Puțini știu, probabil, că maestrul Marius Mitran, atât de priceput la tot ceea ce înseamnă fotbal, istorie a sportului și amănunte care țin încă sus marile noastre echipe și idealuri, ar putea fi atât de apropiat de fenomenul simplu și atât de puțin înțeles al poeziei. Dar chiar așa e! Vă invit la o întâlnire în care îl veți descoperi pe celălalt maestru: acela care nu se teme să țină minte, într-o lacrimă nevăzută, tot ceea ce l-a format ca om, tot ceea ce a făcut ca inima sa mare să se frângă, de câteva ori, tot ceea ce a provocat ca privirea sa, deloc naivă, să aleagă mereu partea plină a paharului.
Ai vreme să vorbim, Marius Mitran? Despre viață, despre moarte, despre sporturi, despre arte, despre tot și despre nimic, despre umbre care ne văd și doruri care ne apără, despre versurile pe care, încă, niciunul dintre noi nu le-a scris, despre ce va fi mâine, despre ce a fost ieri, despre clipa aceasta nobilă care ne permite să ne recunoaștem din prima, să ne ținem minte toată viața și să încercăm să dăm mai departe și altora, care ne seamănă, acest sfânt drept la poezie?
„Mergând zeci de ani prin Europa și ascultând tot felul de imnuri, e clar că nu e pentru echipa de fotbal, e pentru regiune. Oltenii sunt singurii, s-ar putea ca bascii să mai fie așa, care identifică echipa de fotbal cu întreaga regiune”, a relatat Marius Mitran în cadrul emisiunii
„Ai vreme să vorbim?, cu Ana Maria Păunescu.