Sfântul Andrei mai este cunoscut și sub numele de „Sfântul Andrei, Apostolul” say „Andrei cel întâi chemat”. El este o figură important în tradiția creștină, fiind considerat unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos. În tradiția ortodoxă, el este cunoscut și ca „Ocrotitorul României, iar ziua de pomenire este celebrată pe 30 noiembrie, o zi în care credincioșii îi aduc un omagiu.
Astfel, Sfântul Apostol Andrei cel chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit de Biserică pe 30 noiembrie.
„Datori suntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii (…), dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvârşi pomenirea lor cu bucurie, cu osârdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cântări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădându-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osârdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pământ şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer”. (Vieţile Sfinţilor)
Unul dintre aceștia, cel dintâi chemat, este Sfântul Apostol Andrei.
„Slăvitul Apostul Andrei, cel întâi chemat, s-a născut în cetatea ce se numeşte Betsaida, care este lângă Marea Galileii, în hotarul Zabulonului, din care seminţie i se trăgea şi neamul. Cetatea era mică şi neînsemnată mai înainte, iar după răsărirea acestuia, a fratelui său, verhovnicul Petru, şi a lui Filip, s-a făcut renumită şi slăvită. Şi se numea evreieşte Betsaida, ce se tâlcuieşte casa vânătorilor. După cuviinţă se numea aşa, căci astfel era patria Sfinţilor Apostoli Petru, Andrei şi Filip, care au vânat peşte până au aflat adevărul, Care este Hristos”. (Vieţile Sfinţilor)
Din acel loc au răsărit amândoi apostolii, respective Sfântul Apostol Petru și Sfântul Apostol Andrei, cu un tată sărac, pe nume Iona, care i-a învățat pe fiii săi meșteșugul său. Iona era pescar și prindea pești în Marea Galileii, dar și prin alte iezere care se aflau prin Galileea. Apoi, Apostolul Petru și-a luat de soție pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Apostolul Andrei nu a dorit să se însoare, iar auzind că Ioan umbla prin locurile de pe lângă Iordan și că propovăduiește credința, Andrei i s-a alăturat ca ucenic.
Atunci, Sfântul Ioan Botezătorul i l-a arătat pe Iisus, zicând:
„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, s-a dus după Hristos: „Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru”. (Ioan 1; 38-40)
Apoi, Apostolul Andrei l-a urmat pe Hristos, fiind cel dintâi chemat. În Ierusalim, Apostolul Andrei a cunoscut și a fost martor la patimile lui Iisus Hristos, la răstignirea pe cruce, dar și la Învierea Sa.
Misiunea de creștinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, când Sfinții Apostoli au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Potrivit Bisericii, Apsotolului Andrei i-a picat la sorți să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia și MAcedonia, cu ținuturile în jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciția (Dobrogea) și până în Crimeea.
„Dar în cetăţile acestea nu umbla Sfântul Apostol Andrei aşa precum noi povestim pe scurt. Ci în fiecare cetate unde umbla, multe ispite şi multe împotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate le biruia, fiindcă Hristos era apărătorul lui şi pe toate cele potrivnice le făcea lesnicioase. Căci şi cu nebunia cea văzută a propovăduirii, biruia pe înţelepţii elinilor”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Apostol Andrei a sfârșit ca un mucenic, fiind răstignit în Patras, lângă Corint. Când mulțimile voiau să îl scoată din mâinile asupritorului, Sfântul Apostol Andrei se împotrivea, zicând:
„Şi nu numai să nu faceţi împiedicarea muceniciei mele, ci şi voi singuri să vă gătiţi ca nişte buni nevoitori şi ostaşi ai lui Hristos, a nu vă teme de îngrozirile tiranului, ci a purta cu răbdare pe trupurile voastre rănile ce vi se vor aduce asupra voastră de chinuitori. Că de este nevoie a se teme cineva de frică, apoi se cuvine a se teme de frica aceea care nu are sfârşit. Pentru că frica şi îngrozirile de la oameni sunt asemenea fumului, că arătându-se îndată se sting. Şi de dureri dacă voim a ne teme, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfârşit niciodată”. (Vieţile Sfinţilor)
„Zicând el acestea, iată o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger, pe care toţi o vedeau şi de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putinţă ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Şi a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; şi când lumina a dispărut, atunci şi Sfântul Apostol şi-a dat sufletul său cel sfânt şi împreună cu dânsa s-a dus ca să stea înaintea Domnului”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Apostol Andrei a murit la vârsta de 80 de ani, iar sfintele sale moaște au rămas în episcopia din Paleapatra mulți ani, făcând minuni. Apoi, au fost mutate la Constantinopol de fiul Împăratului Constantin cel Mare (306-337), împăratul Constanțiu (337-361), fiind împărțite credincioșilor creștini.
Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru și fiul lui Iona, un pescar din Galileea. Se crede că Sfântul Andrei a fost martor la botezul lui Iisus Hristos și a fost numit „Cel întâi chemat”, adică primul ucenic al lui Ioan Botezătorul. După Înălțarea Domnului, Sfântul Andrei a ajuns în ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre. El s-a adăpostit într-o peșteră din Dobrogea de azi.
În anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, iar ziua prăznuirii a devenit sărbătoare bisericească națională.
Cea mai cunoscută tradiție de Sfântul Andrei este visarea ursistului. Se spune că pentru a visa cine le va fi soț, fetele mănâncă turtă foarte sărată înainte de culcare și pun fir de busuioc sub pernă. Tradiția spune că alesul din vis îi va adduce apă fetei, dar bărbatul va apărea doar dacă măritișul va fi anul următor. În ziua de ajun de Sfântul Andrei se pune grâu la încolțit într-un vas sau în ghiveci și se așteaptă până la Anul Nou. De Revelion, se verifică grâul și în funcție de cum a crescut, așa va fi și anul următor. Tot de Sfântul Andrei se prezice și vremea pentru anul ce urmează. Se spune că dacă în noaptea Sfântului Andrei cerul este senin, atunci iarna va fi blândă, dar dacă va fi înnorat, va ploua sau va ninge, atunci urmează o iarnă foarte grea.
Există multe obiceiuri de Sfântul Andrei, diferite de la o zonă la alta. Unele dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Sfântul Andrei este oferirea de flori de ziua numelui, culegerea crenguțelor de pomi fructiferi și pelerinajul. Pe 30 noiembrie, aproape un million de români își celebrează onomastica, fiind una dintre cele mai importante sărbători.
CITEȘTE ȘI: