Românii din diaspora, mulți plecați de ani buni din România, și-au construit o altă viață în țara în care au ajuns, unii sunt oameni realizați și cu proiecte de succes, dar au rămas conectați la ceea ce se întâmplă în România. Pentru mulți dintre ei este important ca România să fie condusă și reprezentată de politicieni competenți și de un președinte bine conectat cu lumea internațională, care să dea valoare României și implicit românilor. Cei care au acceptat invitația Gândul de a spune cum văd alegerile din 24 noiembrie și ce așteptări au de la viitorul președinte al României au convingerea că votul este un moment esențial într-o democrație, care poate schimba soarta românilor.
Medicul Laura Ghibu, stabilită de ani buni în Suedia, și Abel Aioanei, plecat dintr-un sat din Timișoara la studii în Danemarca, au povestit pentru Gândul ce înseamnă pentru ei votul din 24 noiembrie, cum ar trebui să fie oamenii care conduc țara și ce ar trebui să se schimbe în România pentru a lua în calcul să revină în țară.
Românii își aleg duminică 24 noiembrie viitorul președinte, dintre cei 14 candidați rămași în cursă, care au încercat să convingă alegătorii că pot fi cea mai bună opțiune pentru a fi la cârma României în următorii cinci ani, într-un nou context geopolitic, cu un război aproape de graniță și cu provocări interne, economice, sociale și de apărare.
Pentru medicul Laura Ghibu, specialistă în chirurgie maxilo-facială, care trăiește de mai mulți ani în Suedia și are cetățenie suedeză, agenda României a rămas esențială, indiferent de locul în care a trăit de la plecarea din țară, la începutul anilor ’90. Orice schimbare din țara de origine, bună sau rea, este, în opinia ei, cea mai importantă carte de identitate a unui român care trăiește în străinătate.
Laura Ghibu este româncă și nu se sfiește să spună asta. Recunoaște însă că, nu de puține ori, este percepută de oamenii din jurul ei și după ceea ce întâmplă în România, lucru care nu se ridică mereu la nivelul valorii pe care și-ar dori-o. Un român din diaspora își asumă că imaginea lui din comunitatea în care trăiește nu poate fi ruptă de imaginea pe care România o are la nivel internațional.
„Eu am plecat în 1990. Tatăl meu a plecat înainte de căderea comunismului și de aceea am fost într-un fel transportată, împotriva voinței mele, la întregirea familiei. Deci, eu am trăit doar în România comunistă, nu am trăit în România post-revoluție, dar m-am lovit întotdeauna de pecetea de român. Chiar dacă m-am format, am crescut și am învățat într-o altă țară, eu mă simt clar româncă și toți cei din jurul meu mă văd așa.
Deci, este extrem de important pentru mine tot ceea ce se întâmplă în România, deoarece asta este cartea mea de identitate. Ceea ce mă face să nu fiu foarte fericită este că cei din jurul meu mă percep într-un anumit fel din cauza modului în care este guvernată România, din cauza modului în care trăiesc românii, din cauza modului în care România nu este promovată la adevărata ei valoare. Orice țară are o valoare pe piața liberă, pe care și-o poate construi cum dorește.
Dacă noi avem o viață culturală pe care putem să o trimitem în afară, dacă noi ne facem promovare pe baza valorilor noastre, atunci și noi, cei din Diaspora, beneficiem de imaginea bună a României. Dacă noi suntem totdeauna percepuți ca fiind cea mai săracă țără din Europa, țara cea mai prost guvernată, lipsită de încredere, toate aceste lucruri au implicații asupra vieții mele de zi cu zi.
Atunci când apare în ziar un articol în care se spune că au căzut drone deasupra României și nu se face nimic, pacienții cu care mă întâlnesc a doua zi și știu că sunt româncă se uită la mine și poate se întreabă dacă eu voi reuși să le rezolv problema medicală. De asta, este extrem de important pentru mine ceea ce se întâmplă acum în România, ce se va vota, cine ne va reprezenta„, a spus Laura Ghibu, pentru Gândul.
Laura Ghibu știe clar pe ce portret de candidat ar pune ștampila la alegeri și are așteptări clare de la viitorul președinte al României.
„În 2014 și în 2016, să știți că am avut niște speranțe foarte mari și chiar m-am simțit mândră de cum au reacționat românii, de ceea ce s-a întâmplat cu guvernul tehnocrat, de alegerea lui Iohannis.
Apoi s-a instaurat acea lentoare, ceva așa ca un văl de mâzgă peste tot. Mă aștept ca viitorul președinte să ne dea înapoi valoarea de a fi român. Asta poate sună pompos și suveranist, dar nu este.
Aș vrea ca următorul președinte să fie un om cu care ceilalți europeni să dorească să vorbească. Adică să fie un om rațional, să fie un om nu neapărat flamboaiant, să fie un om care să gândească înainte să vorbească. Să fie o persoană care nu se întrece în glumițe, care ascultă și, foarte important, are o cultură care să îi facă pe ceilalți să ne respecte.
Este un singur om care s-ar integra în portretul-robot pe care eu l-am descris, dar din păcate n-are nicio șansă să devină președintele României. Dacă aș putea să aleg și să fiu eu cea care decide, cred că în momentul de față cel mai potrivit pentru România ar fi Cristian Diaconescu, dar nu are nicio șansă, pentru că nu are în spate un partid. Este singurul cu care eu m-aș simți confortabilă și în care aș avea încredere că imaginea României va fi la nivelul la care eu aș avea nevoie, iar România l-ar merita. Dar, în contextul prin care trecem, o voi susține pe Elena Lasconi și sper să se califice în turul doi”, susține Laura Ghibu.
Medicul român mărturisește că ia în considerare ideea de a se reîntoarce în România, după ce fiica sa va termina liceul. Și nu doar atât. Anul acesta, s-a înscris la Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene, pentru a putea ajuta și mai mult România cu o expertiză mai sigură, atunci când se va reîntoarce.
Acum, așteptăm doar ca fiica noastră să termine liceul, fiindcă nu este normal să o strămutăm în timpul liceului. Mai sunt trei ani până când va termina liceul, iar eu mă pregătesc să mă întorc în România. Eu am lucrat și în România, la privat. Sunt medic la chirurgia maxilo-facială, de asta îmi era ușor să vin, operam și mă întorceam înapoi.
Mă gândesc însă că aș putea face mai mult pentru România. M-am înscris la facultate anul ăsta și voi studia Relații Internaționale și Studii Europene. Dacă o să mă întorc în România, o să încerc să înțeleg cum putem să ieșim din mâzga asta în care ne aflăm acum. Mă gândesc să fac mai mult atunci când mă întorc, aș dori să fac consiliere”, a mai spus Laura Ghibu.
Românca susține că, trăind foarte mult în străinătate, a înțeles că identitatea națională – clamată de multe ori prin cuvinte mari – nu este așa o mare scofală. În opinia ei, mai important este să fii om și să faci cu adevărat ceva pentru țara ta.
Am crescut, poate, într-un alt fel decât alți, fiindcă noi am avut în familie o personalitate care a luptat foarte mult pentru unitatea românilor, pentru identitatea lor, în timpul Austro-Ungariei, apoi în timpul Primului Război Mondial, făcând foarte multe pentru unificarea Basarabiei cu România. Deci, am fost crescută cu toate aceste povești.
Trăind însă foarte mult în străinătate – în Suedia, în Elveția, în Anglia -, mi-am dat seama că identitatea asta națională nu este așa o mare scofală. Important este să fii om de omenie, fie că ești român sau că ești italian. Există anumite valori culturale pe care le ai prin obârșia ta. Dar, în momentul ăsta, dacă cineva m-ar întreba dacă sunt mândră că sunt româncă, aș spune nu. Și de asta vreau să fac tot ce pot ca să spun da”, a mai spus Laura Ghibu, românca stabilită în Suedia.
Abel Aioanei este și el printre românii care au ales să plece din țară. La cei 27 de ani ai săi, îți dai seama din cum vorbește și din ce povestește că își dorește să descopere lumea și oamenii din diferite culturi.
Din satul natal, Giulvăz, aflat la 30 de kilometri de Timişoara, a ajuns în urmă cu șase ani în Danemarca, la Copenhagen Business School.
Satul din care vin este la 15 kilometri de Serbia, așa că am crescut în cultură sârbească, maghiară. Sunt și evanghelic, pocăit, penticostal și, în acest context, am crescut în biserică de mic, am fost obișnuit să merg la biserică, era o comunitate strânsă de oameni. Am fost un an cu bursă Erasmus în Spania și apoi am ajuns în Danemarca.
Făceam atunci informatică și mi-am dat seama că nu vreau să fac asta nici în Spania, nici în România, așa că am venit să studiez business în Danemarca. Am început apoi să lucrez în Danemarca și așa am cunoscut mulți oameni. Pentru că munca îmi permite și pot să lucrez și de la distanță, fac călătorii de studiu prin Europa și încerc să merg, cât de des pot, în organizații de tineret, politice, NATO sau ale UE”, a povestit românul.
Abel Aioanei consideră că România are, în momentul de față, cel mai mult nevoie de o reprezentare internațională care să-i ridice valoarea.
Românul plecat în Danemarca este conectat cu ceea ce se întâmplă la București, acolo unde consideră că se petrec lucrurile importante pentru România. Abel Aioanei nu are dubii că, în anii următori, se va întoarce în România, tocmai de aceea vrea să fie la curent cu felul în care merg lucrurile și cu evoluția din țara din care a plecat.
„Încerc să reprezint Timișoara și România cât pot de bine. După ce am plecat din țară, mi-am dat seama că am fost deconectat de ceeea ce se întâmplă în România, deoarece România se întâmplă la București. Mi-am dat seama că, dacă vreau să înțeleg bine ce se întâmplă, atunci trebuie să fiu conectat cu ceea ce se întâmplă la București. Așa că, de patru ani, atunci când au avut loc evenimente relevante pentru tineri, am mers și așa am cunoscut tot felul de oameni, fie în tehnologie, fie în administrație publică.
Cât despre noul președinte, vreau să spun că România are nevoie de o reprezentare internațională. Oriunde am fost, România nu are deloc un brand. Vreau ca România, prin următorul președinte, să aibă voce internațională clară, pe care să o audă restul lumii.
Vin foarte des în România, cred că am fost de patru-cinci ori anul ăsta. Știu că mă întorc în România, poate peste cinci ani, nu pot spune exact. Pentru mine este bine că pot lucra și de la distanță.
Lăsând la o parte familie, prieteni, cultură, lucrurile încep să aibă sens chiar și la nivel financiar. Dacă adaug și alte beneficii, atunci chiar are sens să mă mut înapoi în România și știu că voi face asta. Vin des în România tocmai ca să înțeleg ce este acasă și ca să-mi construiesc o comunitate. Pe de altă parte, mă și ajută să nu devin nostalgic față de ceva ce România nu este, pentru că, știți cum este, poți să ai așteptări foarte mari”, a mai spus Abel Aioanei, românul stabilit de șase ani în Danemarca.
CITEȘTE ȘI: