La cei 70 de ani ai săi, Ștefan Diaconu face parte din garda veche a croitorilor bucureșteni. Își întâmpină clientela exclusivistă cu același entuziasm ca în tinerețe și nici prin cap nu îi trece să se pensioneze. Face croitorie de când avea 14 ani și, de-a lungul timpului, i-au călcat pragul atelierului personalități marcante, de la președinți de stat, miniștri și consuli până la vedete din muzică și televiziune. Doi dintre colegii săi de la atelier i-au fost ucenici cu zeci de ani în urmă, iar, între timp, au ajuns și ei la vârsta pensionării.
Ștefan Diaconu este de fel din comuna Racovița, județul Vâlcea, dar avea doar 14 ani când a lăsat în urmă locurile natale și a venit la București, ca să învețe croitorie. Cel care l-a inițiat în tainele acestei profesii a fost cumnatul său.
”Cumnatul meu a fost meșter și, la început, m-a luat sub aripa lui ca pe un copil. Am venit la București, am învățat de la el, era un bun pedagog și croitor. Aveam 14 ani când am venit la croitorie, am făcut trei ani profesională cu ucenicie la locul de muncă. Era forma aceea de școală profesională cu ucenicie la locul de muncă, adică stăteam mai mult la locul de muncă, școala o făceam în timpul verii. Erau acolo croitori, cizmari, frizeri, coafeze, tâmplari. Noi, croitorii, eram mai pitici. Mi-ar fi plăcut să fiu tâmplar, erau niște băieți înalți, frumoși, pe care noi, croitorii, îi admiram. Am crescut sub aripa cumnatului meu până am devenit șef de echipă”, a povestit Ștefan Diaconu.
Migălos și dedicat profesiei sale, a reușit să-și facă un nume în domeniu și să aibă clienți care i-au rămas fideli chiar și timp de zeci de ani. Își amintește că pe vremuri făcea cam 50 de costume și 70 de perechi de pantaloni pe lună. Acele timpuri au apus de mult, dar Ștefan Diaconu nu duce lipsă de clientelă. Dimpotrivă, numai clienți unul și unul îi calcă pragul atelierului de croitorie pe care are îl are de 20 de ani pe Bulevardul Ion Mihalache.
”Cei mai mulți meseriași au plecat la atelierele de croitorie de la teatre. A fost mai greu după Revoluție, au apărut și la noi toate brandurile astea de haine străine, nu se mai fac costume cum se făceau înainte. Este lupta cu firma, cu brandul. Mulți din clienții care vin la noi au fost învățați cu croitorii de comandă. Trebuie să caute însă stofă, noi nu mai avem stofele alea care erau înainte, erau stofe extraordinare, aveam fabrici la Ploiești, la Sibiu, la Constanța, la Buhuși”, a mai spus Ștefan Diaconu.
Deși încă nu intenționează să se pensioneze, și-ar fi dorit ca, în ziua în care se va retrage din activitate, să-și lase mica afacere tot în familie. Renumitul croitor a avut mulți ucenici pe care i-a învățat meserie, dar printre ei nu s-a numărat și fiul său, care a ales alt drum profesional. A absolvit Academia de Studii Economice, iar acum este director de bancă.
”Erau clase de 10-20 de elevi și veneau la practică. Mai am vreo doi elevi cu care lucrez și aștept să îi scot la pensie și pe ei. Am preluat ștafeta de la cei bătrâni, care nu mai sunt, erau oameni la care te uitai ca la niște zei, erau meșteri extraordinar de buni.
Sunt ultima generație care a prins coloșii ăștia. Croitorii mai mari au ieșit la pensie, unii au dispărut, unii lucrează de acasă. Am ajuns și eu bătrân, vreau să dau mai departe cuiva și nu găsesc pe nimeni, pentru că nu mai este nicio formă din asta de școlarizare. Înainte, erau cooperativele astea și toți se axau să aducă elevi, veneau foarte mulți din provincie”, mărturisește cunoscutul croitor.
Ștefan Diaconu a păstrat în atelierul lui o foarfecă pe care a primit-o cadou de la un adevărat titan în ale croitoriei.
”Domnul Carapancea, un mare croitor, avea foarte multe scule de croitorie. Îi plăcea mult să coasă, pe atunci se lucra foarte mult manual. M-a văzut într-o zi, când eram la început, că luasem o hârtie și voiam să fac și eu un tipar. A venit la mine, s-a uitat și zice: «Băi, învață să coși, că asta face oricine, nu asta este important!». Mi-a rămas în minte asta, înveți ușor să croiești, dar cu tehnica cusutului este greu. Un nasture, dacă nu știi să îl coși frumos, cu picioruș, cum se spune în croitorie, se vede urât. Când a plecat la pensie, mi-a dăruit mie foarfeca asta”, își amintește Ștefan Diaconu.
Vestitul croitor abia face față cererilor, mai ales că are și o colaborare cu o renumită firmă de haine din Italia, care își desface produsele și pe piața din România. Ștefan Diaconu are o echipă mică, de numai cinci lucrători, pe care este, însă, sigur că poate conta.
”Noi facem toate retușurile, scurtăm mâneci, îngustăm umerii, strâmtăm ce are nevoie clientul, este ca un fel de croitorie de comandă. Sunt haine foarte scumpe, de la 1.000 și ceva de euro în sus, trebuie mare atenție. Mulțumesc lui Dumnezeu că am fost și sunt foarte atent cu lucrătorii, adică i-am învățat în așa fel să fie serioși. Când iau în mână un produs care este foarte scump, când vezi că este 5.000-6.000 de euro, îți tremură mâna să lucrezi la el. Este o mare responsabilitate. Dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva, trebuie să muncească un an de zile ca să plătească un costum”, a mai spus Ștefan Diaconu.
Croitorul a povestit și despre cel mai scump costum care i-a trecut prin mână. Își amintește și astăzi de emoțiile care l-au încercat când a făcut niște retușuri la costumul care era o adevărată operă de artă, cu un preț pe măsură: aproximativ 10.000 de euro.
”Era un costum făcut cu fir subțire, cu păr de capră, costa în jur de 10.000 de euro. Mai vin clienți care nu mă cunosc, își cumpără de la firma cu care colaborăm și prima dată se uită la tine și întreabă ”Știți cât costă costumul ăsta?”, a mai povestit Ștefan Diaconu.
Maistrul croitor a avut dintotdeauna o clientelă selectă atât din vechea generație de oameni politici și artiști, cât și din noua generație. Au trecut pe la atelierul lui președinți de stat, miniștri, consuli, dar și vedete din lumea televiziunii, a muzicii și cinematografiei.
Ștefan Diaconu știe cât de importantă este discreția atunci când lucrezi pentru persoane cunoscute, așa că evită să facă nominalizări, dar, la insistențele noastre, a ”scăpat” câteva nume ale clienților care fie i-au trecut pragul personal, fie și-au trimis la el la atelier costumele pe care le aveau de retușat.
Din vechea generație, doi dintre clienții săi fideli au fost Dan Spătaru, despre care spune că ”se îmbrăca foarte frumos”, și Sile Dinicu.
Cât despre noua generație, Ștefan Diaconu s-a ocupat de retușurile la costumele pe care Ștefan Bănică jr. le purta la emisiunea ”Dansez pentru tine”, dar a lucrat și pentru Mihai Gâdea, Radu Tudor și Marius Tucă.
”Am o bucurie enormă când mă uit la televizor și văd persoana care a fost la mine. Este o mândrie mare, domne, ăla este făcut de mine cu echipa mea, că nu poți să faci singur tot”, a adăugat Ștefan Diaconu.
Faimosul croitor recunoaște că s-a gândit de câteva ori să se pensioneze, dar niciodată foarte serios, cu toate că soția lui și-ar dori să petreacă mai mult timp acasă.
”Când te mai superi spui: «Ajunge, mai trebuie și altceva în viață!». Soția trage de mine tot timpul: «Gata, gata, te rog frumos!», dar să știți că este mai bine dimineața, când trebuie să te scoli, să te razi, să îți pui cămașa pe tine decât să stai și să te întrebi unde mă duc eu astăzi. Așa, știu că trebuie să vin la serviciu. Când vin aici, sunt alt om, stau de vorbă cu clienții și sunt numai oameni de bună calitate”, a mai mărturisit Ștefan Diaconu, care speră ca măcar doi ani să-l mai țină puterile ca să-și poată practica profesia despre care spune că ”o are în sânge”.
CITEȘTE ȘI: