Războiul din Ucraina trebuie să se termine și asta să se întâmple repede. Aceasta este concluzia-avertisment evidențiată de Jakub Grygiel, profesor de politică la Universitatea Catolică din America, consilier principal la Marathon Initiative și ex- consilier principal în biroul de planificare a politicilor din cadrul Departamentului de Stat al SUA din 2017 până în 2018. Răspunsul, consideră Grygiel, nu este întreruperea întregului ajutor al SUA pentru Ucraina și nici forțarea unui acord cu președintele rus Vladimir Putin.
Statele Unite se află într-o situație aproape insuportabilă, dar pot încă să iasă din ea și, de asemenea, pot evita să acorde Rusiei o victorie, este de părere Jakub Grygiel.
Pentru a opri cheltuielile foarte mari ale SUA și pentru a păstra independența și securitatea Ucrainei, continuă acesta, administrația americană și aliații săi trebuie să acorde Kievului o ultimă șansă serioasă de victorie, dar „definită nu ca o întoarcere la granițele Ucrainei din anul 2013 – cum ar prefera Kievul -, ci ca o ultimă șansă sustenabilă, respectiv restabilirea granițelor sale din anul 2021.
„Strategia actuală a administrației Biden este nesustenabilă atât pentru Statele Unite, cât și pentru Ucraina. În 2022, după ce Rusia a atacat și Ucraina, a dat dovadă de o hotărâre remarcabilă de a riposta, Washingtonul și unii dintre aliații săi au început treptat și provizoriu să trimită ajutor militar la Kiev, punând restricții asupra modului în care forțele ucrainene ar putea folosi capacitățile mai avansate.
SUA și aliații occidentali s-au temut că un răspuns mai hotărât va declanșa o reacție suplimentară a Rusiei, o extindere a conflictului dincolo de granițele Ucrainei și plasarea Occidentului într-un pericol iminent.
Zgomotul amenințării nucleare a lui Putin i-a îngrozit atât de mult pe oficialii americani și europeni încât, deși susțin permanent că vor o victorie ucraineană, în practică, îi oferă Kievului doar suficient sprijin pentru a nu se prăbuși sub atacul rusesc.
Scopul aparent nu este acela de a învinge Rusia pe câmpul de luptă, ci de a susține Ucraina atât timp cât este nevoie – adică până când Moscova va ajunge la concluzia că o agresiune ulterioară va fi autoînfrângere și va pune capăt războiului în sine”, notează Jakub Grygiel, pentru Foreign Affairs.
La mai bine de doi ani de război, Kievul nu a renunțat, dar nici partenerii săi occidentali nu i-au oferit instrumentele pentru a câștiga lupta cu armata lui Putin.
Un lung război de uzură se poate încheia, probabil, cu prăbușirea Ucrainei. Kievul nu are suficientă forță de muncă pentru a trimite întăriri în tranșee, în anii următori și, departe de linia frontului, restul țării duce o altă luptă.
„Trei sferturi dintre întreprinderile ucrainene se confruntă cu deficit de forță de muncă din cauza emigrării și a recrutării militare (dar și a victimelor). Sectorul agricol a pierdut suprafața fertilă: pentru unele culturi, cantitatea de teren recoltat a scăzut cu aproximativ o treime.
Țările de pe frontul de est al Europei fac excepție. Polonia își va cheltui mai mult de patru procente din PIB în acest an. Pe de altă parte, Finlanda, un nou membru al NATO, intenționează să-și dubleze producția de muniție de artilerie până în anul 2027.
Totuși, dacă Rusia obține noi victorii în Ucraina și își intensifică amenințările la adresa Occidentului, s-ar putea ca acele țări să nu mai accepte un astfel de compromis.
Washingtonul și aliații săi trebuie să îmbunătățească substanțial și rapid poziția militară a Ucrainei, cu o infuzie mare de arme, și să nu impună restricții privind utilizarea lor. Cea mai realistă șansă de pace va veni dacă trupele ucrainene vor lansa un impuls decisiv care va trimite forțele ruse înapoi peste liniile de dinainte de anul 2022.
Un nou președinte american ar putea cataliza schimbarea politicii pentru a face acest lucru să se întâmple. O viitoare administrație Trump, de exemplu, ar putea profita de oportunitate pentru a semnala puterea americană și a pune conflictul în pat (n.red. – o situație în șah când jucătorul care e la mutare nu este în șah, dar nu are nici o mutare legală; la finalul jocului, patul poate fi o alternativă pentru jucătorul care este în inferioritate să remizeze jocul), susținând reputația internațională a Statelor Unite și permițând Washingtonului să se îndrepte către alte priorități”, continuă Jakub Grygiel.
În loc să prelungească acest război, mai scrie Jakub Grygiel în analiza sa, „scopul Statelor Unite ar trebui să fie încheierea rapidă a conflictului, ajutând Ucraina să învingă Rusia și, în acest proces, descurajând Moscova să urmărească alte ambiții imperiale”.
Stabilizarea Europei ar permite Washingtonului să-și concentreze eforturile în teatrul asiatic, acolo unde se confruntă cu o amenințare care se profilează din partea Chinei, punându-și în ordine strategia, mai degrabă decât riscând confruntarea simultană cu două puteri revizioniste.
„Cea mai plauzibilă modalitate de a atinge acest obiectiv este de a trimite arme în Ucraina și de a nu impune restricții privind utilizarea lor. Ucraina are nevoie de artilerie, blindate și putere aeriană. Trebuie să poată lovi ținte militare în Rusia, cum ar fi aeroporturi, depozite de muniție și combustibil și fabrici militare.
Prin ridicarea restricțiilor de utilizare a armelor occidentale, în special a rachetelor cu rază medie de acțiune, Washingtonul ar oferi Kievului posibilitatea de a degrada forțele ruse și de a preveni atacurile la scară largă asupra orașelor și infrastructurii ucrainene.
Ucraina nu se poate apăra doar din tranșee și cu o ofertă în scădere de capabilități antiaeriene costisitoare.
Această schimbare tactică ar oferi Ucrainei o ultimă șansă la un progres tactic pentru a-și restabili sau aproxima statutul teritorial de dinainte de 2022. Din această poziție, forțele ucrainene ar putea continua să amenințe câștigurile obținute de Rusia în invazia sa din anul 2014, în special Crimeea.
Degradând și împingând forțele ruse de pe teritoriul pe care l-au ocupat de la începutul lui 2022, Kievul și-ar câștiga opțiuni politice. O astfel de realizare militară ar putea impune suficiente costuri materiale și de reputație pentru a forța Rusia la masa negocierilor.
Chiar și fără negocieri – care, în orice caz, nu pot înăbuși dorința Moscovei de a-și restabili imperiul în Europa -, o victorie rapidă și decisivă pe câmpul de luptă ar provoca destule pagube forțelor ruse pentru ca Ucraina să câștige timp pentru a-și reconstrui infrastructura și industria, pentru a recâștiga terenuri fertile pentru producția agricolă și pentru a-și consolida capacitatea militară de a descuraja alte ofensive rusești”, mai scrie Jakub Grygiel.
Statele Unite și aliații vor avea resursele necesare pentru a implementa această strategie până la alegerile americane din noiembrie sau după preluarea mandatului de către noul președinte.
Până la începutul anului 2025, anticipează analistul, capacitatea de producție occidentală va fi crescut suficient pentru a furniza forțelor ucrainene cantități îndestulătoare de obuze de artilerie.
„Fabricile din SUA sunt pe cale să producă 80.000 de obuze pe lună până la sfârșitul lui 2024 și 100.000 de obuze pe lună în 2025. Adăugați asta la cele 100.000 sau mai multe obuze pe lună pe care se așteaptă să le producă industria europeană până la sfârșitul anului 2025 și Ucraina ar putea nu numai să-și mențină pozițiile defensive, ceea ce necesită aproximativ 75.000 de obuze pe lună, dar și să inițieze acțiuni ofensive.
Armata SUA are, de asemenea, o mulțime de echipamente în exces, inclusiv modele mai vechi de tancuri și alte vehicule, depozitate. Până acum, Statele Unite au trimis doar 31 de tancuri în Ucraina, mai ales pentru a forța mâna Berlinului să furnizeze tancuri, dar mai sunt sute de tancuri în depozite, care ar putea fi recondiționate și expediate.
În mod clar, Ucraina are nevoie de mai mult decât a primit, deoarece pierderile sale diminuează rapid stocul de blindate. Un număr mic de avioane de luptă occidentale aflate în mâinile piloților ucraineni este, de asemenea, programat să se alăture luptei în următoarele luni, dar există zeci de avioane pe care țările europene le-ar putea furniza Kievului. Grecia, de exemplu, preconizează să trimită Ucrainei câteva zeci de avioane.
Crimeea ar rămâne sub ocupație rusă, dar ar rămâne și un punct slab pe care armata ucraineană îl poate viza pentru a descuraja Moscova să reia un război la scară largă.
Conform legii recunoscute la nivel internațional, acestea fac parte din propriul teritoriu al Ucrainei, așa că operațiunile militare de acolo nu ar prezenta aceleași riscuri de escaladare ca și lovirea țintelor în Rusia propriu-zisă.
Doar Moscova (și câteva puteri minore) consideră Crimeea ca parte a Rusiei, iar când Ucraina a atacat-o în ultimii doi ani, răspunsul Rusiei nu a fost cu nimic diferit față de răspunsul ei la atacurile ucrainene pe linia frontului”, punctează Jakub Grygiel.
Chiar și în cel mai bun scenariu, concluzionează Jakub Grygiel, „nu există niciun motiv să ne așteptăm la o înfrângere a Rusiei atât de dramatică încât să modifice în mod fundamental perspectiva strategică a Moscovei”.
„Rusia va rămâne un stat nuclear puternic, alimentând aspirații profunde de a-și restabili măreția imperială. Dar, pentru a atinge acest obiectiv, are nevoie de Ucraina, care i-ar oferi capacitatea de a amenința restul Europei și de a domina politica europeană.
Fără Ucraina, Rusia este doar o putere asiatică, pierzând rapid teren în fața Chinei.
Kievul nu poate schimba imperativele strategice ale Moscovei cu victorii pe câmpul de luptă, dar poate nega Rusiei controlul asupra terenurilor sale. O aprovizionare rapidă și semnificativă de arme occidentale ar oferi Ucrainei cea mai bună șansă de a respinge forțele ruse și de a crea spațiul și timpul de care are nevoie pentru a reconstrui, reamenaja și descuraja un alt atac rusesc.
Nu există nicio rațiune strategică pentru ca Washingtonul să prelungească conflictul prin livrarea ajutorului picătură cu picătură.
Politicile concepute în primul rând pentru a evita escaladarea tensiunilor și a conflictului nu vor salva Ucraina și nici nu vor stabiliza frontiera de est a Europei. În schimb, este timpul ca următorul președinte al SUA să ia măsuri decisive”, încheie Jakub Grygiel analiza publicată de Foreign Affairs.
Foto – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: