NASA a stabilit care ar fi dovada existenței unor civilizații avansate: oglinzile sau panourile solare din jurul unei stele

NASA a considerat că o sferă Dyson ar fi dovada existenței unei civilizații extraterestre avansate. Teoria sferei Dyson a fost creată de fizicianul anglo-american Freeman Dyson.

El susținea că o civilizație avansată cu o existență netulburată de câteva mii de ani ar putea construi oglinzi sau panouri solare care să înconjoare steaua din sistemul solar în care locuiește, adică sfera Dyson.  Acestea pot valorifica toată energia solară pe care o poate produce o stea.

„Ar trebui să ne așteptăm ca, în decurs de câteva mii de ani de la intrarea sa în stadiul de dezvoltare industrială, orice specie inteligentă să fie găsită ocupând o sferă artificială care înconjoară complet steaua mamă”, a scris Dyson într-o lucrare din 1960.

NASA: O sferă Dyson, dovada supremă că ar exista alte civilizații avansate

Dacă sună a roman SF, asta este pentru că  Dyson a preluat ideea din romanul lui Olaf Stapledon din 1937 „Star Maker” și a fost mereu deschis în privința asta. Omul de știință a fost profesor emerit la Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey.

În lucrarea sa, Dyson a remarcat că sferele Dyson ar degaja căldură reziduală detectabilă ca radiație infraroșie. El a sugerat că prin căutarea acestui produs secundar ar fi o metodă de detectare a vieții extraterestre. Cu toate acestea, el a adăugat că radiația infraroșie în sine nu ar însemna neapărat găsirea unei civilizații extraterestre. Ar putea fi un alt tip de obiect astronomic natural.

Dyson însuși a argumentat:

„Ar fi mult mai satisfăcător să cauți în mod direct o formă de viață inteligentă, dar tehnologia este singurul lucru pe care l-am putea vedea”.

Potrivit unui studiu care a analizat 5 milioane de stele din galaxia Calea Lactee, au fost propuse șapte stele candidate ce ar putea găzdui sfere Dyson, situate la peste 1000 ani lumină de sistemul nostru solar. Unele dintre ele sunt pitice roșii. Construirea unei sfere Dyson este mai fezabilă în jurul unor pitice roșii care au diametru mai mic decât Soarele nostru (1,3 milioane km vs 300.000 km).

NASA: Planetele care orbitează piticele roșii ar putea fi locuibile

NASA susține că sunt șanse mari ca planetele din jurul piticelor roșii să fie locuibile. Piticele roșii sunt stele mici,  reci, cu luminozitate scăzută și foarte stabile. Ocazional, pot produce erupții solare atât de periculoase încât că ar putea eradica formele de viață de pe toate planetele din apropierea lor, scrie DESCOPERĂ. Majoritatea planetelor găsite în sistemele solare cu pitice roșii nu se rotesc în jurul propriei axe.

Astfel, o parte a unei planete rămâne permanent expusă la căldura dogoritoare a Soarelui roșiatic, unde este zi în permanență. Partea care nu este expusă la Soare rămâne înghețată, unde este o noapte veșnică, iar formele de viață de acolo n-ar vedea niciodată lumina solară, ci doar un cer negru și înstelat. Dar astronomii  de la NASA cred că s-ar putea găsi forme de viață.

Isaac Asimov le-a numit „lumi-panglici”, scrie SPACE.

Cum arată o planetă care orbitează o pitică roșie?

Între cele două medii extreme, există o linie de demarcare, o graniță dintre noapte și zi, o regiune a amurgului și răsăritului infinit. Această panglică s-ar întinde ca un brâu în jurul unei planete și ar fi nici prea fierbinte, nici prea rece, numai ideală pentru existența apei în formă lichidă și a unor forme de viață.  Plantele de pe o planetă expusă la lumina roșiatică a unei pitice roșii ar fi de culoare întunecată.

Într-o lucrare publicată de Nancy Kiang scrie că stelele de tip M (piticele roșii) au luminozitate diminuată, deci plantele pe planetele care le orbitează ar putea fi de culoare neagră pentru a absorbi toată lumina disponibilă. Piticele roșii mai tinere prăjesc suprafețele planetare cu erupții ultraviolete, așa că orice organism trebuie să fie acvatic. 

Construirea unei sfere Dyson ar necesita demontarea unei planete la fel de mare ca Jupiter

Sunt 53 de stele candidate care prezintă anomalii ce nu pot fi explicate. Dar nu putem spune că toate sunt candidate pentru a avea sfere Dyson, a spus Gabriella Contardo, cercetător postdoctoral la Școala Internațională pentru Studii Avansate din Trieste, Italia, care a condus studiul anterior. Ea a adăugat că intenționează să verifice candidații față de modelul lui Suazo pentru a vedea câți se potrivesc cu acesta.

„Trebuie să eliminați toate celelalte ipoteze și explicații înainte de a spune că ar putea fi o sferă Dyson. Pentru a face acest lucru, trebuie să excludeți, de asemenea, că nu este un disc de roci sau resturi, sau un fel de coliziune planetară și care, de asemenea, este un salt în știință, fiind tot un câștig”.

Atât Contardo, cât și Suazo sunt de acord că sunt necesare mai multe cercetări asupra datelor și că, în cele din urmă, ar putea apela la telescopul spațial James Webb al NASA pentru mai multe informații.

„Dacă vă imaginați că avem atâta energie cât ne oferă soarele în fiecare secundă, am putea face lucruri nemaiauzite. Am putea efectua călătorii interstelare, poate chiar am putea muta întregul sistem solar într-un alt loc. Dar sferele Dyson sunt atât de mari încât tot ce avem pe Pământ nu ar fi suficient pentru a le construi”, a adăugat Suazo.

Freeman Dyson a spus că ar trebui să demontăm o întreagă planetă de mărimea lui Jupiter (cu diametrul de 139.000) pentru a dispune de materiile prime ca să construim oglinzi și panouri solare care să înconjoare Soarele nostru cu diametrul de 1,3 milioane de km. Sferele Dyson, dacă există, ar putea fi foarte rare, susține NASA. Dyson, creatorul teoriei care îi poartă numele,  a murit în 2020, potrivit CNN.