Vești din toate părțile

Pe de-o parte, bune: salariul minim se mărește, deci oamenii, cel puțin în teorie, ar trebui să primească, de la 1 iulie, mai mult cu aproape trei sute de lei. Spun unii, însă, că mărirea nu e coordonată din toate părțile, prin urmare nu sunt chiar bani în plus în buzunarul celui care nu știe cum să se descurce și să iasă la lumină, lună de lună, într-o lume (nu neapărat într-o țară!) în care toate sunt mai scumpe decât ne permitem noi să plătim și în care simpla supraviețuire cere sacrificii enorme.

Dar veștile continuă: benzina și motorina se scumpesc! Chiar îmi spunea cineva, ieri, alaltăieri, că ar trebui să fac un plin de benzină, pentru că de luni 1 iulie aceasta va fi mai scumpă cu aproape 50 de bani pe litru. Așadar, douăzeci și ceva de lei în plus la un plin de rezervor normal.

N-am făcut, desigur, plinul, dar am citit azi știrile și mi-am adus aminte de sfaturi și de planuri, de greutatea cu care văd oamenii alimentând de o sută, chiar de cincizeci de lei, prin toate colțurile țării pe unde umblu. În curând, cu cincizeci de lei, nici nu o să mai stingem becul de alarmă al mașinii, care spune disperat, săptămână de săptămână, că rezervorul e gol.

Și mai avem vești! Nu totul ține de scumpiri și creșteri de salarii minime. Suntem în perioada fierbinte din an în care se aleg candidații la prezidențiale. Îmi vine și să râd în fiecare zi, când mai citesc știri despre cei care își fac iluzii că ar putea ocupa fotoliul comod de la Cotroceni. N-am nimic cu doamna Lasconi, ba chiar mi-a provocat un soi de simpatie, când a fost văzută obligată să se apere de propria fiică, însă de aici și până la prima funcție din stat, drumul e lung, tare lung.

Nu m-aș mira însă, ca alți oameni, care sunt amețiți de falsa nevoie de schimbare radicală a drumului, să pună ștampila de vot acolo unde nici nu ne imaginăm azi, ținând cont de tot ce s-a întâmplat și la București, unde un om care a făcut orașul să arate, în cel mai bun caz, ca un șantier care nu se va mai termina niciodată și, în cel mai rău caz, ca un mare cartier fără căldură și apă caldă în plină iarnă, a câștigat fluierând niște alegeri pe care eu, cel puțin, nici nu îmi imaginam că le-ar mai putea câștiga vreodată.

Și veștile continuă. Seri de caniculă urmate de după-amiezi cu furtuni. Atunci să vedem cum ne descurcăm, ce urmează să ni se întâmple și cum ne protejăm de alternanța periculoasă a vremii și a vremurilor. Noroc că vara copiii sunt în vacanță și nu mai suntem obligați să ne trezim la șase dimineața pentru a ajunge la prima oră, acolo unde nu știm cum să-i lăsăm îmbrăcați, în zile cu două anotimpuri comprimate.

Și, dacă tot vorbeam de școală, o veste tristă a încărcat sfârșitul de săptămână al acelora care au trecut pragul Liceului Cervantes din Capitală: profesoara de fizică și de viață Violeta Govoreanu s-a stins, lăsând în urmă generații care au învățat de la dumneaei nu numai bunul mers al materiei pe care o preda cu atâta dăruire, ci și drumul drept pe calea care ne face oameni mari și responsabili. Dumnezeu să o odihnească!

Și tot Dumnezeu, dacă mai are vreme, să aibă grijă de noi, cei rămași pe aici, prin amalgamul de vești care ne amețește și ne face să uităm de toate cele care contează…

Citește și:

„Ai vreme să vorbim?” | Mărturie, cu Ducu Bertzi

În sfârșit, jucăm!

Fură sau fuseră?

N-am făcut și nici nu vom face

Scriitorul Ștefan Mitroi, invitat la „Ai vreme să vorbim, cu Ana Maria Păunescu”, singurul PODCAST de muzică folk și poezie