Cum au DEMONTAT judecătorii CAB probatoriul procurorilor în motivarea deciziei de eliberare a celor două doctorițe de la Sfântul Pantelimon

În condițiile în care „nu s-a putut stabili cu exactitate că injectomatul HawkMed (…) a fost atribuit pacientului MM, completul apreciază că nu sunt probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatele au săvârşit infracțiunile reținute în sarcina lor”, arată judecătorii  Curții de Apel București (CAB) în motivarea deciziei de eliberare din arest a celor două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon.

Potrivit motivării acestei decizii, obținută de Gândul, rechizitoriul întocmit de procurorii Parchetului Curții de Apel București nu se bazează pe probe clare și nu s-au putut reține nici indicii temeinice care să îi determine pe magistrați să ajungă la concluzia că cele două cadre ATI ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzate: tentativă de omor și omor calificat.

Maria Miron și Mirela Păiuș, cele două doctorițe de la Secţia ATI a Spitalului ”Sf. Pantelimon”, acuzate de omor calificat cu premeditare după moartea unui pacient, au fost eliberate din arest pe 20 august, după ce Curtea de Apel Bucureşti le-a admis contestaţia la măsura plasării lor în arest preventiv și, mai mult, a respins orice formă de măsura preventivă. Decizia este definitivă.

Motivarea Curții de Apel București

Iată care sunt considerentele judecătorilor Dumitru Cristian și Adina Radu, precum și concluzia la care aceștia au ajuns după ce au analizat tot probatoriul pus pe masă de procurori la judecarea contestației, care a avut loc în 20.08.2024 în Camera de Consiliu. Narațiunea cu injectomatul, declarațiile martorilor, și înregistrarile ambientale, mesajele și alte documente depuse la dosar, inclusiv raportul de expertiză al INML nu au convins  judecătorii că cele două doctorițe ATI ar fi săvârșit faptele respective și, drept urmare, au fost eliberate. GÂNDUL se află în posesia motivării integrale a acestei decizii.

„În ceea ce priveşte procesul-verbal din data de 17.04.2024, de comparare a datelor stocate de injectomate cu mențiunile înscrise în foile de observație ale pacienților internați în secția ATI, precum şi a faptului că injectomatul fotografiat de martora AG este cel care a fost atribuit pacientului MM pe toată durata internării acestuia la Secţia ATI, completul de drepturi şi libertăţi nu poate reţine cele concluzionate.
În primul rând, potrivit actelor de la dosar, MM a decedat în rezerva nr. 8, ori potrivit planşei fotografice aflate la dosar (redirecţionarea pe WhatsApp de de către GA către martorul denunţător … a mai multor fotografii şi mesaje text primite de la AG), rezultă că injectomatul fotografiat se afla în salonul 6(…), deci nu privea acelaşi injectomat. Astfel, după fotografia cu injectomatul, care e transmisă la ora 09:20, la aceeaşi oră şi acelaşi minut, sunt capturi ale unor mesaje, conţinând următoarele:
„Avea noradrenalina cu 20 ml/h”
I-a modificat nora la 1”
„Dovada”
„În salonul 6”..

Magistrații mai rețin că „în al doilea rând, nu a existat o evidență a repartizării injectomatelor către pacienți, aparatele fiind mutate adesea între rezerve și pacienți, în funcție de necesități, uneori şi între secţii”.

CAB „nu poate avea în vedere declaraţiile martorilor (…) cele mai multe fiind simple bârfe”

În motivarea CAB se mai arată că „Ministerul Public arată că, până la momentul propunerii de arestare preventivă, nu s-a reușit identificarea altor cazuri concrete în care stopul cardio-respirator al pacienților să fie provocat de către medicul Miron Maria Alexandra prin reducerea dozei de noradrenalina, iar acest fapt ar fi pe deplin justificat având în vedere posibilitățile investigative reduse în condițiile în care starea de sănătate a pacienților era una într-adevăr gravă iar lipsa de noradrenalină din corp nu ar putea fi verificată pe baza unei autopsii (…) Prin urmare, în condiţiile în care nu s-a putut stabili cu exactitate că injectomatul … a fost atribuit pacientului MM, completul apreciază că nu sunt probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatele au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.”.

De asemenea, Completul de drepturi şi libertăţi arată că „nu poate avea în vedere declaraţiile martorilor, asistenţi medicali, potrivit cărora Miron Maria obişnuia să reducă dozele de noradrenalină de la valorile maxime la cele minime, cele mai multe fiind simple bârfe, aşa cum a rezultat din convorbirile interceptate şi declaraţiile martorilor date până la sfârşitul lunii mai. Completul de drepturi şi libertăţi are în vedere că, la 4 luni de la ridicarea înscrisurilor medicale şi a datelor stocate de injectomate, organele de urmărire penală nu au strâns date nici măcar cu privire la vreun alt caz de malpraxis al medicului anchetat”.

Acuzațiile aduse de procurori

Dosarul în care Maria Miron și Mirela Păiuș sunt acuzate de omor calificat a fost deschis în urma unui denunț făcut în 11 aprilie 2024, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de Camelia Stămătoiu, director de îngrijiri la Spitalul Clinic de Urgență ”Sfântul Pantelimon”. Aceasta reclama că, în perioada 4-6 aprilie 2024, în Secția ATI a spitalului au decedat circa 20 de pacienți, ”motivul fiind scăderea cu intenție a substanței noradrenalină de pe injectomat de către medici și în unele cazuri înlocuirea acesteia cu ser fiziologic”.

Maria Alexandra Miron și Mirela Păiuș, medici ATI la Spitalul ”Sfântul Pantelimon”, au fost reținute în 7 august și arestate preventiv o zi mai târziu, în urma deciziei Tribunalului București. Decizie care nu este definitivă și a fost contestată de cele două doctorițe la Curtea de Apel București.

Avocații au încercat să convingă instanța, în 8 august, că nu se impune arestarea preventivă a celor două doctorițe și că poate fi luată o altă măsură preventivă în cazul lor, cum ar fi controlul judiciar sau arestul la domiciliu, pentru că din aprilie, când a început ancheta, nu au încercat să fugă sau să influențeze martorii, majoritatea asistente din Secția ATI în care lucrează, dar judecătorul a fost de altă părere.

Curtea de Apel Bucureşti le-a admis pe 20 august contestaţia la măsura plasării lor în arest preventiv și, mai mult, a respins orice formă de măsura preventivă. Decizia este definitivă.