Dieta MEDIEVALĂ. Iată ce mâncau țăranii, nobilii și regii acum 500 – 1000 ani

Ce mâncau strămoșii noștri acum 500 – 1000 ani? Cu siguranță nu burgeri, șaorma, pizza, cartofi prăjiți și nici ciocolată. Cartofii, roșiile și cacao nu existau în Europa până la descoperirea Americii. 

Bucătăria medievală includea alimentele care se găseau în Europa medievală, între secolele V și XV. De fapt, era oarecum similară cu bucătăria greco-romană din antichitatea clasică.

Pâinea și terciul erau alimente de bază

Cerealele, printre care grâul care stă la baza coacerii pâinii, au rămas principalul aliment de bază în perioada Evului Mediu timpuriu. Orezul a fost introdus târziu în Europa, iar cartoful american după secolul al XVI-lea. Orzul, ovăzul și secara erau consumate de săraci. Grâul era în general mai scump.

Cerealele erau fărâmițate, rezultând făină și era preparată pâinea. Din alte cereale de ovăz și secară, se preparau terci și fierturi pentru oamenii din toate clasele sociale. Brânza, fructele și legumele erau suplimente importante pentru clasele inferioare. Carnea era mai scumpă și, în general, un aliment mai prestigios. Țăranii mâncau carne de găină, de vacă sau de porc doar de sărbătorile creștine, asta dacă nu erau vasali și nu erau forțați să le plătească în dări către seniorii a căror pământuri le lucrau. Biserica impunea interzicerea consumului de carne în zilele de post. În cele mai multe zile, când nu era post, țăranii mâncau brânză de oaie și beau lapte de capră.

Carnea de vânat se găsea  doar pe mesele nobililor. O mare varietate de pești de apă dulce și sărată erau consumați, mai ales codul și heringul fiind alimente de bază printre populațiile din nord. Transporturile erau lente și ineficiente,  comerțul era pe distanțe lungi (perisabilitatea făcea ca alte alimente să fie imposibil de transportat fără sare și condimente). Din această cauză, numai nobilii se bucurau de alimente aduse de pe meleaugurile orientale. Ei își permiteau să cumpere piper, migdale, ghimbir, șofran, vin și oțet.

Cum era preparată carnea în evul mediu?

Mai toate preparatele  implicau utilizarea directă a focului. Aragazele de bucătărie nu au apărut până în secolul al XVIII-lea. Bucătarii trebuiau să știe cum să gătească direct deasupra unui foc deschis. Cuptoarele erau folosite, dar erau scumpe de construit și existau doar în gospodăriile destul de mari și în brutării.  Existau  cuptoare portabile concepute pentru a fi umplute cu mâncare și apoi îngropate în cărbuni încinși, și chiar cuptoare mai mari pe roți, folosite pentru a vinde plăcinte pe străzile orașelor medievale.

Preparatele erau încălzite în oale simple, tigăi și cazane și se foloseau lemnele de foc. Preparatele medievale aveau un conținut destul de ridicat de grăsimi. Fructele erau adesea combinate cu carne, pește și ouă. Rețeta pentru Tarta de brymlent, o plăcintă de pește dintr-o colecție de rețete, includea un amestec de smochine, stafide, mere și pere cu pește (somon, cod sau eglefin) și prune fără sâmburi, sub crusta superioară.

În majoritatea gospodăriilor, gătitul se făcea pe o vatră deschisă, situată în mijlocul zonei principale de locuit, pentru a se folosi eficient căldura. Făina fin măcinată era scumpă și numai nobilii și-o permiteau, în timp ce pâinea oamenilor de rând era de obicei maro și aspră. Nobilii adorau să consume frigărui cu carne de porc sau mistreț umplut.   Personalul din bucătăriile nobiliare sau regale număra sute de persoane: brutari, cofetari, preparatori de sosuri, responsabili de provizii, măcelari, tăietori de carne, băieți de serviciu, lăptărese, majordomi și numeroși scutieri.

Exista desert? Ce legume și fructe se consumau?

Deoarece mierea și zahărul erau ambele scumpe, oamenii din evul mediu obișnuiau să includă fructele ca  îndulcitori,  precum lămâie, portocale amare, mere, pere, prune, căpșuni, rodii, smochine, curmale, gutui și struguri.

În timp ce cerealele erau constituentul principal al majorității meselor, legumele, cum ar fi varza, ceapa, varza, usturoiul și morcovii erau de bază. Multe dintre acestea erau consumate zilnic de țărani și muncitori și erau mai puțin prestigioase decât carnea. Mai erau consumate de clasele inferioare năutul , fasolea și mazărea de câmp au fost. Dieteticienii îi sfătuiau pe nobili să le evite din cauza că provocau flatulență. 

Zahărul , de la prima sa apariție în Europa, a fost privit la fel de mult ca un medicament, cât și ca un îndulcitor. Exista în evul mediu o varietate de prăjituri, crêpe cu zahăr, creme dulci și dariole , lapte de migdale, produse de patiserie prăjite și aluat cu diverse umpluturi dulci și sărate, marțipanul de origine arabă care a ajuns în Italia, creme dulci, sosuri și tarte cu căpșuni, cireșe , mere și prune, petale de trandafiri , violete și flori de soc, vafe și napolitane se consuma cu brânză. Musulmanii au adus înghețata din sorbet și câteva exemple de prăjituri și produse de patiserie dulci, de la cele din  marțipan și rahat turcesc la pandișpan cu ricotta îndulcită.