Un român care voia să vândă sucuri și sandvișuri într-o tabără de muncă destinată imigranților români din Marea Britanie a devenit sclavul unei familii de traficanți de persoane din România. Bărbatul a trăit o adevărată sarabandă de aventuri tragi-comice care s-au încheiat abia după ce a luat legătura cu personalul diplomatic al României.
Surse apropiate comunității românești din Londra au relatat, în exclusivitate pentru Gândul, aventurile uluitoare, demne de scenariul unei comedii negre, prin care a trecut bucureșteanul A.S., în vârstă de 37 de ani.
Cu toate că era deja trecut prin viață, A.S. nu a muncit niciodată în adevăratul sens al cuvântului, dar, cu toate acestea a reușit, prin intermediul unor mici afaceri, să ducă un trai decent. În urmă cu aproximativ zece ani, acesta s-a stabilit în Marea Britanie, unde a abordat modul său de viață obișnuit.
În cursul verii trecute, spiritul antreprenorial al românului l-a împins să se lanseze într-o nouă afacere care, după calculul hârtiei, avea să-i aducă un venit frumușel. A.S. știa că imigranții români fără școală, care nu știu o boabă engleză, muncesc cu ziua la câmp. Aceștia sunt luați de recrutori români și cazați în rulote, în apropierea ogoarelor, serelor sau livezilor. Acolo nu au apă curentă, ci doar curent electric produs cu ajutorul unor generatoare și sunt plătiți în funcție de lăzile pe care reușesc să le umple până la sfârșitul zilei de lucru.
Bărbatul s-a gândit că ar putea să le vândă acestor muncitori sucuri și sandvișuri, ba mai mult, ar putea munci chiar el, din când în când, pentru a-și suplimenta câștigurile. Ca urmare, A.S. și-a propus să testeze potențialul pieței și s-a gândit să se amestece printre migranții preluați de către recrutorii care îi urcau în autobuze și îi duceau la rulotele în care urmau să fie cazați, pe câmp.
Ajuns la destinație, bărbatul a descoperit că tocmai a fost angajat de o familie de interlopi români foarte periculoși, care, încă din primul moment, i-a reținut toate actele.
A doua zi, dis-de-dimineață, a fost scos la câmp împreună cu restul muncitorilor și pus să culeagă roșii până la extenuare. Legumele trebuiau puse în lăzi, iar fiecare om avea lada lui. Când o umplea, primea alta și câștiga câte 2 lire sterline pentru fiecare ladă umplută până sus. A.S., care până în dimineața respectivă nu mai muncise niciodată, a constatat că trebuie să tragă tare, mai ales că, din ce el însuși a povestit, lada pe care o avea de umplut era „cât el de mare”.
La sfârșitul zilei, românul de 37 de ani era complet extenuat. A doua zi, nici nu s-a mai putut ridica din pat. Îl durea spatele și avea o febră musculară cumplită. ”Stăpânii” lui s-au înfuriat și i-au transmis că, dacă nu iese la muncă, trebuie să plătească 1.000 de euro. A.S. le-a comunicat că nu poate, dar a întrebat, totuși, cum se justifică suma cerută, în condițiile în care el primea câte 2 lire sterline pentru fiecare ladă umplută cu roșii. Șefii coloniei i-au răspuns că „atât a costat drumul”, fără să-i dea alte explicații.
Situația a degenerat și mai rău a doua zi, când lui A.S. nu-i trecuse nici spatele și nici febra musculară. Scoși din fire, traficanții de persoane i-au spus că suma a crescut și că de acum le datorează câte 1.500 de euro pentru fiecare zi în care nu lucrează. Mai mult, acesta a povestit că, pentru a-i arăta că nu e de glumă, i-au tras și o mamă de bătaie.
Conștient că se află într-o situație deosebit de complicată, el a decis să aștepte noaptea și să evadeze, mai ales că în apropiere era o cale ferată. Bărbatul a spus că, în toiul nopții, a fugit de-a lungul liniei de tren. Când a ajuns la prima haltă, i-a văzut pe ”stăpânii” săi, care îl pândeau din mașini.
Îngrozit, românul a ocolit printr-o zonă împădurită și a mers pe jos încă o stație de tren, unde a reușit să sune acasă și să ceară ajutor. Așa a scăpat A.S. din lagărul de muncă în care își imagina că va putea să vândă sucuri și sandvișuri.
De teamă că l-ar putea găsi, bărbatul nu a vrut să depună plângere, dar a solicitat sprijin din partea personalului diplomatic românesc, pentru obținerea unor documente provizorii, în condițiile în care toate actele sale rămăseseră la ”stăpânii de sclavi” despre care era convins că încă îl mai caută.
CITEȘTE ȘI: