Rusia se implică din ce în ce mai mult în conflictul din Orientul Mijlociu, iar un flux constant de arme rusești către Teheran ar putea schimba echilibrul de putere în regiune, existând posibilitatea de a declanșa un răspuns ferm din partea Statelor Unite ale Americii și Israelului. Din păcate, Orientul Mijlociu se confruntă acum cu o tensiune crescândă, alarmantă, care nu a mai fost înregistrată de zeci de ani.
Spirala escaladării a avut ca punct de origine atacurile teroriste împotriva Israelului din 7 octombrie 2023, declanșate de Hamas. Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au reacționat printr-o operațiune militară la sol care durează de multe luni și arată, fără echivoc, că se poate lua în calcul o nouă etapă în istoria zbuciumată a acestei regiuni.
De mulți ani, Rusia și-a construit o imagine care ar trebui să demonstreze că s-a străduit să păstreze distanța față de evenimentele din Orientul Mijlociu. Moscova a menținut deschise canale de comunicare cu toate părțile implicate.
Dar noua realitate, de după 7 octombrie 2023, a transformat totul într-o echilibristică periculoasă în perspectivă. Invadarea Ucrainei de către Rusia – 24 februarie 2022 – a determinat Moscova să caute relații mai calde cu Iranul, ceea ce a provocat îngrijorări serioase în Statele Unite și Israel.
„Această îngrijorare a fost agravată de confruntarea constantă (n.red. – un nou Război Rece) dintre SUA și Rusia, care împinge Moscova și mai mult în brațele Teheranului.
Chiar dacă Rusia ar dori să continue echilibristica în Orientul Mijlociu, puterile regionale cred din ce în ce mai mult că își trage partea leului, cum se spune, și vor acționa în consecință.
Aprofundarea legăturilor dintre Moscova și Teheran a fost evidentă de la începutul războiului din Ucraina. În declarațiile oficiale, Rusia ia adesea partea Iranului împotriva Israelului, în timp ce, în Siria, cele două părți fac echipă pentru a pune presiune asupra Statelor Unite, cu avioane rusești manevrând periculos în apropierea aeronavelor americane, în timp ce grupări pro-iraniene atacă bazele americane la sol”, notează analistul Nikita Smagin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Cu toate acestea, însă, Rusia nu se grăbește să renunțe la rolul său de așa-zis mediator în regiune, un statut privilegiat care îi conferă ocazia de a acționa pe mai multe fronturi, urmărindu-și propriile interese.
Chiar dacă nu mai există niciun dialog între Moscova și Washington, punctează Nikita Smagin, Moscova continuă să încerce să discute și cu alte puteri, inclusiv cu Israelul.
„Această realitate este logică, fiindcă, la urma urmei, o luptă totală ar putea duce la răzbunarea Israelului, poate chiar prin trimiterea de arme în Ucraina (n.red. – ceea ce nu a făcut până acum). Cu toate acestea, pe măsură ce timpul va trece, Rusiei îi va fi tot mai greu să pretindă neutralitatea în timp ce își va întări cooperarea cu Iranul.
Dar cea mai presantă problemă a Iranului este, însă, starea deplorabilă a forțelor sale aeriene și apărarea antiaerienă subdezvoltată. Pe de altă parte, adversarul său, Israelul, are cea mai puternică forță aeriană din regiune. În timpul conflictelor, Israelul se străduiește să controleze cerul și să-și folosească forțele aeriene ca principală capacitate de atac. Aceast avantaj este coroborat, desigur, cu puterea oferită de armata americană, cea care garantează securitatea Israelului.
Judecând după declarațiile oficiale, Moscova a fost de acord să furnizeze Teheranului elicoptere militare și avioane de luptă: avioane de luptă Su-35, elicoptere de atac Mi-28 și avioane de antrenament Yak-130. Unele dintre acestea din urmă au fost deja livrate, iar piloții iranieni le folosesc în scopuri de antrenament. Avioanele Su-35 ar putea fi livrate încă din acest an”, avertizează Nikita Smagin în analiza sa.
Totuși, continuă analistul, nu există o certitudine în ceea ce privește elicopterele de atac care ar putea fi livrate Teheranului. În contextul conflictului din Ucraina, Rusia are nevoie disperată de elicoptere și este posibil să nu existe capacitate de export în următorii ani.
Există, de asemenea, și informații potrivit cărora Rusia a început să vândă Iranului sisteme radar moderne.
„Deși iranienii ar dori să achiziționeze sisteme complete de apărare aeriană, nu este atât de simplu. Apărarea antiaeriană rusă este puternic implicată în lupta împotriva rachetelor și dronelor ucrainene și este puțin probabil ca Moscova să aibă astfel de componente militare de care să se poată dispensa pentru a le trimite la Teheran în viitorul imediat.
Cel mai important punct este că Rusia a început deja să aprovizioneze Iranul cu noi echipamente militare. Pentru moment, dimensiunea livrărilor este limitată de situația din Ucraina. Dar dacă intensitatea luptelor din Ucraina scade sau dacă va exista o încetare a focului, Moscova va fi liberă să exporte noi avioane și rachete la Teheran.
Din punctul de vedere al Statelor Unite și al Israelului, un astfel de scenariu este posibil și asta înseamnă că se vor pregăti pentru această etapă a scenariului.
Pe de altă parte, Kremlinul ia în considerare să furnizeze arme nu numai Iranului, ci și grupărilor pro-iraniene (n.red. – Hamas, Houthi, milițiile din Irak) care, probabil, le-ar folosi pentru a viza forțele americane.
Logica Kremlinului este aceea că, deoarece echipamentele militare americane sunt folosite împotriva forțelor armate ruse din Ucraina, Rusia are dreptul de a furniza arme oricărei grupări care luptă împotriva Washingtonului.
Acest lucru nu va schimba neapărat situația din teren. Hamas, de exemplu, a folosit în mod repetat arme de fabricație rusească, iar asta nu a dus la un colaps al relațiilor dintre Rusia și Israel.
Opoziția puternică din partea Arabiei Saudite a obligat Rusia să se abțină de la furnizarea de arme către rebelii Houthi din Yemen. Dar este probabil să existe mult mai puține proteste față de livrările către milițiile șiite din Irak, forțele libaneze sau grupurile armate din Siria”, mai scrie Nikita Smagin.
Ca o consecință a tuturor acestor lucruri, mai scrie Nikita Smagin, Rusia este atrasă din ce în ce mai adânc în conflictul din Orientul Mijlociu.
Unii strategi militari susțin, totuși, că acest lucru va avea un efect redus asupra echilibrului de putere și este adevărat că semnificația militară a potențialelor livrări de arme către Iran este neglijabilă.
„Cea mai problematică ar fi livrarea de avioane de luptă Su-35, dar chiar și asta ar însemna maximum douăzeci și patru de avioane. Prin comparație, Israelul are aproximativ cincizeci de avioane de vânătoare F-35 – de a cincea generație -, precum și sute de alte avioane care sunt mult mai avansate decât orice avion deținut de Iran.
Cu toate acestea, livrările de arme rusești ar fi un semnal important, în special pentru Statele Unite și Israel. Ele nu schimbă atât de mult echilibrul de putere, cât sugerează că echilibrul de putere s-ar putea schimba în viitor. La urma urmei, poate vor urma mai multe livrări de arme. Și, dacă Rusia oferă Iranului sisteme de apărare aeriană, va fi mai dificilă distrugerea țintelor din Iran?
Chiar și creșterile mici ale sprijinului Rusiei pentru Iran și aliații săi fac din Moscova un participant la evenimentele din Orientul Mijlociu, cel puțin în ochii Statelor Unite și Israelului. Susținerea puternică din partea Kremlinului pentru Teheran ar putea fi văzută ca o amenințare suficient de serioasă pentru a determina o acțiune rapidă și decisivă”, încheie Nikita Smagin.
Foto – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: