Dumitru Popescu – „Dumnezeu”, arhitectul cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, este condus condus – duminică 24 noiembrie 2024 – pe ultimul drum. În luna aprilie a acestui an, Dumitru Popescu împlinise 96 de ani.
Slujba de înmormântare – desfășurată într-un cadru restrâns – are loc, de la ora 12:00, la Cimitirul Belu ortodox din Capitală.
Apropiații lui Dumitru Popescu-„Dumnezeu” au depus mai multe coroane în jurul sicriului acestuia. „Sincere condoleanțe”, „Regrete eterne”, au transmis apropiații celui care, în perioada regimului comunist, avea puteri depline în ceea ce privește cenzura.
Una dintre coroane a fost depusă de „Colegii din presă” și a fost decorată cu panglici tricolore.
În ceea ce privește cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, se spune că Dumitru Popescu – „Dumnezeu” a jucat un rol esențial.
La capătul vizitei sale în China și Coreea de Nord (1971), Ceaușescu s-a plâns de proasta documentație oferită de membrii delegației (între care, și Ion Iliescu).
În consecință, sarcina i-a revenit lui Dumitru Popescu, acest moment fiind unul decisiv pentru relația dintre el și Nicolae Ceaușescu.
În discursurile sale, Dumitru Popescu va face comparații între Ceaușescu și Pericle, Napoleon Bonaparte sau Abraham Lincoln.
Absolvent de științe economice, Dumitru Popescu a intrat în Partidul Muncitoresc Român (PMR) în anul 1953.
În anii `50 și `60, Dumitru Popescu a activat ca jurnalist la ziare precum Contemporanul, Scânteia tineretului și Scânteia.
În anii 1970, Dumitru Popescu a devenit un om de încredere al șefului statului – Nicolae Ceaușescu – și a contribuit la construirea cultului personalității dictatorului comunist. (mai multe detalii AICI)
Porecla „Dumnezeu” ar fi sugerat întâietatea opiniilor lui Dumitru Popescu în aplicarea cenzurii politice. În general echilibrat în această activitate, politicianul a adoptat uneori poziții excesive.
Pe de altă parte, există și explicația dată chiar de Dumitru Popescu într-un interviu acordat lui Adrian Păunescu. Și totul ar fi plecat de la.. condica de prezență de la revista „Contemporanul”.
„Vreți să știți de ce mi se spunea Dumnezeu. Porecla e lipsită, la origine, de orice haz și interes. În 1950, când, student fiind încă în ultimul an, începusem să lucrez ca redactor la revista «Contemporanul», unul din colegi, poetul Alexandru Andrițoiu, a făcut o butadă în fața condicii la care ne îngrămădeam să semnăm, dimineața: «Ce înseamnă asta, domnule, P. Dum? (prescurtarea din condică aparținea portarului) Dum… Dum… a! e abrevierea de la Dumnezeu!» Ce sensuri s-or fi adăugat după ani și ani nevinovatei glume inițiale? Această curiozitate nu sunt în măsură să v-o satisfac”, a precizat Dumitru Popescu-„Dumnezeu” în interviul respectiv.
Scrierile literare ale lui Dumitru Popescu nu sunt, totuși, foarte cunoscute. Începând din anii `90, acesta a redactat memorii referitoare la perioada comunistă.
În 1981, Dumitru Popescu-„Dumnezeu” a preluat funcția de rector al Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, universitate exclusiv specializată în recrutarea cadrelor Partidului Comunist Român.
CITEȘTE ȘI:
Siegfried Mureșan: Am votat pentru o Românie în care SIGURANȚA oamenilor să fie prioritatea noastră