Politici europene în domeniul industriei – OPORTUNITĂȚI pentru România. Finanțarea Acordului Industrial și rolul sistemului bancar / Policy paper

Industria europeană asigură peste 36 de milioane de locuri de muncă directe și contribuie la creșterea economiei Uniunii, iar indirect impactează nivelul de trai al cetățenilor Uniunii. De asemenea, joacă un rol esențial în sprijinirea leadershipului global al Europei, iar pentru asta trebuie să asigure menținerea competitivității Uniunii la nivel mondial, atingând totodată și obiectivele noastre în materie de climă.

Politica industrială europeană este un domeniu vast care vizează promovarea competitivității și sustenabilității industriale în cadrul Uniunii. Însă politica industrială desfășurată de Uniune a fost mai degrabă adesea vagă și teoretică – o combinație de declarații de principiu, lipsă de resurse și cu propuneri de mecanisme prea birocratice, îmbunătățindu-se în ultimii ani.

Principalele acte legislative care reglementează politica industrială și economică în Uniunea Europeană includ:

1. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
2. Strategia Europa 2020 și revizuirea din 2021: Este o strategie a UE pentru creștere economică și ocupare a forței de muncă, care include obiectivele de creștere a competitivității și inovării în industrie.
3. Programul-cadru pentru cercetare și inovare: Acesta este un program al UE care finanțează cercetarea și inovarea în diverse domenii, inclusiv tehnologiile industriale. (FP-urile, Orizont 2020 si Orizont Europa)
4. Politica de concurență: Reglementările UE privind concurența vizează asigurarea unui mediu concurențial echitabil în care companiile să poată inova și să prospere.
5. Politica comercială comună: Acesta este un set de politici și reguli care guvernează comerțul exterior al UE și care poate influența industria europeană.

Scurt istoric

Politica industrială a uniunii a evoluat considerabil de-a lungul timpului. În anii inițiali, accentul era pus pe crearea unei piețe unice și eliminarea barierelor comerciale între statele membre. Cu timpul, s-a dezvoltat o abordare mai integrată, care să promoveze competitivitatea și inovarea în sectorul industrial al UE.

Astăzi, politica industrială a UE vizează stimularea creșterii economice durabile, sprijinind industriile inovatoare și durabile, promovând tranziția către o economie circulară și digitalizată.

Aceasta implică o serie de strategii, instrumente și acțiuni menite să sprijine dezvoltarea sectorului industrial european și să abordeze provocările contemporane, cum ar fi globalizarea, digitalizarea și tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon.

Istoric legislativ

În anii 1980 și 1990 instituțiile UE s-au concentrat în principal pe crearea unei piețe unice, instituirea uniunii economice și monetare și extinderea UE au atras atenția asupra politicii industriale. În octombrie 2005, o comunicare a Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: un cadru politic de consolidare a producției UE – spre o abordare mai integrată a politicii industriale” (COM(2005)0474) a stabilit prima abordare integrată a UE în ceea ce privește politica industrială pe baza unui program de lucru concret ce prevede inițiative transsectoriale și sectoriale.

Comunicarea Comisiei din 2008 intitulată „Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă” (COM(2008)0397) a urmărit elaborarea unui pachet integrat de măsuri în vederea promovării consumului și producției mai sustenabile, îmbunătățind, în același timp, competitivitatea economiei europene. Pentru a realiza acest „cerc virtuos”, planul de acțiune a propus utilizarea maimultor instrumente de politică. De exemplu, cererile consumatorilor trebuie canalizate către un consum mai sustenabil prin intermediul unui cadru de etichetare simplificat.

Pentru a răspunde provocărilor legate de asigurarea aprovizionării sustenabile cu materii prime neenergetice a economiei UE, Comisia a prezentat „Inițiativa privind materiile prime” (COM(2008)0699), al cărei scop este asigurarea unor condiții echitabile în ceea ce privește accesul la resurse în țări terțe, condiții-cadru mai bune pentru extragerea materiilor prime pe teritoriul UE și reducerea consumului de materii prime principale prin creșterea eficienței resurselor și promovarea reciclării. O comunicare ulterioară a Comisiei (COM(2011)0021) propune consolidarea punerii în aplicare a acestei inițiative.

În comunicarea sa intitulată „Pregătiri pentru viitorul nostru: dezvoltarea unei strategii comune pentru tehnologiile generice esențiale în UE” (COM(2009)0512), Comisia a declarat că UE va promova utilizarea tehnologiilor generice esențiale în actualul său cadru de politică și a sugerat, de asemenea, înființarea unui grup de experți la nivel înalt responsabil de elaborarea unei strategii comune pe termen lung. În raportul său final, grupul de experți la nivel înalt a propus 11 recomandări de politică pentru elaborarea si utilizarea tehnologiilor generice esențiale în Europa.

În martie 2010, Strategia de la Lisabona a fost înlocuită cu Strategia Europa 2020 – („EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” – COM(2010)2020).

Noua strategie propune șapte inițiative emblematice. Patru dintre ele sunt deosebit de importante pentru creșterea competitivității industriei UE: „O Uniune a inovării” (COM(2010)0546), „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245), „O politică industrială integrată pentru era globalizării” (COM(2010)0614) și „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” (COM(2008)0868). Inițiativa emblematică „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării” se concentrează asupra a 10 acțiuni pentru promovarea competitivității industriei europene, accentuând aspecte precum dezvoltarea IMM-urilor și aprovizionarea cu materii prime și gestionarea lor.

Comunicarea Comisiei, „Politica industrială: Creșterea competitivității” (COM(2011)0642), adoptată la 14 octombrie 2011, solicită realizarea de reforme structurale profunde și elaborarea de politici coerente și coordonate în toate statele membre pentru a spori competitivitatea economică și industrială a UE și pentru a sprijini creșterea sustenabilă pe termen lung. Comunicarea subliniază câteva domenii-cheie unde sunt necesare eforturi mai susținute: schimbări structurale la nivelul economiei, capacitatea de inovare a industriilor, sustenabilitatea și utilizarea eficientă a resurselor, mediul economic, piața unică și IMM-urile.

La 10 octombrie 2012, Comisia a prezentat o comunicare (COM(2012)0582), intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială”, care vizează sprijinirea investițiilor în inovare și se concentrează asupra a șase domenii prioritare, cu înalt potențial (tehnologiile avansate de producție pentru producția ecologică, tehnologiile generice esențiale, bioprodusele, politica sustenabilă în domeniul industrial, al construcțiilor și al materiilor prime, vehiculele și ambarcațiunile ecologice și rețelele inteligente). Comunicarea în cauză subliniază că este necesară îmbunătățirea condițiilor de piață, a accesului la finanțare, la capital, la resurse umane și competențe, ca mijloace de a promova competitivitatea industriei.

În ianuarie 2014, Comisia a prezentat comunicarea intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014). Această comunicare se concentrează asupra inversării declinului industrial și asupra atingerii obiectivului de 20 % din PIB pentru activitățile de producție până în 2020. Comisia afirmă că, pentru a atrage noi investiții și a crea un mediu de afaceri mai bun, UE are nevoie de politici mai coerente în ceea ce privește piața internă, inclusiv pentru infrastructuri precum rețelele de energie, transport și informatice, precum și infrastructurile pentru bunuri și servicii. Mai este menționată, de asemenea, importanța unei cooperări sporite în domenii precum administrația publică de calitate, comerțul, cercetarea și materiile prime.

Această politică a fost completată în 2016 prin comunicarea intitulată „Digitalizarea industriei europene – Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180), care vizează transformarea digitală și abordează provocările aferente acesteia, precum cele legate de finanțare, standardizarea TIC, volumele mari de date și competențe. În plus, Inițiativa privind întreprinderile nou-înființate și extinderea acestora (COM(2016)0733), lansată în 2016, are drept obiectiv să le ofere numeroșilor antreprenori inovatori din Europa toate oportunitățile posibile pentru a construi întreprinderi de prim-plan la nivel mondial.

La 10 martie 2020, Comisia a pus bazele unei strategii industriale, prin Comunicarea pentru O noua Strategie industrială pentru Europa care să sprijine dubla tranziție către o economie verde și digitală anuntata in 2019, cu scopul să facă industria UE mai competitivă la nivel mondial și să consolideze autonomia strategică deschisă a Europei.

Strategia industrială 2020 și revizuirea din 2021

La 10 martie 2020, Comisia a pus bazele unei strategii industriale, prin Comunicarea pentru O noua Strategie industriala pentru Europa care să sprijine dubla tranziție către o economie verde și digitală anuntata in 2019, cu scopul să facă industria UE mai competitivă la nivel mondial și să consolideze autonomia strategică deschisă a Europei, stabilind o nouă abordare a ecosistemelor industriale, ținând seama de toți actorii din cadrul unui lanț valoric, si reflectand nevoia de noi moduri de gândire și de lucru pentru a conduce dubla tranziție.

Ecosistemele industriale cuprind toți jucătorii care operează într-un lanț valoric: de la cele mai mici start-up-uri la cele mai mari companii din mediul academic la furnizori de servicii de cercetare până la furnizori. Noțiunea de ecosisteme surprinde setul complex de interconexiuni și interdependențe între sectoare și firme care se răspândesc în țările pieței unice. Acestea permit o abordare de jos în sus care ține cont de specificul modelelor de afaceri, de procentul ridicat de jucători vulnerabili (IMM-uri și microîntreprinderi) și de interdependențe. Toate ecosistemele evoluează pe același fundal: o piață unică integrată, cu activități de cercetare, inginerie, producție, asamblare și servicii care se pot răspândi în diferite state membre. Atunci când părți ale unui ecosistem sunt perturbate într-o regiune sau țară, întregul ecosistem este afectat.

Comisia Eriopeana a identificat 14 ecosisteme industriale cu un marcat caracter paneuropean. Compoziția lor este foarte eterogenă în ceea ce privește compoziția sectorială, dimensiunea și domeniul de aplicare.

Cele 14 ecosisteme industriale asa cum sunt propuse de catre Comisarul Breton, si prezentate succint in imaginea de mai jossunt: sectorul aerospațial și de apărare, sectorul agroalimentar, construcțiile, industriile culturale și creative, sectorul digital, sectorul produselor electronice, industriile energointensive, sursele regenerabile de energie, sănătatea, mobilitatea – transporturile – și industria autovehiculelor, economia de proximitate și economia socială, securitatea civilă, comerțul cu amănuntul, industria textilă și turismul.

Strategia industrială actualizată

Lansarea strategiei din 2020 a coincis cu începutul pandemiei de COVID-19 și a avut loc înainte de instituirea planului Next Generation EU. Din acest motiv, autorii strategiei nu au putut ține seama de impactul pandemiei asupra industriilor din UE. Drept reacție la consecințele pandemiei de COVID-19 asupra lanțurilor de aprovizionare industriale și asupra competitivității UE, Parlamentul a adoptat rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale.

Presiunea unei revizuiri a fost mare, avand in vedere ca Parlamentul European a cerut puternic acest lucru in dezbaterile din cadrul Comisiei ITRE si din Plenul Parlamentului, apoi in cadrul Raportului Calenda nr 2076/2020 referitor la o nouă strategie industrială pentru Europa, cerand o strategie pentru o redresare rapida si justa.

• Criza provocată de COVID-19 a afectat puternic economia UE. Impactul său variază de la un ecosistem la altul și de la o dimensiune de întreprindere la alta.
• Criza a arătat cât de interdependente sunt lanțurile valorice mondiale și a demonstrat rolul major al unei piețe unice care este integrată pe plan mondial și funcționează cum trebuie.
• A scos și mai mult în lumină faptul că Uniunea Europeană depinde în prea mare măsură de alte părți ale lumii pentru anumite produse și materie prima.
• Producția internă a fost abordata acordand prioritate costurilor pe termen scurt în detrimentul securității, sustenabilității și rezilienței lanturilor de aprovionare.
• Uniunea Europeană trebuie să își recâștige o poziție puternică în lanțurile valorice globale esențiale și să asigure aprovizionarea cu materiale critice si în perioade de criză. In plus, Uniunea a ignorat faptul că China, Rusia și alte națiuni joacă după reguli diferite si investesc continuu in mentinerea dependentei noastre.

Strategia actualizata propune noi măsuri pentru a consolida rezistența pieței noastre unice, în special în perioade de criză. Acesta abordează nevoia de a înțelege mai bine dependențele noastre în domenii strategice cheie și prezintă un set de instrumente pentru a le aborda. Oferă noi măsuri pentru a accelera tranziția verde și digitală.

Strategia actualizată răspunde, de asemenea, solicitărilor de a identifica și monitoriza principalii indicatori ai competitivității economiei UE în ansamblu: integrarea pieței unice, creșterea productivității, competitivitatea internațională, investițiile publice și private și investițiile în cercetare și dezvoltare.

Comunicarea noua este însoțită de trei documente de lucru:

• Raport anual pe piața unică 2021 care analizează starea actuală a economiei europene pe baza unei evaluări a 14 ecosisteme industriale, evaluând progresele înregistrate în furnizarea Pachetului industrial 2020 și prezentând un set de indicatori cheie de performanță pentru a monitoriza progresele viitoare;
• Analiză a dependențelor și capacităților strategice ale Europei cu o analiză aprofundată într-o serie de domenii strategice;
• Document despre oțel european competitiv și curat, care analizează provocările pentru industrie și setul de instrumente UE disponibil.

Cele 3 domenii cheie ale Strategiei Industriale actualizate:

1. Consolidarea rezistenței pieței unice

Piața unică a fost sever testată de restricțiile de aprovizionare, închiderea frontierelor și fragmentarea în urma focarului de COVID-19. Criza a evidențiat necesitatea esențială de a susține libera circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalului pe piața unică și necesitatea de a lucra împreună pentru a-și consolida rezistența la perturbări.

Acțiuni:

• Instrumentul de urgență al pieței unice – va asigura libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor în cazul unor crize viitoare; va garanta mai multă transparență și solidaritate și va contribui la abordarea penuriei critice de produse prin accelerarea disponibilității produselor și consolidarea cooperării în domeniul achizițiilor publice;
• Să aplice pe deplin Directiva privind serviciile pentru a seasigura că statele membre își respectă obligațiile existente, inclusiv obligația de notificare pentru a identifica și elimina noi bariere potențiale;
• Consolidarea supravegherii pieței produselor prin sprijinirea autorităților naționale pentru a crește capacitatea și a intensifica digitalizarea inspecțiilor produselor și a colectării de date;
• Mobilizarea investițiilor semnificative pentru sprijinirea IMM-urilor; concepe și implementează scheme de soluționare alternativă a litigiilor pentru a aborda întârzierile de plată către IMM-uri și pentru a oferi măsuri pentru a aborda riscurile de solvabilitate care afectează IMM-urile

2. Abordarea dependențelor strategice ale UE

Analiza datelor: din 5.200 de produse importate în UE, o analiză inițială identifică 137 de produse (reprezentând 6% din valoarea valorii totale a importurilor de mărfuri a UE) în ecosisteme sensibile de care UE este foarte dependentă – în principal în sectorul consumatoare de energie. industriile (cum ar fi materiile prime) și ecosistemele de sănătate (cum ar fi ingredientele farmaceutice), precum și cu privire la alte produse relevante pentru a sprijini transformările ecologice și digitale. 34 de produse (reprezentând 0,6% din valoarea totală a importurilor de mărfuri din UE) sunt potențial mai vulnerabile, având în vedere potențialul lor posibil scăzut de diversificare și înlocuire cu producția UE. Analiza arată, de asemenea, provocări și dependențe în domeniul tehnologiilor avansate

Concluzie: Uniunea este foarte sigură și de încredere în importurile de materii prime, baterii, ingrediente farmaceutice active, hidrogen, semiconductori și tehnologii cloud și de vârf.

Acțiuni:

• Crearea Observatorului Tehnologiilor Critice;
• Diversificarea lanțurilor internaționale de aprovizionare și urmărirea parteneriatelor internaționale pentru a crește gradul de pregătire;
• Sprijină noile alianțe industriale în zone strategice în care astfel de alianțe sunt cel mai bun instrument pentru a accelera activități care altfel nu s-ar dezvolta. (lansarea: Alianța privind procesoarele și tehnologiile semiconductoare și Alianța pentru Date Industriale, Edge și Cloud; și luarea în considerare a pregătirii unei Alianțe pentru Lansatoarele Spațiale, precum și a Alianței pentru Aviația cu Emisii Zero)
• Sprijină eforturile statelor membre de a pune în comun resursele publice prin intermediul proiectelor importante de interes european comun (IPCEI) în domenii în care piața singură nu poate oferi inovație revoluționară, cu posibil sprijin din partea bugetului UE;
• Anunță o strategie și o posibilă schimbare legislativă pentru mai multă conducere în stabilirea de standarde, inclusiv în domeniul serviciilor de afaceri, în timp ce lucrează deschis cu alții în domenii de interes reciproc.

3. Accelerarea dublei tranziții

Strategia industrială din 2020 a anunțat acțiuni pentru a sprijini tranzițiile verzi și digitale ale industriei din UE, dar pandemia a afectat drastic viteza și amploarea acestei transformări. Prin urmare, strategia actualizată conturează noi măsuri pentru a sprijini argumentul de afaceri pentru tranziția verde și digitală, prin:

• Co-crearea unor căi de tranziție în parteneriat cu industria, autoritățile publice, partenerii sociali și alte părți interesate, începând cu turismul și industriile consumatoare de energie.
• Furnizarea unui cadru de reglementare coerent pentru a atinge obiectivele Deceniului digital al Europei și ambițiile „Fit for 55” (accent pe sursele de energie regenerabilă și prin asigurarea accesului la energie electrică abundentă, accesibilă și decarbonizată);
• Oferirea IMM-urilor cu consilieri în domeniul durabilității și sprijinirea modelelor de afaceri bazate pe date pentru a profita la maximum de tranzițiile ecologice și digitale;
• Investiții pentru a îmbunătăți competențele și recalificarea pentru a sprijini tranzițiile duble.
• O revizuire amplă a regulilor UE de concurență asigură, de asemenea, că acestea sunt adecvate pentru a sprijini tranzițiile verzi și digitale în beneficiul europenilor, într-un moment în care peisajul competitiv global se schimbă, de asemenea, în mod fundamental.

România

Industria joacă un rol crucial în economia Europei și, implicit, în cea a României, se confrunta cu provocări și oportunități semnificative în prezent. Pe de o parte, există presiuni crescânde legate de tranziția către tehnologii mai curate și sustenabile, conform agendei de combatere a schimbărilor climatice și de reducere a emisiilor de carbon. Pe de altă parte, există oportunități considerabile în ceea ce privește inovarea tehnologică, digitalizarea și creșterea competitivității.

Pentru România, participarea la politici și programe europene în domeniul industriei este esențială pentru a-și maximiza potențialul și pentru a se integra mai profund în lanțurile de aprovizionare europene. Oportunitățile în cadrul politicii industriale europene includ finanțarea proiectelor de inovare și digitalizare, promovarea parteneriatelor public-privat și facilitarea accesului la piețele europene.

Acordul Industrial reprezintă un cadru strategic european pentru promovarea competitivității și sustenabilității în industrie. Acesta vizează promovarea inovării, digitalizării și a tranziției către o economie circulară. Finanțarea Acordului Industrial este crucială pentru implementarea sa eficientă și pentru sprijinirea proiectelor inovatoare din industrie.

Rolul sistemului bancar în finanțarea Acordului Industrial este deosebit de important. Băncile joacă un rol central în intermedierea finanțării către proiectele industriale, iar colaborarea între instituțiile financiare, sectorul public și sectorul privat este esențială pentru a asigura o distribuție eficientă a resurselor financiare către proiectele prioritare.

Politica europeană în domeniul industriei oferă oportunități semnificative pentru Romania, dar este necesară o abordare strategică și coordonată pentru a valorifica aceste oportunități. Finanțarea Acordului Industrial și colaborarea cu sistemul bancar sunt aspecte-cheie în această privință. Prin implementarea recomandărilor politice menționate, Romania poate consolida competitivitatea sa industrială și poate contribui la dezvoltarea sustenabilă a întregii Uniuni Europene.

Rolul sistemului bancar

Sistemul bancar și legislația europeană joacă roluri cruciale în susținerea politicii industriale a Uniunii Europene (UE) și în facilitarea finanțării proiectelor industriale. Sistemul bancar este principalul intermediar între economisitori și investitori, asigurând fluxul de capital către întreprinderi și proiecte industriale.

Acesta mobilizează economiile individuale și instituționale și le canalizează către investiții productive în sectorul industrial. Băncile furnizează o gamă largă de produse și servicii financiare destinate finanțării proiectelor industriale, inclusiv credite, împrumuturi, leasing, garanții și alte instrumente financiare. Ele evaluează riscul și rentabilitatea proiectelor și acordă finanțare în funcție de aceste criterii. In plus, prin intermediul piețelor de capital și a altor instrumente financiare, băncile pot contribui la consolidarea capitalului și la creșterea competitivității întreprinderilor industriale, inclusiv prin finanțarea fuziunilor și achizițiilor, investițiilor în tehnologii noi și dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare.

Sistemul bancar poate juca un rol important în intermedierea și gestionarea fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru proiecte industriale și de inovare. Acesta poate colabora cu instituțiile financiare europene și naționale pentru a facilita accesul întreprinderilor la finanțare europeană. Totodata, sistemul bancar poate încuraja inovația și eficiența în sectorul industrial prin intermediul creditării selective și a condițiilor de finanțare care stimulează adoptarea tehnologiilor noi, a practicilor de gestionare durabilă și a modelelor de afaceri inovatoare.

Legislația europeană în vigoare:

1. Directivele privind serviciile financiare: Aceste directive stabilesc reguli și standarde pentru activitățile financiare în UE, inclusiv pentru bănci. Ele asigură funcționarea eficientă și sigură a piețelor financiare europene și protejează consumatorii și investitorii.
2. Reglementările privind capitalul și riscul bancar: Reglementările europene stabilesc cerințe privind capitalul minim pe care băncile trebuie să-l dețină pentru a face față riscurilor și pentru a proteja depozitele și creditorii. Ele contribuie la stabilitatea și siguranța sistemului bancar european.
3. Inițiativele privind finanțarea durabilă: UE a adoptat o serie de inițiative și reglementări pentru a promova finanțarea durabilă și pentru a încuraja investițiile în proiecte cu impact pozitiv asupra mediului și societății. Acestea includ standardele de raportare non-financiară, etichetarea verde și reglementările privind investițiile responsabile.
4. Programul InvestEU: Acest program al UE are ca scop mobilizarea investițiilor în sectoarele cheie, inclusiv în industrie, prin intermediul garanțiilor și instrumentelor financiare ale UE. Programul încurajează colaborarea între sectorul public și privat și promovează proiectele cu impact social și economic semnificativ.

Prin intermediul sistemului bancar și a legislației europene în vigoare, Uniunea Europeană își propune să sprijine dezvoltarea unei industrii competitive, inovatoare și durabile, capabilă să răspundă provocărilor și oportunităților din mediul economic și social contemporan.

 Concluzii

Industria din Europa se află într-o poziție unică pentru a juca un rol cheie în redresarea economică, reziliența și creșterea viitoare, dar numai dacă motoarele inovației în strategia industrială, sprijinul financiar adecvat care însoțește cadrele legislative sunt pătrate.

De asemenea, trebuie să reducem dependențele externe ale UE de materii prime și sectoare critice și, într-adevăr, trebuie să facem mai mult pentru ecosistemele noastre și sectoarele industriale critice, cum ar fi industria auto, industria intensivă, sectorul energetic și sectorul farmaceutic, dar fără a se limita la , deoarece toate sectoarele sunt legate orizontal de transformarea necesară pentru a rămâne competitivi și pentru a ne atinge ambițiile climatice.

O industrie competitivă, curată și rezilientă este esențială pentru generațiile viitoare din Uniunea Europeană.

Strategia industrială a Uniunii trebuie să ne împingă economia către lanțuri valorice inovatoare și către cheile competitivității noastre, să canalizeze investițiile publice și private în proiecte transformatoare pentru o industrie verde și digitală și să ne susțină industria, ecosistem cu ecosistem, în această dublă tranziție.

Obiective și recomandări

• Stabilirea ununei strategii care sa contina particularitatilor nationale ale sectoarelor industriale si promovarea ei activa la nivelul institutiilor europene;
• Intelegerea impactului dublei tranzitii – Pactul Verde si transformarea digitala – in economia nationala si asupra diverselor sectoare industriale;
• Promovare, sprijin si asistenta din partea Guvernului pentru implementarea proiectelor finantate din fonduri europene pentru industrie;
• Implicare activa in conturarea Industrial Deal (Pactul Industrial European), pentru a regasi interesele strategice ale Romaniei;
• Sprijin financiar si aistenta tehnica pentru implementarea solutiilor de decarbonizare in industriile strategice – siderurgie, aluminiu, transporturi, petrochimie, ciment;
• Facilitarea accesului la finanțare al întreprinderilor, inclusiv prin intermediul unor instrumente financiare inovatoare și a parteneriatelor cu instituțiile financiare;
• Promovarea competențelor si solutiilor digitale in industrie;
• Consolidarea sistemului bancar, cresterea gradului de intermediere financiara, implicarea reprezentantilor sistemului bancar in elaborarea strategiilor industriale nationale si europene;
• Parteneriat cu sistemul bancar in elaborarea schemelor de ajutor de stat, granturi europene sau nationale si a programelor de investitii de tip Invest EU;
• Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) prin facilitarea accesului acestora la finanțare, la piețele europene și internaționale, precum și sprijinirea lor în adoptarea tehnologiilor noi și a practicilor inovatoare.

Citește și:

Gândul Euro Industry Summit | Cristian Bușoi: Trebuie să ne conectăm mai mult la trendurile europene, să profităm de oportunitățile care ni se deschid

Karoly Borbely, după listarea Hidroelectrica: “Încrederea în companie este foarte mare. Dezvoltăm și diversificăm producția în zona de regenerabile”

Gândul Euro Industry SUMMIT | Sebastian Burduja: „Suntem în plină REVOLUȚIE a proiectelor și a investițiilor în sectorul energetic” 

Gândul Euro Industry SUMMIT | Ministrul Agriculturii: „Acest Guvern va semna contracte de aproape 2,3 miliarde € pentru procesare carne”