participând la mitinguri în masă, în sprijinul războiului, și efectuând activități aprobate social.
De-a lungul unui sfert de secol de conducere, Putin a creat o elită parazită, mai avertizează Andrei Kolesnikov. Este vorba despre o elită care depinde nu de populația țării, ci de statul rus și de distribuția chiriei, de unde și acceptarea „operațiunii speciale” a lui Putin și a atitudinii „după noi, potopul”.
„Făcând dependentă o parte semnificativă a populației țării de fondurile statului și de locuri de muncă guvernamentale, regimul a produs o masă critică de oameni controlați și indiferenți, al căror scop este pur și simplu să supraviețuiască, mai degrabă decât să se dezvolte și, prin urmare, să nu se gândească serios la viitor.
Noua clasă de mijloc este formată nu din antreprenori sau profesioniști creativi, ci dintr-un număr tot mai mare de siloviki (funcționari ai serviciilor de securitate) și birocrați ale căror venituri și statut social depind în întregime de stat.
Este imposibil de prezis cât timp poate persista acest model de supraviețuire. Regimul crede că timpul este de partea sa, ceea ce înseamnă că „operațiunea specială” poate fi continuată, mai ales că va câștiga o legitimitate suplimentară după ce poporul rus va vota din nou pentru Putin – și, în consecință, pentru războiul său permanent.
Nikolai Patrushev, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei și unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Putin, a avertizat că «Statele Unite, NATO și sateliții lor folosesc regimul nazist de la Kiev și diferite tipuri de mercenari pentru a porni un război prin procură împotriva poporului și a țării noastre care lumea anglo-saxonă nu se va opri nici măcar cu încetarea ostilităților active în conflictul din Ucraina»”, mai notează politologul Kolesnikov în analiza publicată de Carnegie Endowment fot International Peace.
Oamenii care vor vota în Rusia pentru a reîmprospăta legitimitatea lui Putin – și, în același timp, pentru legitimarea războiului său – sunt în primul rând cei care depind de stat, fie din punct de vedere social, fie din punct de vedere economic sau politic. În plus, majoritatea electorală include mulți oameni în vârstă, care nu riscă să fie înrolați în armată.
Asta înseamnă, concluzionează Andrei Kolesnikov, că Putin este pregătit să continue. „Regimul are toate instrumentele de care are nevoie pentru a continua războiul pe al doilea front: războiul împotriva propriei sale societăți civile”.
„Cu toate acestea, rezistența față de regim continuă și există cerere pentru o inițiativă anti-război și anti-Putin.
Acest lucru a devenit evident atunci când, chiar și pe fondul suprimării complete a tot ceea ce trăiește în interiorul țării, au apărut doi candidați independenți la președinție anti-război: Ekaterina Duntsova (de nicăieri) și Boris Nadejdin (din trecutul liberal îndepărtat).
Aceste două cifre, și în special, strângerea de semnături necesare pentru candidatura lui Nadejdin de a candida la președinție, au devenit un barometru al cererii pentru o alternativă democratică. Li s-au refuzat oportunitatea de a ieși în stradă pentru a protesta, oamenii s-au aliniat în toată țara la temperaturi înghețate pentru a-și adăuga semnăturile în sprijinul singurului candidat la președinție anti-război (după excluderea lui Duntsova).
Putin poartă o luptă existențială cu Occidentul pentru identitatea distinctă a Rusiei. Pentru a defini acea identitate, are nevoie de o manta ideologică ultraconservatoare. Această identitate se afirmă în termeni arhaici (dimensiunea teritoriului) și folosind metode arhaice (expansiune și agresiune).
În cele din urmă, lui Nadejdin i s-a interzis și să candideze. În asemenea împrejurări de control represiv complet asupra câmpului social şi politic, oamenii au tăcut. Totuși, mulți dintre ei, atunci când li se oferă ocazia, aleg să plece din Rusia.
Kremlinul a căutat să facă societatea monolitică și consolidată, dar a încurajat doar dubla gândire și o indiferență evazivă învățată. Este posibil să existe suficiente resurse pentru următorii câțiva ani pentru a menține pe linia de plutire un regim care trăiește după principiul «după noi, potopul».
Dar o existență cocoțată pe baionete și bastoane de poliție nu poate fi niciodată confortabilă. Nici consolidarea națională în jurul liderului pe o premisă negativă – ura față de lumea civilizată și distanțarea de ea – nu poate fi vreodată ceva care se apropie de stabilitate”, încheie politologul Andrei Kolesnikov.
Citește și: