Cel mai romantic traseu TURISTIC, vechi de 104 ani și cunoscut drept „calea iubirii” se redeschide după 12 ani. Unde se află și care e istoria sa

Cel mai romantic traseu de drumeție din Cinque Terre – numit pe bună dreptate Via dell’Amore (Calea iubirii) – se redeschide în Italia la 27 iulie, la 12 ani după alunecarea de teren din septembrie 2012, care a rănit patru turiști australieni și a scos în evidență nevoia stringentă de renovare a zonei și de măsuri de siguranță sporite.

Traseul de 800 m, sculptat pe stânci abrupte cu vederi uluitoare ale Mării Ligurice, are o istorie de 104 ani și un viitor care depinde în mod crucial de conservarea peisajelor de coastă din Italia.

Înainte de a fi închis în 2012, acest traseu uimitor era unul dintre cele mai populare trasee din rețeaua de 130 km de trasee care traversează „cele cinci ținuturi” care dau numele Cinque Terre; leagă borghi (satele) medievale multicolore din Riomaggiore și Manarola.

În mod ironic, nimeni nu a plănuit vreodată să construiască Path of Love. Astăzi, Riomaggiore și Manarola – sate „verticale” cocoțate pe stânci maiestuoase, cu case suprapuse ca niște înghețată pastelată – atrag milioane de turiști internaționali, toți urmărind o fantezie italiană în tehnicolor. Dar, la origine, acestea erau așezări simple de agricultori care navigau pe mare (nu pescari, așa cum se crede adesea în mod eronat); legate doar printr-un traseu străvechi peste un vârf abrupt, atât de greu de traversat încât comunicarea era rară, iar cele două sate minuscule vorbeau dialecte diferite.

Însă, în timpul construcției căii ferate între orașele Genova și La Spezia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, porțiuni dintr-o potecă de piatră au fost săpate în stâncă pentru muncitorii și măgarii care transportau materiale și explozibili pentru săparea tunelurilor feroviare.

Localnicii au văzut o oportunitate de a conecta cele două căi fragmentate. Fabrizia Pecunia, actualul primar din Riomaggiore, explică: „Au văzut această bucată de drum (de serviciu feroviar) pe partea Riomaggiore și această altă porțiune pe partea Manarola și s-au întrebat: „De ce să nu creăm o legătură?”” Construcția noului traseu pietonal a început în 1920 și s-a încheiat aproximativ 11 ani mai târziu. „Bunicul meu Brizio Bonanini a fost unul dintre oamenii care l-au construit”, spune Pecunia. „Și sunt atât de mândru de el”.

Cu priveliști languroase ale mării la apus și un peisaj stâncos spectaculos deasupra valurilor care se sparg la aproximativ 30 m mai jos, acest traseu plat și ușor de străbătut a devenit în curând o soluție ideală și practică pentru o seară de întâlnire, nu departe de centrele medievale ale satelor.

Apoi, un scriitor anonim, cu un talent deosebit pentru branding, a scris Via dell’Amore pe peretele stâncos, dând astfel potecii numele său romantic.

Cincizeci de ani mai târziu, în anii 1970, autoritățile locale s-au prins și au instalat bănci dedicate figurilor mitologice ale pasiunii, de la Cupidon la Eros.

„Calea Iubirii” a fost construită pe un versant de munte abrupt și dărâmat, într-o regiune în care terenul produce frecvent alunecări de teren. „Este o zonă evident periculoasă – o zonă foarte frumoasă pentru că se află pe mare – dar evident periculoasă”, explică Francesco Faccini, geolog la Universitatea din Genova.

„Nu este o coincidență faptul că drumul antic original a fost construit trecând peste munte și nu pe lateral. Inevitabil, tăierea bazei unui versant duce la prăbușiri.”

Întregul Cinque Terre este un „joc de noroc” făcut de om cu natura.

„Acestea au fost ținuturile „viticulturii eroice””, spune geologul Domenico Calcaterra de la Universitatea din Napoli, „Ținuturi ale unei agriculturi dramatice și periculoase.

Bărbații și femeile lucrau pe poteci foarte înguste, de-a lungul pantelor impermeabile, iar accidentele nu erau rare.” De-a lungul secolelor, locuitorii au construit ziduri de piatră uscată pentru a susține terasele, unde au cultivat măslini și podgorii. „Este un peisaj unic”, adaugă Donatella Bianchi, președintele Parcului Național Cinque Terre. „Este vertical, cu 130 km de poteci create de oamenii care au transformat munții pentru a-i cultiva și a supraviețui”.

Odată cu apariția turismului în anii 1950, agricultura din zonă a fost abandonată și întreținerea zidurilor de piatră a fost neglijată, în timp ce schimbările climatice au făcut ca aceeași cantitate de ploaie anuală să se concentreze progresiv în furtuni mai puține și mai puternice.

„Astăzi, comunitățile care au creat acest peisaj minunat, inclusiv acele căi foarte importante, vor putea să îi aprecieze din nou frumusețea” – Donatella Bianchi

„Așa cum, din păcate, se întâmplă adesea în țara noastră, o nouă conștiință [de mediu] a fost dezvoltată doar în urma unei tragedii”, spune Calcaterra, referindu-se la cei doi ani de alunecări de teren și inundații dramatice dintre 2011 și 2012.

Noua conducere a parcului a decis atunci să se concentreze mai mult asupra mediului și a creat Centrul pentru studiul riscurilor geologice, unde lucrează Calcaterra. De asemenea, au început să sprijine agricultura prin acordarea de stimulente fermierilor, oferindu-le roci pentru fixarea pereților uscați și barbatelle (butași de viță de vie) pentru producerea prestigiosului vin local; passito Sciacchetrà, un vin alb dulce.

„Astăzi, comunitățile care au creat acest peisaj minunat, inclusiv acele poteci foarte importante, vor putea să-i aprecieze din nou frumusețea”, spune Bianchi.

De ce a fost nevoie de 12 ani pentru a redeschide o potecă de 800 m?

Ministrul Turismului, Daniela Santanchè, care va inaugura traseul la sfârșitul acestei luni, răspunde la această întrebare:

„Ați văzut Liguria? Este o regiune subțire care se înalță abrupt de la mare. A trebuit să exploatăm întregul munte și să ne asigurăm că totul este complet sigur.”

„A costat în total 22 de milioane de euro”, adaugă primarul Pecunia, descriind modul în care diferitele entități locale și naționale implicate au trebuit să strângă fonduri, să convină asupra unui plan, să treacă prin toată birocrația și, în cele din urmă, să construiască un sistem de hamuri, plase și ancore pentru a preveni căderile de pietre și pentru a proteja traseul, fără a-i ruina frumusețea naturală. „Și acum, dacă mergeți, vă veți îndrăgosti de el”, meditează Santanchè. „Nu este întâmplător că se numește Calea Iubirii”.

Vizitatorii vor putea parcurge din nou poteca începând cu 27 iulie, rezervându-și biletul online sau la casele de bilete ale parcului, potrivit BBC.

Un număr maxim de 400 de persoane va fi permis pe cărare pe oră – o nouă politică menită să limiteze supraaglomerarea – iar parcul, unul dintre cele mai mici, dar mai dens populate din Italia, cu 4 000 de locuitori pe 3 800 de hectare, speră să monitorizeze numărul de vizitatori și să informeze turiștii cât de aglomerat este parcul înainte de a ajunge.