Lunea Mare, cunoscută și ca Paștele Mare sau Paștele Luminat, este o zi importantă în tradiția creștină, marcând încheierea Săptămânii Sfinte și învierea lui Isus Hristos.
Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este ultima înainte de Paște. După Sâmbăta lui Lazăr, se intră în ultima săptămână a Postului Mare, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Iisus Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui.
Există diferite tradiții și obiceiuri asociate cu Lunea Mare și sărbătorile pascale în general.
În Lunea Mare se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și a smochinului neroditor. Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci / sfaturi / îndrumări lăsate de Mântuitorul Iisus Hristos Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), de Obedniță și de Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite.
„Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup și la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toți prin dorința lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorința lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun și binevoitor cu frații săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ținut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc și să ne fie nouă pildă de urmat.
Tot în această zi de Luni, pomenim și o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înțelepțirea credincioșilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce și s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicație pentru cei credincioși, atrăgându-le atenția că suntem toți chemați spre rodire și că Domnul Hristos așteaptă ceva de la noi, și noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuțile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să știm că Domnul Hristos răsplătește nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplătește și pedepsește și îndărătniciile lor, și neangajările lor spre bine.
Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu și-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor – să înțelegem în vremea propovăduirii Sale – dar și-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înțeleagă din aceasta că El are și putere pedepsitoare, iar credincioșii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese și dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paști, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet și ne îndemnăm pe noi înșine să nu dormităm, ci să ne trezim și să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele nostru vremelnic și veșnic”, conform Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.
În Lunea Mare din Săptămâna Patimilor sunt respectate mai multe tradiții și obiceiuri care au fost transmise din strămoși.
În primul rând, în toate zilele din Săptămâna Mare se spune că nu este bine să se consume „urzici sau mâncăruri gătite cu oţet, pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici şi i s-au umezit buzele cu oţet, în loc de apă”, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești, de Romulus Antonescu.
În multe zone din țară, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Acestea scot toul afară din casă, spală și aerisesc bine, astfel încât să iasă toate relele de peste iarnă.
Potrivit sursei citate, fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o semnificație, și anume: