Deși Rusia amenință cu teste și bombardamente atomice, numai 7% din arsenalul NUCLEAR rusesc este operațional. Scurt istoric al cursei înarmării

Șeful poligonului de teste nucleare din Rusia, contraamiralul Andrei Sinițîn, a declarat marți că țara sa este pregătită să reia testele nucleare în „orice moment”. Ultimul test nuclear al Kremlinului a fost efectuat în 1990, cu un an înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice.

Unii analiști occidentali și ruși spun că dictatorul Vladimir Putin ar putea ordona un test nuclear pentru a încerca să trimită un mesaj de descurajare către Occident, în cazul în care aliații NATO îi permit Ucrainei să folosească rachetele sale cu rază lungă de acțiune pentru a lovi în adâncimea teritoriului Federației Ruse.

Statele Unite au efectuat ultimul test în 1992. Doar Coreea de Nord a efectuat un test nuclear de la începutul secolului 21, scrie Reuters.

Istoria cursei înarmării nucleare: Trinity

Un test nuclear efectuat de Rusia ar putea încuraja alte țări, precum China sau Statele Unite, să facă același lucru. S-ar declanșa o nouă cursă a înarmărilor nucleare între marile puteri cum nu s-a mai văzut din momentele critice ale Războiului Rece. Cele mai multe teste nucleare au fost efectuate la sol, în aer și pe apă între anii 1950-1970, de către cei cinci membri ai Consiliului de Securitate: SUA, URSS, China, Franța și Marea Britanie. Ulterior, India, Israel, Pakistan și Coreea de Nord și-au creat fiecare câte un arsenal nuclear.

Prima armă nucleară testată de Statele Unite ale Americii a fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, proiectată și dezvoltată pentru a fi utilizată împotriva puterilor Axei.

Uniunea Sovietică nu a fost informată oficial despre Proiectul Manhattan până la Conferința de la Potsdam, pe 24 iulie 1945.

Trinity a fost numele de cod atribuit de  J. Robert Oppenheimer , directorul Laboratorului Los Alamosal, pentru prima detonare a unei arme nucleare. A fost efectuată de armata Statelor Unite pe 16 iulie 1945, ca parte a Proiectului Manhattan. A fost detonată o bombă cu plutoniu. Pe 6 și 9 august 1945, SUA au bombardat nuclear Hiroshima și Nagasaki, accelerând finalul războiului în Pacific.

De la Ivy Mike la Castle Bravo

Când președintele Truman l-a informat pe Stalin despre noua armă nucleară,  dictatorul nu a fost surprins, ci a primit vestea foarte calm. De fapt, Stalin știa de mult despre program, în ciuda faptului că Proiectul Manhattan avea un nivel de secretizare atât de ridicat încât, chiar și în calitate de vicepreședinte, Truman nu știa despre acesta. Un grup de spioni care opera în cadrul Proiectului Manhattan (inclusiv Klaus Fuchs și Theodore Hall) l-au ținut la curent pe Stalin. Arestarea lui Fuchs în 1950 a dus la arestarea multor alți suspecți de spionaj rus, inclusiv Harry Gold, David Greenglass și Ethel și Julius Rosenberg. Aceștia din urmă au fost judecați și executați pentru spionaj în 1951.

La scurt timp după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1945, Organizația Națiunilor Unite a fost fondată. În cadrul primei Adunări Generale a Națiunilor Unite, desfășurată la Londra în ianuarie 1946, s-a discutat despre viitorul armelor nucleare și s-a creat Comisia Națiunilor Unite pentru Energie Atomică. Scopul acestei adunări a fost eliminarea utilizării tuturor armelor nucleare. Statele Unite și-au prezentat soluția, numită Planul Baruch. Acest plan propunea crearea unei autorități internaționale care să controleze toate activitățile atomice periculoase.

Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu această propunere și a respins-o. Propunerea sovieticilor implica dezarmarea nucleară universală.  În cele din urmă, în 1949, URSS a testat prima sa bombă nucleară. La 1 noiembrie 1952, americanii au testat prima bombă termonucleară cu hidrogen în cadrul operațiunii Ivy Mike. La 1 martie 1954, americanii au detonat cea mai distrugătoare bombă termonucleară cu hidrogen –  „Castle Bravo”.  

De la „Bomba Țarului” la Criza Rachetelor Cubaneze

URSS a testat prima bombă cu hidrogen în 1955.  Premierul sovietic, Nikita Hruşciov, a ordonat, în iulie 1961, realizarea celei mai mari bombe nucleare pe fondul creşterii tensiunilor politice dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Cu un randament de 50 de megatoni (50 de milioane de tone), adică aproximativ 3.800 de bombe precum cea lansată la Hiroshima, arma a fost detonată deasupra arhipelagului Novaia Zemlia pe data de 30 octombrie 1961.

După criza rachetelor cubaneze și conceperea strategiei de distrugere reciprocă asigurată printr-un război nuclear ce ar putea duce la dispariția vieții umane, ambele puteri au conștientizat pericolul. Pe 10 octombrie 1963, a fost semnat Tratatul de Interzicere Parțială a Testelor Nucleare (LTBT).

Acesta a fost un acord între SUA, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, care a restricționat semnificativ testarea nucleară. S-a convenit ca toate testele nucleare atmosferice, subacvatice și în spațiul cosmic să fie oprite, dar testele subterane au fost în continuare permise. De atunci, alte 113 țări au semnat acest tratat. Pe parcursul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a avut aproximativ 40.000 de focoase nucleare, în timp ce SUA au avut aproximativ 30.000.

Primele tratate de denuclearizare

Tratatul SALT I și SALT II au limitat dimensiunea arsenalului SUA, cu interdicții privind testele nucleare, sistemele anti-rachetă  și testarea armelor în spațiu. În noiembrie 1969, au început discuțiile privind limitarea armamentului strategic (SALT), în principal din cauza impactului economic pe care testele și producția nucleară le aveau asupra economiilor.

Tratatul SALT I, semnat în mai 1972, a produs un acord asupra a două documente semnificative: Tratatul Anti-Rachetă Balistică (ABM) și Acordul Interimar privind Limitarea Armamentului Strategic Ofensiv.  În următorii 10 ani, Uniunea Sovietică și SUA au adăugat 12.000 de focoase nucleare în arsenalele lor deja existente.

Pe parcursul anilor 1970, atât Uniunea Sovietică, cât și Statele Unite au înlocuit rachete mai vechi cu unele noi, mai puternice și mai eficiente. Pe 18 iunie 1979, a fost semnat Tratatul SALT II la Viena. Acest tratat a limitat arsenalele nucleare și tehnologia ambelor părți. Cu toate acestea, în contextul invaziei Uniunii Sovietice în Afganistan din decembrie 1979, Senatul Statelor Unite nu a ratificat niciodată Tratatul SALT II. Acest lucru a pus capăt negocierilor tratatului, precum și perioadei de destindere.

În 1991, Tratatul pentru Reducerea Armamentului Strategic (START) a fost negociat între SUA și Uniunea Sovietică pentru a reduce numărul și a limita capacitățile armamentului strategic ofensiv. Acesta a fost succedat ulterior de tratatele START II, START III și New START.

Contraamiral rus: Suntem pregătiți, doar așteptăm ordinul!

Poligonul de teste al Rusiei, situat pe arhipelagul Novaya Zemlya, într-o zonă izolată din Oceanul Arctic, a fost locul unde Uniunea Sovietică a efectuat peste 200 de teste nucleare. În 1961 a detonat „Bomba Țarului”, cea mai puternică armă nucleară din istorie.  Rusia este atent monitorizată de sateliții de spionaj occidentali pentru orice activitate suspectă. Câteva imagini din vara trecută au arătat că se desfășoară lucrări cu scopul de a declanșa o nouă cursă a înarmării nucleare.

 „Poligonul este gata pentru reluarea activităților de testare la scară largă. Este complet pregătit. Facilitățile de laborator și de testare sunt gata. Personalul este pregătit. Dacă vine ordinul, putem începe testele nucleare în orice moment”, a spus Sinițîn.

Purtând uniforma sa navală, lângă un dulap cu o carte despre Putin și un urs polar uriaș din porțelan alb, Sinițîn a făcut declarații într-un interviu acordat publicației Rossiyskaya Gazeta:

„Cel mai important lucru pentru noi este să nu perturbăm îndeplinirea sarcinilor statului. Dacă se stabilește sarcina de reluare a testelor nucleare, aceasta va fi îndeplinită în termenul prevăzut”, a spus el.

Efectul politic și psihologic a unei ciuperci atomice, care va fi arătată în direct pe toate canalele TV din întreaga lume,  le va reaminti politicienilor occidentali de unicul lucru care a prevenit războaiele între marile puteri din 1945 încoace  – frica de războiul nuclear”, a scris Dmitri Suslov, membru al Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare.

Putin blufează! Numai 7% din stocul nuclear al Rusiei este complet operațional, scrie un institut

Putin, care conduce cea mai mare putere nucleară din lume, a semnat o lege în noiembrie anul trecut care retrage ratificarea de către Rusia a tratatului global de interzicere a testelor nucleare.  Diplomații ruși au declarat la acea vreme că Moscova nu va relua testele nucleare decât dacă Washingtonul o face. Putin a spus în iunie că Rusia ar putea testa o armă nucleară „dacă este necesar”.

Din 2014, Kremlinul a folosit în mod repetat amenințarea celui de-al Treilea Război Mondial ca răspuns la sancțiuni după anexarea Crimeii și sprijinul internațional acordat de către NATO pentru Ucraina. Dar potrivit Lansing Institute , amenințările nucleare ale Rusiei sunt parțial determinate de îndoieli. Începând cu 2023, rapoartele Consiliului de Securitate al Rusiei au indicat că doar 12% până la 14% din stocul nuclear al țării era complet operațional. Această cifră a fost ulterior revizuită la 7%.

De la numărul de 70.300 de arme active în 1986, în 2024 sunt aproximativ 3.880 de focoase nucleare active și 12.119 de focoase nucleare în total care nu sunt operaționale.

Sursa Foto: Profimedia/Shutterstock

Citește și: The Times: Va recurge Putin la bombe NUCLEARE dacă Ucraina atacă Rusia cu arme occidentale? Răspunsul este incert, dar Kremlinul sigur va riposta