Jurnalista germană Greta Taubert de la Der Spiegel a petrecut câteva zile în capitala României, descoperind o metropolă despre care „afară”, în Occident, nu se știe aproape nimic. Vizita ei nu a fost lipsită de experiențe bizare.
„În viața mea de călătoare cu rucsacul în spate, am călătorit în aproape toate capitalele din Europa de Est. Clădirile de cuburi gri și fețele gri nu mă sperie. Dimpotrivă: Îmi place onestitatea brutală a metropolelor din Est,” a scris Taubert într-un articol publicat de Der Spiegel. Ea descrie Bucureștiul ca fiind un oraș necunoscut pentru mulți, întrebându-se inițial dacă există ceva de descoperit acolo.
Lipsa informațiilor disponibile despre București a fost prima provocare întâmpinată de jurnalistă. „Nu exista niciun ghid despre oraș în secțiunea de călătorii bine aprovizionată a librăriei din gara din Leipzig”, a remarcat ea. Recomandările de pe Instagram s-au rezumat la „mănâncă creier de miel”.
Totuși, Taubert a descoperit treptat locuri memorabile în București. Pasajul Macca-Villacrosse a fost unul dintre acestea, descris ca o stradă acoperită cu sticlă galbenă, unde mirosul dulce și kitsch-ul florilor artificiale contrastează cu betonul gri de afară, conform Hotnews.
Un alt loc notabil a fost Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), situat în aripa vitrată a Palatului Parlamentului, construit de dictatorul Nicolae Ceaușescu. „Mă plimb prin complexul bine securizat în ploaie și blestem megalomania dictatorului,” a scris Taubert, reflectând asupra traficului bucureștean haotic.
Mănăstirea Mihai Vodă, una dintre cele mai vechi clădiri din București, a captivat-o prin povestea sa fascinantă de relocare, iar cartierul din jurul acesteia a fost descris ca fiind pitoresc chiar și în ploaie.
Jurnalista a avut și ocazia de a discuta cu arhitectul român Tudor Vlăsceanu, care a caracterizat orașul drept un „haos absolut”. Acesta a dus-o la Obor, unde a experimentat atmosfera vibrantă a pieței și a gustat micii, bucurându-se de experiența autentică.
Vizita s-a încheiat cu un moment bizar, când Taubert a găsit poliția la apartamentul unde era cazată.
„În timp ce mă grăbesc să mă întorc la apartamentul meu pe furtună, frica se strecoară în mine. De ce este poliția acolo? Am fost jefuită? Am lăsat robinetul deschis? Un caz de crimă? Mă grăbesc să trec pe lângă fațada clădirii cu reclama la Fanta pe mai multe etaje, introduc codul numeric pentru ușa de la intrare și iau liftul care zumzăie până la etajul patru. Acolo văd doi polițiști, proprietarul și un vecin în vârstă în halat matlasat, în fața camerei mele, cu ușa larg deschisă. Nimeni nu știe de ce.
„Lipsește ceva?” întreb și toți ridică din umeri. După câteva replici, mi se permite în sfârșit să intru – apartamentul este intact, iar lucrurile mele sunt neatinse. „Când am văzut ușa atât de deschisă, am vrut doar să știu dacă nu s-a întâmplat nimic cu oaspetele”, spune doamna în halat. Ea sunase la poliție”.
Greta Taubert conchide că, deși Bucureștiul nu este frumos în sensul clasic, este plin de surprize și contraste care îi conferă un farmec unic.
„Tocmai pentru că Bucureștiul nu reprezintă nimic, nu și-a construit un clișeu și nu este cunoscut pentru nimic clasic de frumos, poți fi totuși surprins de orașul eclectic.”