Om de afaceri, fondator al revistei Taifasuri și al trustului Realitatea, Silviu Prigoană s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani, după ce a făcut un stop cardio-respirator, în timp ce lua masa într-un restaurant din Brașov. În ultimul său interviu, pe care l-a oferit publicației Fanatik.ro, cu doar câteva zile înainte de tragicul sfârșit, acesta a vorbit într-o manieră parcă premonitorie despre relația sa cu Dumnezeu.
Silviu Prigoană s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani, însă de-a lungul vieții și-a făcut un nume în lumea afacerilor și totul a pornit de la pasiunea sa pentru mass-media și entertainment.
Omul de afaceri a povestit, într-o manieră foarte deschisă, cum a devenit milionar în dolari, după Revoluția din decembrie ’89. Prigoană și-a dat demisia de la Fabriica de bere Cluj și a deschis două localuri de noapte.
„A doua zi după Revoluție am vrut să-mi dau demisia, lucram la Fabrica de bere Cluj, să-mi pornesc afacerea mea.
Prin martie 1990 mi s-a desfăcut contractul de muncă la cerere, s-a dat o lege cu întreprinderile mici și mijlocii, ceva ca să-ți faci afacerea proprie, mai întâi au profitat onorabilii membrii FSN, iar eu am avut autorizația 55 pe județul Cluj și am deschis un bar de noapte și o discotecă la mine, la Gherla, am închiriat spațiu în ștrandul primăriei. Se făceau afaceri din orice, te duceai la unguri, erau acolo, aproape, luai Coca Cola, ciocolată, ness, bere, sucuri, „ciungă” și le puneai pe o măsuță în stația de autobuz.
După aia ne-am șmecherit, se duceau întreprinzătorii în Turcia și aduceau autocare întregi de blugi, săpunuri, ștrampi, țigări… Totul fără documente, că nu exista legislație, nu existau impozite, taxe, cine s-a mișcat repede a făcut basculante de bani. Până s-au dat legi și reguli, a fost raiul afaceriștilor.”, a dezvăluit Silviu Prigoană despre primele sale inițiative în mediul de afaceri de după ’90.
Prigoană a precizat că a avut un spirit de antreprenor încă de pe vremea comunismului, când vindea casete video cu filme străine.
„Aveam cinci video-uri și le închiriam, luam casete de la București, le multiplicam și le vindeam sau închiriam, fotografiam și filmam la nunți pe vremea lui Ceaușescu. Făceam un salariu pe week-end, cam 2.500-3.000 de lei. Nu mai știu câți bani aveam, cu ce capital am început viața de capitalist, că erau în permanent rulaj, bani care produceau bani. În 1992 am venit în București și în 1994 am schimbat sediul firmei.”, a povestit Silviu Prigoană.
În interviu, Prigoană a povestit cum a făcut primii săi pași ca patron al unei publicații de presă. Afaceristul a vorbit despre colaborarea cu Horia Ivanovici, cu ajutorul căruia a realizat revista Taifasuri, dar și despre banii pe care a trebuit să-i investească.
„Horia a venit la mine într-o zi prin 2004, când eram eu patron la Realitatea TV și mi-a zis „Uite, Silviu, am eu o idee… Hai să facem o revistă…”
Bani în cont trebuiau. Nu eram… și nu sunt eu vreun geniu, dar bani aveam. A venit cu un business-plan pe o foaie de hârtie, ca o glumă față de proiectele stufoase cu care eram obișnuit, m-am uitat pe cifre și, față de televiziunile mele, era 5% investiția. Nesemnificativ, ce să mai discutăm, de dat drumul a doua zi dis-de-dimineață. Suma era, cum să spun… umilitoare… Păi eu băgasem 7 milioane de euro nu- mai în echipamentele de la Realitatea TV, la reviste n-am băgat nici 2% din suma asta. Da’ să nu-i spuneţi lui Horia… J …Că nu trebuiau cine știe ce echipamente, că nu luam tipografie, trebuiau „creiere” care știu să scrie”, a afirmat Prigoană.
Despre relația cu Divinitatea, Silviu Prigoană a mărturisit că este un om credincios și îl poartă în suflet pe Dumnezeu, pe care îl percepe într-o manieră aparte.
„Nu sunt ateu, cred în Dumnezeu în felul meu, că nu e „vinovat” El pentru ce mi s-a întâmplat mie în viață. Sunt victima propriilor decizii, pe care mi le asum în totalitate. Trebuie să avem o relație perfectă cu Dumnezeu și să nu-i cerem niciodată nimic. „L-a bătut Dumnezeu”, când i se întâmplă o nenorocire cuiva, este o cutumă tâmpită din popor. Nu se ocupă Dumnezeu cu nimicuri dintr-astea, El are grijă de infinitul Universului să nu se… finalizeze!
Așa că eu cu Tatăl Ceresc am telefon direct, nu discut prin intermediari. Cum să-i zic eu unui preot ce să-i spună lui Dumnezeu că vreau eu? Din gură în gură ajunge informația deformată, așa că am dialog direct cu Dumnezeu, neîncorsetat de nicio dogmă.”, a menționat omul de afaceri.
Cea mai mare realizare a omului de afaceri au fost dintotdeauna copiii săi, pe care a mărturisit că-i iubește enorm și cărora s-a străduit să le ofere o educație cât mai frumoasă.
„Îmi cresc copiii, asta-i cea mai tare afacere, business adevărat. Nu mai fac nimic altceva, am ieșit la pensie. Am muncit de-ajuns și-mi ajunge. Stop. Să muncească tânăra generație, că este de lucru grămadă în țara asta.
Ca tată, consider că lucrul cel mai important pentru copil este educația. De când se naște până pleacă pe drumul lui, trebuie să aibă program. Trebuie să știe că trăiește într-o societate cu reguli și cu program. Și cel mai important lucru este să-i dai educație, nu contează cât costă, ce sacrificii trebuie să faci, cum te dai peste cap, singurul lucru care contează este educația pe care o dai copilului tău. Ca să fie cel mai bun în domeniul pe care numai el și-l alege, să-l caute lumea de bun ce este.”, a declarat Silviu Prigoană în ultimul său interviu.