84 de ani de la cel mai puternic CUTREMUR din România, în care au fost sute de morți. Dezvăluiri despre deținuții de la DOFTANA prinși sub dărâmături

Cutremurul care a devastat România pe 10 noiembrie 1940 a fost nu numai cel mai puternic seism al secolului XX și un prim semnal major de alarmă privind vulnerabilitatea contrucțiilor, dar și un prilej pentru deținuții politici comuniști de a rememora, atunci când au venit la putere, persecuția la care au fost supuși. Și asta pentru că printre cei 1.000 de oameni morți la cutremur – estimări supuse cenzurii vremii – s-au numărat și activiști ilegaliști încarcerați la Penitenciarul Doftana, unde s-a prăbușit o aripă a clădirii.

• În Penitenciarul Doftana au fost închiși, printre alții, Nicolae Ceaușescu și Gheorghe Gheorghiu Dej, acesta fiind chiar implicat în ceremoniile de înmormântare a victimelor.
• Dosarul din arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), la care Gândul a avut acces, include acte de o valoare documentară incontestabilă, printre care și autorizațiile de înmormântare a victimelor seismului de acum 84 de ani.
• Ziua dinaintea cutremurului din 10 noiembrie 1940 a fost și ultima în care au stat deținuți la Penitenciarul Doftana, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, din ordinul regelui Carol I.

Nimeni nu avea cum să prevadă că seara liniștită din 9 noiembrie 1940 avea să fie urmată, câteva ore mai târziu, de un dezastru care va rămâne în istorie. În teribila noapte de 9 spre 10 noiembrie 1940, la ora 03:39, s-a declanșat cel mai puternic seism al secolului XX.

Cifrele neoficiale vorbesc de 1.000 de morți și 4.000 de răniți în toată țara, iar impactul asupra patrimoniului construit a fost semnificativ. În București, o singură clădire s-a prăbuși integral, celebrul bloc Carlton din centrul Capitalei, unde se aflau în acea noapte de coșmar aproximativ 220 de locatari.

Sursele istorice vorbesc de o mobilizare masivă a echipelor de salvare, susținute logistic și financiar și din străinătate. Chiar și tânărul suveran Mihai I a mers în mjlocul dezastrului din 10 noiembrie 1940, pentru a-și oferi sprijinul, după cum arată reportejele epocii.

Produs în Vrancea, la o adâncime de 150 de kilomemetri, cutremurul a avut o magnitudine de moment de 7,7 și este cel mai puternic, ca energie eliberată, din secolul XX, potrivit datelor pe care specialiștii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) le-au inclus în materialul de sinteză „Cutremurele din România și efectele lor”.

Impactul a fost devastator în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia, și a fost simțit de la Sankt Petersburg și Moscova la Samara, Odessa, Istanbul, Atena și chiar Marseille.

Ceea ce e cu totul diferit de marele cutremur din 4 martie 1977, care a avut magnitudine 7,4, dar a fost mult mai distrugător, este faptul că a fost precedat în anul 1940 de alte cutremure cu magnitudini mai mici, dar și de unul semnificativ, de 6,5, cu mai puțin de o lună mai devreme, pe 22 octombrie, care provocase deja crăpături în pereți si geamuri sparte.

Un oraș a fost distrus aproape total

Numărul total al victimelor în urma catastrofei din 10 noiembrie 1940 este nesigur, dată fiind cenzura din timpul războiului. În memoriile vicepremierului României de la acea vreme, publicate în 1982, se indica un număr de 593 de morți și 1.271 de răniți la nivel național, din care 140 de morți și 300 de răniți în București, spun și specialiștii INFP.

• În București, prăbușirea blocului Carlton, finalizat doar cu patru ani înainte, a dus la decesul a 140 de oameni și la rănirea altor 86, iar alți aproximativ 300 de răniți au fost în restul Bucureștiului.
• Mai multe clădiri au avut de suferit. Blocul Casata, Algiu (Scala), Wilson sau Belvedere fuseseră identificate de inginerul Aurel Beleș ca necesitând consolidări serioase. Ele s-au prăbușit parțial sau total la cutremurul din 4 martie 1977, în urma reparațiilor superficiale.
• Orașul Panciu a fost distrus în proporție de 90-95% (din 371 de case de zid, numai 5 au rămas în picioare, împreună cu 57 case de paiantă sau de bârne aflate la periferie).
• O aripă a închisorii Doftana de lângă orașul Câmpina s-a prăbușit, ducând la decesul a aproximativ 20 de deținuți și la rănirea altor 78, conform datelor citate de INFP.
• Orașele Focșani, Mărășești, Tecuci, Galați și Iasi au fost grav afectate.
• La Chișinău, cutremurul a făcut 78 de victime și a afectat 2.795 de clădiri, dintre care 172 au fost distruse și 501 au necesitat reparații capitale.
• În Bulgaria, 15 persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Ce a însemnat catastrofa de la Doftana

Efectele cutremurului din 1949 în Penitenciarul Doftana, din Telega, Prahova, a însemnat mult mai mult decât un număr de decese și pagube materiale, și asta pentru că închisoarea era locul unde erau de regulă închiși deținuții politici, fiind o adevărată „școală” a activiștilor comuniști.

În total, au murit 13 luptători antifascişti. Doar unul are nume şi era comunist: Ilie Pintilie, după cum scriau ziarele vremii”, spune istoricul Petre Opriș, care a pus la dispoziția Gândul o colecție semnificativă de ziare, dar și fotografii de arhivă.

La Doftana a fost închis și Nicolae Ceauşescu, dar și Gheorghe Gheorghiu Dej, care se afla în penitenciar chiar în noaptea cutremurului și a fost implicat în ceremoniile de înmormântare a victimelor, după cum se vede în imaginile de arhivă din „Fototeca online a comunismului românesc”.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a dus la închiderea penitenciarului, care a fost transformat apoi de liderii comuniști în Muzeul Penitenciar Doftana, iar în prezent este în administrarea Primăriei Telega. Penitenciarul Doftana a fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894-1897), din ordinul regelui Carol I.

Chiar dacă nu mai este inclusă în sistemul penitenciar, conducerea ANP a permis reporterului Gândul accesul la dosarul integral de la Doftana, aflat în depozitul de arhivă din inchinta Bazei de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații, de la aceeași adresă cu Penitenciarul București-Jilava și Penitenciarul-Spital București-Jilava, toate sub autoritatea Ministerului Justiției.

Fondul arhivistic consultat de reporterul Gândul cuprinde câteva zeci de file îngălbenite de vreme ce includ cele mai neașteptate solicitări și reclamații din viața de zi cu zi a deținuților, dar și documentele administrative redactactate după catastrofa din 10 noiembrie 1940: acte de deces și autorizații de înmormântare a unor deținui decedați în Doftana în urma cutremurului din noiembrie 1940, tabele cu deținuții internați în spital și corespondența responsabililor din sistemul penitenciar privind transferul și transportul unor deținuți.

În dosarul consultat de Gândul sunt 12 autorizații de înmormântare a deținuților morți în noaptea de 9 spre 10 noiembrie (atașate în galeria foto), dar au fost și numeroși răniți transportați din penitenciar, apoi transferați definitiv.

„Doftana a fost transformată de comuniști într-o universitate revoluționară a partidului”

Ziarele și imaginile de arhivă din anii de după cutremur sunt dovezi că liderii comuniști au știut să valorifice ideologic această catastrofă, prin ceremoniile de comemorare de amploare organizate atât la noul spațiu muzeal, cât și în marile întreprinderi din București.

„În Capitală au continuat să aibă loc miercuri adunări comemorative consacrate împlinirii a 15 ani de la prăbușirea Doftanei. Purtători ai celor mai bune tradiții de luptă ale clasei noastre muncitore – ceferiștii de la Complexul C.F.R Grivița Roșie au participat în număr mare la adunarea comemorativă care a avut loc miercuri după amiază”, relatau ziariștii de Agerpres, articol preluat de „Scînteia Tineretului”, organ central al Uniunii Tineretului Muncitor, în numărul din 10 noiembrie 1955.

Evocînd lupta neînfricată a deținuților politici comuniști și antifasciști împotriva regimului de cruntă exploatare instaurat în închisori de către guvernele burghezo-moșierești, tov. Dumitru Ștefănescu, președintele comitetului de întreprindere, a arătat că jertfa celor uciși sub zidurile Doftanei n-a fost zadarnică. Doftana a fost transformată de comuniști într-o universitate revoluționară a partidului, într-o măreață școală de educație comunistă, de călire ideologică a viitoarelor cadre ale partidului. Viața nouă, pentru care s-a (sic!) jertfit sub zidurile Doftanei cei mai buni fii ai clasei muncitoare, înflorește azi pretutindeni în patria noastră. Doftana = închisoarea de ieri – devenită azi muzeu, este o mărturie a jertfei comuniștilor pentru o viață mai bună”, scria în articolul Agerpres.

„În fața muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor uzinelor metalurgice „Vasile Roaită”, tov. Mircea Radian, activit de partid, a vorbit despre lupta comuniștilor care în închisoarea sinistră a Doftanei au găsit răgazul de a învăța teoria și practica revoluționară, pentru a se înarma mai bine în lupta pe care o duceau necontenit pentru eliberarea clasei muncitoare. Adunări închinate memoriei eroilor căzuți sub zidurile Doftanei au mai avut loc la F.C. Gheorghiu Dej, uzinele Boleslav Bierut, Ministerul Sănătății, Ministerulul Comerțului Exterior și în alte întreprinderi și instituții din Capitală”, se încheia articolul citat.

Niciun cuvânt nu era dedicat sutelor de români care au murit odată cu prăbușirea Blocului Carlton sau oriunde altundeva în țară în același timp cu deținuții prinși sub dărâmăturile de la Doftana.

De la închisoare la complex hotelier cu o mie de locuri de cazare

Muzeul Penitenciar Doftana, declarat monument de patrimoniu național după 1989, este în prezent în paragină, chiar dacă administrația locală încearcă să îl transforme în obiectiv turistic.

Conform informațiilor publice, construcția a fost concesionată pentru 49 de ani, în iunie 2022, omului de afaceri Mohammad Murad, care a anunțat că vrea să o transforme într-un complex hotelier cu o mie de locuri de cazare, investiția urmând să se ridice la 25 de milioane de euro.

Întrebat de Gândul despre stadiul investiției anunțate în spațiul public, primarul comunei Telega, Costel Brezeanu, spune că solicitarea trebuie adresată concesionarului fostului penitenciar, „întrucât acesta va face toate lucrările necesare doar cu avizul Ministerului Culturii și este cel îndreptățit să acorde aceste informații”.

Ce este sigur este că fostul peniteciar din Telega în care și-au pierdut viața deținuții politici în noiembrie 1940 a ajuns o ruină, un spațiu în care orice trecător poate intra, pe propriul risc, așa cum se vede și în fotografiile primite la redacția Gândul.

Tur ghidat pentru creșterea conștientizării riscului seismic

Clădirile vulnerabile seismic sunt în continuare numeroase în București, iar o echipă de specialiști inimoși derulează de câțiva ani tururi ghidate la cele mai severe dintre ele, pentru a-i informa pe locuitorii expuși la risc, dar și pentru le pune la dispoziție resurse pentru a fi „mai pregatit la cutremur”.

Potrivit specialiștilor INFP, prăbușirea și avarierea unui număr foarte mare de clădiri, inclusiv clădiri relativ nou construite, a fost un prim semnal de alarmă cu privire la necesitatea introducerii unor reguli obligatorii de proiectare seismică, inexistente până la acel moment.

Începând cu 1941, prime instrucțiuni provizorii pentru prevenirea deteriorării construcțiilor din cauza cutremurelor și pentru refacerea celor degradate au fost aprobate, însă de abia în 1963 a intrat în vigoare Normativul condiționat pentru proiectarea construcțiilor civile și industriale din regiuni seismice P13 – 63, modificat în 1970 prin Normativul pentru proiectarea construcțiilor civile și industriale din regiuni seismice P13 – 70.

”Turul ghidat «Bucureștii și cutremurele» este un eveniment public ce are loc începând cu 2019, în preajma datelor de 4 martie și 10 noiembrie, pentru a marca momentul cutremurelor din 1977 și 1940 și a readuce în memoria publicului larg problema riscului seismic. Evenimentul este susținut de specialiști în domeniu: atât pe partea de seismologie, inginerie, istorie, cât și prevenție și administrație.

Vorbim dar mai ales exemplificăm aspecte ce țin de istoria efectelor cutremurelor asupra Bucureștiului, cât și de situația actuală (cu destule exemple rele, dar și câteva bune), de perspectivele de reducere a riscului seismic, dar și de măsurile concrete pe care atât participanții, cât și autoritățile ar trebui să le ia”, a detaliat, pentru Gândul, dr. Dragoș Toma-Danilă, cercetător în cadrul INFP, organizator principal al evenimentului.

Turul ghidat are loc duminică, de la ora 11:00, cu plecare din fața statuii lui Ion Heliade Rădulescu din Piața Universități și se încheie trei ore mai târziu, în Piața Romană. Aceste evenimente nu au trecut neobservate de locuitorii Capitalei, a confirmat organizatorul.

”Numărul de participanți la tur a crescut de-a lungul timpului, ajungând la 70-100 de persoane, la ultimele ediții, număr la care ne așteptăm și acum. Poate că și mai îmbucurător pentru noi este că cea mai mare parte din ei rezistă până la final, timp de trei ore petrecute de multe ori în frig, și chiar donează bani pentru extinderea inițiativei”, a mai spus Dragoș Toma-Dănilă.

Evenimentul atrage de multe ori și atenția presei, iar interesul tot mai mare pentru tur i-a determinat pe organizatori să creeze și o variantă digitală a turului.

„Aceasta are câteva mii de accesări, dar fiecare cutremur mai puternic în România sau în lume aduce o creștere foarte vizibilă a accesărilor. Interesul pentru subiect nu este unul constant încă, dar există un progres. Totuși, invitația noastră către participanți de a demonstra pe rețele sociale (folosind #pregatitlacutremur) că pun în aplicare sfaturile noastre de pregătire la cutremur nu s-a soldat deocamdată cu succese notabile”, a explicat cercetătorul de la INFP.

Patru cele mai mari cutremure din ultimii 100 de ani

România este o ţară cu potenţial seismic ridicat. Practic, în orice moment se poate produce un cutremur cu magnitudine mai mare de 7 în zona seismică Vrancea, la adâncimi între 60 şi 180 km. Şi această zonă nu este singura în care pot avea loc cutremure cu potenţial distructiv. Specialiștii argumentează că principala dovadă este reprezentată de evidenţa cutremurelor ce au avut loc până în prezent şi de efectele lor.

Conform Catalogului Romplus, cutremurul din 10 noiembrie 1940 (7,7 Mw, adâncime 150 km) a fost, cronologic, al doilea cutremur din zona Vrancea mai mare sau egal cu 7 Mw (magnitudine de moment) al secolului trecut, după cel din 6 octombrie 1908 (7,1 Mw, adâncime 125 km) și urmat de cele din 4 martie 1977 (7,4 Mw, adâncime 94 km) și 31 august 1986 (7,1 Mw, adâncime 131 km).

Seismul din 10 noiembrie 1940, cu magnitudine-moment de 7,7, a fost cel mai puternic (ca energie eliberată) din secolul XX, fiind urmat de cel din 4 martie 1977, cu magnitudine-moment de 7,4, dar care a fost cel mai distructiv cutremur din România. În rapoartele oficiale finale se menționează 1.578 de morți și 11.321 de răniți la nivel național, din care 1.424 de morți (90% din total) și 7.598 de răniți în București.

Cutremurul din 31 august 1986, cu magnitudine-moment 7,1, a fost al treilea cel mai puternic seism din secolul XX. Acesta a dus la decesul a opt persoane, niciuna în București, și la rănirea altor 317, în principal din cauza distrugerii elementelor non-structurale. Au fost victime și în Republica Moldova, în regiunea Chișinău-Kagul fiind înregistrate 2 persoane decedate, 558 rănite, 12.500 de sinistrați și 55.000 de case avariate

Cea mai veche referință a unui cutremur care a avut loc pe teritoriul actual al României este pentru un cutremur din anul 455.

Cel mai vechi dintre cutremurele cu dată certă este cel din 29 august 1471.

CITEȘTE ȘI:

Au trecut 38 de ani de la unul dintre cele mai mari CUTREMURE din România. „Blocul se balansa nebun, ca o trestie în vânt”

Cutremurul din 1977: au trecut 47 de ani. Cum s-ar comporta Bucureștiul la un seism atât de mare: „Va fi catastrofă, cu peste 6.500 de morți”

Orașul din România care a fost RAS de pe fața pământului de cutremurul din ’77. A rămas în picioare numai o legendă urbană

EXCLUSIV VIDEO | Ordinul criminal al lui Ceaușescu dat la patru luni după cutremurul din 1977. ”A doua zi s-a curățat tot și s-au plantat panseluțe. Acei oameni au fost îngropați de vii”

EXCLUSIV VIDEO | Cât de pregătită este România pentru un cutremur major? Paul Racoviță, inspector general ISC: „Dă, Doamne, să nu se întâmple”

EXCLUSIV| Fața nevăzută a minciunilor lui Ceaușescu despre blocuri rezistente la cutremur și tencuiala antiseism. ”300 de clădiri s-ar putea prăbuși”