Ucraina și partenerii săi occidentali nu au încă o strategie pentru victoria împotriva Rusiei, deși au trecut trei ani de război, iar această concluzie se transformă într-o problemă extrem de serioasă. Fără a avea un scop clar în minte, liderii de la Kiev, Washington și Bruxelles iau decizii-cheie pe o bază progresivă și, în cele din urmă, incoerentă.
Acesta este avertismentul transmis de Andriy Zagorodnyuk și Eliot A. Cohen într-o analiză de ultimă oră publicată de Foreign Affairs.
Potrivit autorilor analizei, Ucraina poate obține succese locale, evident, dar nu va reuși să obțină o înfrângere completă a armatei ruse.
„La rândul lor, partenerii occidentali ai Kievului tind să se gândească doar la următoarea tranșă financiară prin care Ucraina va fi sprijinită. Și, fără o imagine strategică, vor fi dificil de menținut moralul și voința de a lupta, atât în Ucraina, cât și în Europa.
A veni cu o teorie a victoriei va fi mult mai greu astăzi decât ar fi fost în anul 2022, atunci când Rusia și-a lansat invazia la scară largă. De atunci, Rusia și-a militarizat economia, s-a pregătit pentru un război lung, a reușit să recruteze rezerve impresionante de soldați și a produs stocuri mari de echipamente de război.
Dar, în ciuda acestor succese, doctrina războiului terestru al Moscovei este încă nesofisticată. Se concentrează pe utilizarea unor grupuri mici de infanterie, cu sprijinul câtorva vehicule blindate, pentru a ataca diferite puncte pe o linie de front care se întinde peste 1.000 de mile. Aceste tactici au permis Moscovei să obțină câștiguri teritoriale limitate, dar numai după ce a pierdut cantități enorme de trupe și arme”, consideră autorii analizei.
Pierderile Rusiei – continuă Andriy Zagorodnyuk și Eliot A. Cohen – sunt completate cu noi trupe, dar acestea se dovedesc a fi, însă, de o calitate mult mai scăzută decât cele din anul 2022.
În ciuda investițiilor sale masive, capacitățile Moscovei nu sunt, totuși, infinite.
„În fiecare lună, de exemplu, Rusia pierde atât de multe vehicule câte fabrică producătorii săi și își pierde stocurile de vehicule blindate mai vechi la un ritm nesustenabil.
Și, important, Rusia se confruntă atât cu o penurie de forță de muncă, cât și cu o lipsă de resurse, aceasta din urmă parțial datorată unei combinații de sancțiuni occidentale, măsurilor de control al exporturilor și unei campanii de bombardament ucrainean care limitează capacitatea Rusiei de a rafina și apoi de a vinde petrol.
Moscova nu este invincibilă. Câștigurile minore ale Rusiei au fost posibile doar prin avantajul său copleșitor în ceea ce privește puterea de foc – care a apărut doar ca urmare a întreruperii ajutorului occidental pentru Ucraina.
Sistemele de artilerie ale Rusiei se bazează pe modele vechi și lipsite de precizie, fără a avea o rază lungă de acțiune, iar sistemele sale de rachete cu lansare multiplă, tancurile și echipamentele de aviație nu se potrivesc modelelor occidentale”, mai notează Andriy Zagorodnyuk și Eliot A. Cohen.
Dacă Ucraina ar putea crește numărul loviturile precise ale artileriei cu rază lungă, se menționează în continuarea acestei analize, atunci ar putea întoarce „aritmetica” războiului împotriva Rusiei și ar putea impune Moscovei o rată inacceptabilă de uzură.
„În cele din urmă, Rusia nu va putea să-și înlocuiască forța de muncă și materialul suficient de repede. Economia Rusiei, pur și simplu, nu va putea susține acest război în fața pierderilor constante.
Dacă Ucraina are suficiente provizii, va putea ține artileria rusă la distanță. Apărarea antiaeriană îmbunătățită, inclusiv avioanele de luptă F-16 echipate cu rachete aer-aer cu rază lungă de acțiune, ar reduce atacurile rusești asupra infrastructurii critice din interiorul Ucrainei, precum și asupra unităților staționate în apropierea frontului.
Cu forțele Rusiei din ce în ce mai paralizate, Ucraina ar putea, în curând, să-și folosească sistemele occidentale cu rază lungă de acțiune – cum ar fi sistemele sale de rachete tactice ale armatei (cunoscute sub numele de ATACMS) – pentru a distruge centrele de comandă și control și mijloacele de apărare aeriană rusești”, susțin cei doi autori ai analizei publicate de Foreign Affairs.
Teama generală a Occidentului de instabilitate este întemeiată, în fapt. O înfrângere decisivă poate însemna, într-adevăr, sfârșitul Putinismului, lăsând Rusia într-o stare de incertitudine politică. Dar nu este sarcina Occidentului să salveze un regim criminal de la prăbușire. Rusia de astăzi este un stat care comite în mod obișnuit crime în masă, torturi și violuri, desfășoară operațiuni de sabotaj și crime pe teritoriul NATO și desfășoară campanii de dezinformare și interferență politică.
Andriy Zagorodnyuk și Eliot A. Cohen
Strategia Rusiei depinde de capacitatea de a aloca și concentra forțe, dar și de unele elemente de tehnică mai sofisticate, cum ar fi războiul electronic.
Dar Rusia este săracă din punct de vedere tactic, susțin autorii analizei publicate de Foreig Affairs, ceea ce o face vulnerabilă la o campanie susținută și la scară largă, bazată pe drone.
„O ofensivă aeriană ucraineană care ar demonta logistica rusă ar pune o presiune din ce în ce mai mare asupra economiei și infrastructurii militare a Rusiei. Dacă ar fi distrusă flota Rusiei de la Marea Neagră, atunci s-ar produce șocuri care ar pune, probabil, în pericol regimul lui Putin.
Unii analiști occidentali, temându-se de escaladarea nucleară, s-ar putea să se sperie de acest tip de victorie ucraineană.
Putin a încercat cu siguranță să încurajeze astfel de temeri în ultimii doi ani, sugerând că ar putea folosi arme nucleare atunci când Occidentul s-a gândit să furnizeze tancuri, rachete și avioane. Dar Putin nu a acționat niciodată după retorica sa beligerantă, chiar dacă Occidentul a depășit invariabil fiecare dintre acele linii roșii. (…)
Realitatea este că un atac nuclear rusesc ar provoca un răspuns occidental atât de feroce, în special din partea Statelor Unite, încât este foarte puțin probabil ca Putin să își asume riscul.
Singura șansă pe care Rusia o are de a reveni la normal este prin înfrângere, care va zdrobi ambițiile imperiale ale lui Putin și va permite țării să-și reevalueze sobru drumul și, în cele din urmă, să se reîntoarcă în societatea națiunilor civilizate.
Aceasta nu înseamnă că strategia Occidentului ar trebui să vizeze deschis schimbarea regimului. Dar înseamnă că Ucraina și partenerii săi nu ar trebui să se teamă de autodistrugerea lui Putin și a aparatului său de control. (…)
Rusia a promis o ostilitate neîncetată față de Occident, nu din cauza a ceea ce a făcut Occidentul, ci din cauza a ceea ce este Rusia de azi. Regimul lui Putin, cu alte cuvinte, a părăsit cu mult timp în urmă comunitatea națiunilor civilizate.
Este timpul ca guvernele NATO să nu mai cadă în capcana lui Putin. Pentru ca Occidentul să obțină o victorie, trebuie să înceteze să se mai teamă de ea”, încheie Andriy Zagorodnyuk și Eliot A. Cohen.
CITEȘTE ȘI: