Istoricul Bogdan Bucur analizează „CUTIA NEAGRĂ” a „celui mai șocant rezultat electoral din istoria democratică a României”

Rezultatele din primul tur al alegerilor prezidențiale au dezvăluit un „unghi mort” de dimensiuni uriașe în calculele sociologilor. Opțiunea electorală a peste 2 milioane de români a luat prin surprindere nu doar „cealaltă Românie”, ci și cancelariile occidentale.  Istoricul Bogdan Bucur a analizat, într-un interviu pentru Gândul, „cutia neagră” a acestui „accident electoral” fără precedent în istoria democratică a României.

Dinamica primului tur al alegerilor prezidențiale a aruncat în aer nu doar calculele politice ale partidelor și pe cele ale sociologilor, ci și premisa de predictibilitate a parcursului politic, european și transatlantic al României. Cu riscul agravării unor tensiuni sociale care, la fel ca opțiunile electorale, au evoluat „sub radar”.

Vineri, 22 noiembrie, sondajele efectuate pe ultima sută a campaniei electorale vehiculau cifre general acceptate ca fiind plauzibile – cu Marcel Ciolacu pe primul loc (cu circa 24%), urmat de doi „aspiranți” cu mari șanse la turul doi al prezidențialelor (Elena Lasconi și George Simion cu procente ce variau între 14 și 19%). Însă, chiar din ultima săptămână a campaniei, analiștii au semnalat creșterea unui candidat „meteorit” – Călin Georgescu – fără a-l credita, însă, ca aspirant cu șanse pentru al doilea tur. Ultimul sondaj l-a „fotografiat” cu puțin peste 10%.

„Cercetarea are o marjă de eroare de ±2 procente și un nivel de încredere de 95%” – aceasta cifrele care indică marja de eroare a fiecărui sondaj în parte, indiferent de compania care îl efectuează.

Noaptea de duminică spre luni a dat peste cap calculele tuturor. Marjele de eroare au sărit în aer, iar bursele electorale au intrat în colaps. Luni, Călin Georgescu a intrat în turul doi cu peste 2,1 milioane de voturi (22,94%), urmat de Elena Lasconi (USR), cu aproape 1,8 milioane de voturi (19,18% din voturi). Marcel Ciolacu a căzut „sub linie”.

Istoricul Bogdan Bucur arată că, astfel, s-a creat o configurație „de dezechilibru major, care nu face bine democrației”. Mai mult decât atât, explică istoricul, consecințele sunt grave pentru România: „Țara transmite în exterior, dar și în interior, mesajul – incorect și nerealist, de altfel – că este asaltată de extremism care stă să cucerească cea mai importantă redută politică a națiunii: Palatul Cotroceni”.

Au rămas în competiție doi candidați de dreapta (care au reprezentat sau încă mai reprezintă, prin partidele respective sau în mod individual, poziționări anti-sistem: să nu uităm că USR s-a lansat ca partid progresist și anti-sistem, între timp s-a mai domolit puțin, caci așa e în viață). Centru-dreapta (PNL) și centru-stânga (PSD) nu se regăsesc în turul doi (ceea ce este aberant). Deci, numai o facțiune, cu desăvârșire minoritară a eșichierului politic, este reprezentată în turul doi, ceea ce este nefiresc și absurd. Este o situație de dezechilibru major, care nu face bine democrației. – Bogdan Bucur

Istoricul Bogdan Bucur a demontat mecanismul social care a propulsat „candidatul meteorit” atât de rapid în preferințele electorale ale românilor, dar și suita de derapaje ale partidelor aflate la guvernare  care a dus – direct și indirect – la migrarea voturilor către candidații suveraniști.

În cazul prezidențialelor din 2024, este de la sine evident că au existat transferuri de voturi dinspre partidul de guvernământ (PSD) către reprezentanții partidelor extremiste (AUR și candidatul independent câștigător al alegerilor în cele din urmă), în speranța că Marcel Ciolacu va avea o finală facilă și va ieși președinte. Endorsarea de către PSD, pe sub masă, a extremismului politic (printr-o procedură a transferurilor de voturi pe care au mai utilizat-o în trecut și alți politicieni, de pildă, președintele Băsescu, când și-a trimis fiica în Parlamentul European, prin transferuri de voturi aranjate de PDL) a scăpat însă de sub control, de data aceasta. Este absolut șocant că președintele PSD nu a prins turul doi al alegerilor prezidențiale (când trebuia să-l câștige detașat), iar Călin Georgescu a ajuns în mod halucinant pe primul loc. Cum spuneam, manevra a scăpat de sub control din cauza estimărilor nerealiste ale consultanților și sociologilor partidului de guvernământ, care au ratat previziunile (atât pentru propriul candidat, cât și pentru ceilalți competitori). – Bogdan Bucur

Bogdan Bucur: Metodologia clasică de culegere a datelor a devenit inadecvată astăzi

Sociologii au analizat abia după alegeri profilul votanților lui Călin Georgescu, pe care nu i-au identificat anterior din cauza unui fenomen pe care specialiștii l-au numit „spirala tăcerii”. Din cifrele prezentate de INSCOP rezultă că 31% dintre tinerii de 18-24 de ani au votat cu Călin Georgescu, în contrast cu doar 8% dintre alegătorii cu vârsta de peste 65 de ani. De asemenea, 20% dintre persoanele cu studii primare și fără studii și 23% dintre persoanele cu studii medii au votat cu el, comparativ cu 13% dintre persoanele cu studii superioare. Bogdan Bucur a explicat cum au fost posibile erorile uriașe ale sociologilor.

Dincolo de aceste cifre, cum apreciați că a fost posibil ca un segment masiv din populația României să fie pur și simplu absent din analizele sociologilor? Cum interpretați acest fenomen?

Sunt 4 explicații teoretic posibile ale acestui fenomen sociologic, de care vorbiți dumneavoastră, asupra cărora nu voi insista, dar pe care le voi enunța (și le putem dezvolta cu altă ocazie, dacă sunteți de acord):

1. „Spirala tăcerii” despre care ați vorbit și dumneavoastră (oamenii pur și simplu nu au declarat cu cine au votat, dat fiind faptul că nu este dezirabil politic și social să-ți declari simpatia pentru un outsider – etichetat ca extremist, neolegionar, naționalist, putinist și suveranist – sau pentru o persoană nefrecventabilă în zona politică mainstream: oamenii declară ce vrei tu să auzi când îi investighezi sociologic, dar în cabina de vot se comportă diferit, după propriile impulsuri sau simțăminte);

2. Sondajele măsluite (făcute din burtă pentru a servi așteptările comanditarilor: altfel, de ce te-ar mai plăti o entitate politică, dacă tu îi spui partidului care îți comandă un sondaj de opinie că nu are nicio șansă în alegeri?);

3. Metodologia clasică de culegere a datelor a devenit inadecvată astăzi în ceea ce privește asigurarea reprezentativității (cred că este necesară o revedere a metodologiilor de cercetare sociologică: acest subiect preocupă comunitatea științifică, într-adevăr);

4. Tensionarea situației politice în preajma oricărui moment electoral important (ceea ce este imposibil de prevăzut de orice sociolog și se întâmplă întotdeauna), fapt care perturbă comportamentul electoral declarat în prealabil al multor votanți sau îi motivează pe anumiți non-votanți să iasă la vot (și astfel datele estimate sociologic anterior își pierd relevanța). Așadar, sunt explicații deopotrivă obiective și subiective.

Cum credeți că a ajuns Călin Georgescu să întruchipeze „idealul electoral” a peste 2 milioane de români într-un timp atât de scurt? Cum s-a așezat discursul său pe – să spunem – imaginarul colectiv al unui segment atât de mare din populația României?

Sunt mai multe explicații ale acestui rezultat electoral halucinant. De altfel, acesta consider că este cel mai șocant rezultat electoral din toată istoria democratică a României. Mișcarea Legionară și Corneliu Zelea Codreanu – reperele istorice favorite ale extremiștilor de astăzi – nu au reușit niciodată o asemenea uluitoare performanță electorală în perioada interbelică: adică să câștige alegeri (nu prezidențiale, căci România Mare era monarhie constituțională, ci orice fel de alegeri organizate în mod liber în perioada democratică). Ca impact și emoție negativă poate fi comparat rezultatul primului tur de scrutin al prezidențialelor din 2024 cu votul din 1946, cu mențiunea că atunci România era sub ocupație militară sovietică, iar votul a fost fraudat de Partidul Comunist de guvernământ (ceea ce, desigur, nu este cazul de față, să fim rezonabili). De aceea, rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale este cu atât mai șocant.

De altfel, pe mine personal mă încearcă o emoție stranie, căci văd aievea cum se toarnă sub proprii mei ochi filmul politic pe care l-am prezentat în cartea mea Sociologia proastei guvernări în România interbelică. Nu-mi vine să cred că observ secvențe parcă din altă viață. Vă mărturisesc că am avut momente în care m-am întrebat dacă nu am halucinații. Simt prin propriile simțuri România relativ normală a anului 1937 care începe să alunece, treptat, spre dictatură (regală, legionară, militară, comunistă) și crimă. Acest sentiment mă neliniștește profund. Să știți că românii din 1937 (ca să mă refer la ultimul momentul electoral liber din perioada interbelică) nu-și imaginau nicio secundă că în 1940 vor vedea sute de cadavre lăsate abandonate pe străzile marilor orașe în urma pogromurilor antisemite, de pildă. Și nici că Nicolae Iorga va fi asasinat ca un câine la marginea unei păduri de lângă București. De aceea, vreau să atrag atenția cu toată seriozitatea asupra faptului că momentul pe care îl traversăm este teribil de grav și inacceptabil.

Mă întrebați care sunt cauzele acestui fenomen politic. Sunt mai multe: le voi enunța într-o ordine întâmplătoare, fără să le atribui ponderi sau semnificații. Îl las pe cititori să facă asta.

• În primul rând, la fel ca în perioada interbelică, partidele extremiste sunt folosite, la început, de partidele mainstream și de liderii consacrați mediatic pentru propriile strategii politice (egoiste). Să fim clari înțeleși: niciun partid extremist nu crește singur precum ghiocelul în livada bunicii (este încurajat de un context social favorabil și susținut întotdeauna din zona financiară, economică, politică și de intelligence). Partidele extremiste acceptă, la început cu modestie, rolul de iepuraș, până când descoperim că iepurașul este de fapt un șobolan. Până și din punct de vedere științific are sens comparația, căci iepurașul și șobolanul descind din același strămoș comun și formează o cladă. În cazul prezidențialelor din 2024, este de la sine evident că au existat transferuri de voturi dinspre partidul de guvernământ (PSD) către reprezentanții partidelor extremiste (AUR și candidatul independent câștigător al alegerilor în cele din urmă), în speranța că Marcel Ciolacu va avea o finală facilă și va ieși președinte. Endorsarea de către PSD, pe sub masă, a extremismului politic (printr-o procedură a transferurilor de voturi pe care au mai utilizat-o în trecut și alți politicieni, de pildă, președintele Băsescu, când și-a trimis fiica în Parlamentul European, prin transferuri de voturi aranjate de PDL) a scăpat însă de sub control, de data aceasta. Este absolut șocant că președintele PSD nu a prins turul doi al alegerilor prezidențiale (când trebuia să-l câștige detașat), iar Călin Georgescu a ajuns în mod halucinant pe primul loc. Cum spuneam, manevra a scăpat de sub control din cauza estimărilor nerealiste ale consultanților și sociologilor partidului de guvernământ, care au ratat previziunile (atât pentru propriul candidat, cât și pentru ceilalți competitori).

Consecințele sunt, însă, grave pentru România. Țara transmite în exterior, dar și în interior, mesajul – incorect și nerealist, de altfel – că este asaltată de extremism care stă să cucerească cea mai importantă redută politică a națiunii: Palatul Cotroceni. Prețul plătit de Marcel Ciolacu pentru această eroare politică este pe măsură, în mod evident. Mai grav este, însă, că această manevră politică scăpată de sub control aruncă țara într-o situație imposibilă. Au rămas în competiție doi candidați de dreapta (care au reprezentat sau încă mai reprezintă, prin partidele respective sau în mod individual, poziționări anti-sistem: să nu uităm că USR s-a lansat ca partid progresist și anti-sistem, între timp s-a mai domolit puțin, caci așa e în viață). Centru-dreapta (PNL) și centru-stânga (PSD) nu se regăsesc în turul doi (ceea ce este aberant). Deci, numai o facțiune, cu desăvârșire minoritară a eșichierului politic, este reprezentată în turul doi, ceea ce este nefiresc și absurd. Este o situație de dezechilibru major, care nu face bine democrației.

Cumva, privind foarte de sus, Călin Georgescu este într-o anumită măsură răspunsul societății românești la valurile aiuritoare de corectitudine politică (care au culminat cu „cancel culture” și fenomenul „woke”) preluate necritic și obsedant de USR (ceea ce a deranjat segmente largi de populație în această țară). Acest exces a generat altul mai mare. Așa se întâmplă întotdeauna din păcate. De aceea, este trist că avem în turul doi acești adversari ideologici ireconciliabili, iar nu reprezentații a doua partide rezonabile politic (PSD și PNL).

• În al doilea rând, Călin Georgescu a beneficiat indirect și de niște competitori slabi (mai ales în cazul PNL). Politica românească este plină de bidoanele umane ale unor structuri sau cercuri de influență: oameni politici plasați în zone de înaltă răspundere politică (în parlament sau în guvern), dar care nu sunt pe picioarele lor (depind nu doar de susținerea altora, dar chiar și de încurajare emoțională permanentă pentru a ocupa fotolii pe care nu le merită sub nicio formă și pentru care nu sunt pregătiți, nu ca educație, ci ca personalitate). Nu vreau să dezvolt subiectul, de scârbă, dar nu le poți cere românilor să voteze un Moș Teacă președinte. Impunerea de către președintele Iohannis a unui aghiotant servil în funcția de președinte PNL și de candidat la prezidențiale a eșuat lamentabil. În sine, această manevră este indecentă politic și reprezintă un afront la adresa inteligenței politice a oamenilor simpli.
• În al treilea rând, diaspora a dat un vot de blam clasei politice actuale și președintelui Iohannis, personal, cum face, de altfel, de fiecare dată. Întotdeauna diaspora a votat un partid sau un candidat contestatar al sistemului politic. Niciodată nu a votat partidul de guvernământ. Votul antisistem a fost încurajat de această dată de încă o gafă politică a prim-ministrului Marcel Ciolacu care i-a etichetat, într-un discurs, drept „necalificați” pe românii din diaspora. Această etichetă negativă s-a viralizat teribil, iar votul de frondă a fost unul masiv pentru Călin Georgescu. Este incredibil că votul anti-sistem al diasporei a fost colectat de această dată de un extremist, iar nu de un politician de opoziție, relativ rezonabil politic, ca până acum. Semnalul este îngrijorător și trebuie luat un seamă.
• În al patrulea rând, Călin Georgescu a devenit pentru politica românească asemenea unui cămin colector de ape pluviale. Este un recuperator și un interpret senzațional al tuturor derapajelor, spiritismelor, misticismelor, mesianismelor, stereotipiilor, conspirațiilor, dacopatiilor, rătăcirilor, clișeelor, aberațiilor și în cele din urmă prostiilor de toate felurile (naționale și internaționale deopotrivă). Nu există practic nicio enormitate (neștiințifică, dar naționalistă și suveranistă) care să nu se regăsească în discursul lui. Cineva a stat și a adunat într-o colecție toate aberațiile psihedelice ale acestui ins și sunt peste 400 la număr. Au devenit deja celebre nano-cipurile din sticlele de Pepsi, apa de la țuțuroi care conține informație vitală (spre deosebire de cea îmbuteliată), piramidele edificate de o civilizație reptiliană, geniul omului simplu lipsit de educație (adică nu ești prost dacă ești needucat, ci ești genial). Sună bine, nu, să vină cineva să-ți spună că ești genial fără nicio formă de educație? Problema este că doar vreo 17% dintre români au, de pildă, educație superioară: iar multe din aceste diplome au fost eliberate în bătaie de joc de celebrele „fabrici de diplome”.

De fapt, peste 90% din populație nu poate pretinde de fapt sau de drept că a trecut pe bune printr-o facultate făcută cum trebuie. Nu mai vorbesc despre ce școală se face în preuniversitar. Învățământul și cultura au ajuns Cenușăreasa sistemului bugetar. Iar consecințele se văd. Când vă dau acest interviu am în față o listă absolut fabuloasă a enormităților neștiințifice spuse cu aer doct de Călin Georgescu. O populație normal alfabetizată științific nu l-ar fi votat niciodată pe acest om doar din această aberațiile cumplite pe care le debitează.

Dacă mai vreți vă mai ofer câteva exemple dintr-o listă practic nesfârșită pe care o am acum sub ochi: „România este locul unde cerul atinge pământul, Munții Carpați sunt antene care captează energia universală pentru întreaga umanitate, Munții Carpați sunt faruri energetice pentru sufletele pierdute și coloane vertebrale ale spiritualității globale, România este un exemplu de lumină pentru lume și nucleul energiilor sacre care pot salva planeta, românii sunt păstrătorii unui cod cosmic unic, România este locul unde începe renașterea spirituală a omenirii, România este un sanctuar cosmic care susține echilibrul planetei, România trebuie să rămână neutră (deci afară din UE și din NATO, unde suntem partizani) pentru a-și păstra puritatea energetică împotriva influențelor malefice globale, România va rămâne o insulă de echilibru spiritual într-o lume în haos, fiecare izvor din Carpați este un dar cosmic pentru umanitate, România este destinată să devină un lider spiritual global, codurile Carpaților pot dezvălui secretele echilibrului universal, fiecare rugăciune făcută în Carpați are o rezonanță cosmică unică, România este un sanctuar cosmic unde energiile universale converg, România poate fi scutul care protejează lumea de pierderea spiritualității, apa din izvoarele sacre ale Carpaților este vindecătoare la nivel spiritual, Renașterea umanității va porni din Carpați, rugăciunile românilor pot ridica vibrația întregii planete, România este un vortex energetic unic în lume, vaccinurile sunt o încercare subtilă de a controla populația globală, vaccinarea este începutul unei dictaturi energetice asupra sufletului uman, fiecare doză de vaccin șterge o parte din conexiunea omului cu divinul, vaccinurile sunt instrumente ale globalismului pentru a controla ADN-ul sacru, românii au rolul de a deveni ghizi spirituali pentru restul omenirii, fiecare fir de iarbă din România are o semnificație sacră, destinul României este să fie un exemplu de puritate și lumină, fiecare râu din România este o arteră energetică a planetei etc”.

Toate aceste halucinații paranoide aparțin unui om care mai are doar un pas până la a ajunge comandantul suprem al Armatei Române. Și mai sunt multe alte sute de cumplite aberații în aceeași direcție. Acestea nu sunt declarații ale unei persoane care vrea să ajungă șef de stat, ci șef de sectă religioasă, precum Gregorian Bivolaru. Este legal în această țară ca românii să-l urmeze și să-l divinizeze pe Călin Georgescu într-o sectă religioasă de tip MISA (dacă îl identifică drept Mesia), dar nu să-l voteze ca președinte al României (care este o instituție laică). Circulă pe internet un clip făcut de o tânără care are dreptate când spune că nu ai angaja pe cineva în stare să spună aberațiile astea cumplite nici măcar ca să-ți plimbe cățelul prin Parcul Cișmigiu, darămite să-i dai o țară UE și NATO pe mână.

• În al cincilea rând și cel mai important, este că mai mult de 2 milioane de oameni au fost impresionați de acest individ pe care probabil l-au considerat deștept. Cel mai grav lucru este că, pentru mulți oameni simpli sau modești intelectual (vă rog să mă credeți că nu vreau să ofensez pe nimeni și mă exprim cât de elegant pot), Călin Georgescu este imaginea pe care aceștia o au despre cum ar trebui să arate un om deștept. Și aici deschid un subiect pe care l-am mai discutat cu dumneavoastră: mă refer la precaritatea științifică și culturală a majorității covârșitoare a semenilor noștri (practic, peste 90% din populație nu poate pretinde că are, de fapt sau de drept, studii superioare: nu considerăm că cineva a făcut o facultate la o „fabrică de diplome”). Sunt incapabili să deosebească aberația de adevărul științific, ceea ce este inadmisibil pentru o persoană mediu școlarizată (adică cu liceul făcut pe bune). Și, iată, există cineva care colectează acum eșecul sistemului de învățământ și de formare culturală și dirijează ignoranța și frustrarea semenilor noștri împotriva democrației și libertăților politice. Așa începe dictatura.

Este regretabil că toate acestea se întâmplă când România traversează cei mai buni 30 de ani din toată istoria sa (am vorbit frecvent despre această teză: este suficientă o simplă căutare pe internet). Este regretabil că nimic de fapt nu justifică o asemenea alegere exagerată (USR) sau extremistă (Călin Georgescu): România nu este atacată de nimeni în momentul de față și nu traversăm vreo mare criză economică sau financiară (nu suntem de fapt în niciun impas). Nu sunt falimente în lanț în economie și nimic dezastruos nu se întâmplă de fapt. Deci, nu se justifică în mod rațional această alegere extremistă, decât prin introducerea următorului argument, despre care discut în continuare.

• În al șaselea rând, Călin Georgescu este expresia influenței politice nefaste pe care o au serviciile secrete în această țară (dar să știți că la fel a fost și în interbelic din acest punct de vedere). Manevra cu Călin Georgescu le aparține lor și demonstrează cât de puțin prețuiesc democrația din această țară serviciile noastre secrete: sau cel puțin o parte a lor, căci nu vreau să generalizez și nu vreau să fiu nedrept față de generația mai tânără de ofițeri intrați în serviciu ceva mai recent: mă refer la câțiva generali ramoliți dintr-o anumită parte a intelligence-ului național, care în loc să-și mănânce pensiile speciale grase în timp ce-și plimbă nepoțeii sau cățeii prin Parcul Carol se țin de manevre politice obscure, care periclitează stabilitatea democratică a unei țări pe care au jurat să o apere și să o protejeze, iar ei o aruncă în haos. Cu greu pot fi convins de faptul că cineva poate strânge de unul singur 200.000 de voturi pentru a-ți înregistra legal o candidatură la prezidențiale. Cu greu pot fi convins că cineva poate ateriza din spuma mării direct pe locul 1 al alegerilor prezidențiale. Există mai multe surse și resurse interne care au contribuit semnificativ la endorsarea acestui candidat (este un produs tipic al unei părți a intelligence-ului autohton). Nu cred că are vreo legătură directă cu o putere străină (este o prostie să dăm vina pe Rusia lui Putin pentru manevrele obscure ale unor generali români), dar candidatura lui cred că place unor actori statali care doresc să dezechilibreze scena politică națională, regională și internațională.
• În al șaptea rând, succesul formidabil al lui Călin Georgescu poate fi văzut ca efect al unei unde de șoc adusă lumii libere de realegerea lui Donald Trump la Casa Albă. Cu o mențiune importantă însă: America își permite să adopte suveranismul (căci este o mare putere), noi însă nu (căci suntem dependenți de banii care ne vin de la UE și de protecția militară care ne vine prin NATO). Este halucinant să votezi pe cineva ca naționalist și suveranist când aceste două valori politice înseamnă în mod imediat sărăcie și izolare. Este aberant să votezi pentru sărăcie și izolare când tocmai am primit vestea că vom circula liberi în UE (Schengen) și America (Visa Waiver). Bruma noastră de prosperitate se datorează banilor gratis pompați de UE în România. Cum să alegem să devenim săraci (dar demni, era să uit)? Alegerea este cu atât mai irațională cu cât aparține unor români care au emigrat în state occidentale și le merge bine acolo (chiar dacă sunt departe de casă). Izolarea României înseamnă izolarea lor de familia lor și de națiunea căreia îi aparțin.
• În al optulea rând, alegerea lui Călin Georgescu reprezintă o înfrângere formidabilă, inclusiv pentru mine personal, în calitate de membru a ceea ce se chema în perioada interbelică Cetatea Universitară din București: mă refer desigur la comunitatea academică, universitară și intelectuală din această țară. Vă rog să mă credeți că încerc un sentiment penibilă de vinovăție în a mă prezenta public drept profesor la o Facultate de Științe Politice care și-a ratat cumva misiunea. Mediul universitar, academic și intelectual se ocupă de lucruri savante, iar sub noi se prăbușește o țară. Propria noastră țară. Punctajul meu academic mă obligă – dacă vreau să promovez în cariera didactică – să public articole științifice, scrise în limbi de circulație internațională, în reviste de o înaltă ținută academică, în vreme ce concetățenii mei votează un candidat la alegerile prezidențiale care debitează cele mai cumplite aberații imaginabile de o minte plecată cu sorcova pe câmpiile elizee. Cred că mediul universitar, academic și intelectual trebuie să se întoarcă către societatea românească și să mergem să facem educație populară, în țară și în străinătate, la orașe și sate (cum spuneau comuniștii), oricum, ca pe vremea lui Dimitrie Gusti și a lui Nicolae Iorga. Ar trebuie reînființate universitățile populare sau reorganizate cele actuale prin adăugarea unui departament de educare a poporului (finanțat integral de la bugetul de stat). Este inadmisibilă abandonarea poporului român – de către mediul universitar, academic și intelectual – în fața valului de impostură care riscă să ne înghită pe toți.

Rezultatele din primul tur au dezvăluit dimensiunile unei „Românii paralele”, care nu se simte reprezentată de clasa politică actuală. Vorbim în acest moment despre inflamarea unor pulsiuni extremiste în rândul populației sau doar despre o opțiune de ultim moment, de revoltă a unei categorii de populație care – să spunem – suferă de „sindromul cetățeanului abandonat” de statul român?

Întotdeauna există cetățeni care se simt abandonați, dar sistemul politic trebuie să le ofere o șansă de a se exprima politic în cadrele democratice și rezonabile (apelând la formațiunile democratice). Problema reală este că partidele mainstream devin nereprezentative pentru populație din cauza unei politici de selectare a cadrelor absolut execrabilă. Interesul este în general acela de a promova în funcții politice importante indivizi fără personalitate și integritate. Iar lumea simte și observă acest fenomen pe care tocmai l-a sancționat la vot. Cel mai elocvent exemplu este PNL condus până mai ieri de un Moș Teacă impus de președintele Iohannis (care este un eșec politic absolut lamentabil). De altfel, Klaus Iohannis cred că este cel mai slab președinte din toată istoria României (se comportă precum un domnitor fanariot tipic). În al doilea mandat, nu a încercat să facă absolut nimic. Cred că dacă ar veni Curtea de Conturi la Administrația Prezidențială ar putea să-i impute salariile încasate pe nedrept (știu că este un exemplu absurd, dar este cel care tocmai mi-a trecut prin minte pentru a sublinia dezinteresul față de națiunea română al acestui individ care a ocupat funcția de președinte al României 10 ani stând degeaba, dar în opulență).

Este acest rezultat un caz singular și excepțional – produs al manipulării pe platformele de socializare și al unui know how cu privire la algoritmii care influențează multiplicarea mesajelor? Sau vorbim despre un fenomen care s-ar putea replica oricând? Care sunt premisele care au permis o influențare masivă a electoratului prin intermediul TikTok? Aceasta în condițiile în care toți candidații au avut acces egal la platformele de socializare, pe care le-au și folosit în strategiile de comunicare a mesajelor electorale.

Avem un comunicat recent de presă al CSAT prin care se afirmă că un anume candidat (Călin Georgescu) a beneficiat de un favoritism greu de explicat din partea companiei chineze TikTok. Altfel, toți candidații au avut conturi multiple pe toate rețelele sociale, nu doar câștigătorul alegerilor. De asemenea, dacă este să fim corecți, nu este cinstit să-l acuzăm pe Călin Georgescu de manipulare electorală pe TikTok când cele două partide mainstream (PSD și PNL) au pompat aproximativ 20 de milioane de euro anual în propagandă politică în presă. Moș Teacă de la PNL a împânzit țară cu afișul unei cărți pe care în mod evident nu el a scris-o (afișajul a costat 2 milioane de euro). A fost cea mai promovată carte din toată istoria României: nu credeți că este totuși absurd? Nu credeți că merită sancționat în toate felurile această ofensă adusă bunului simț? Sunt sume de bani în mod indecent – ba chiar scandalos – folosite de PSD și PNL pentru propagandă politică deșănțată: cu 20 de milioane de euro pe an PSD și PNL și-ar fi putut face trust de presă în România. Să-l acuzăm pe Călin Georgescu de manipulare pe TikTok este o exagerare și o incorectitudine din partea noastră, la care nu vreau să marșez. Desigur, propaganda politică trebuie reglementată oriunde s-ar desfășura.

„Tehnologia a învins sociologia”, a declarat unui dintre reprezentanții instituțiilor care efectuează sondaje electorale. Se poate afirma că sociologia este opozabilă tehnologiei sau că sociologia nu a integrat instrumentele oferite de tehnologie în același ritm cu evoluția tehnologiei?

Am răspuns cred la această întrebare la începutul interviului nostru. Cu siguranța colegii mei vor opera ajustările metodologice necesare pentru a mări gradul de fiabilitate al cercetărilor sociologice pe care le facem. Dar să știți că niciun sondaj de opinie nu poate surprinde o spirală a tăcerii sau transferuri invizibile de voturi.

Ați semnalat, într-un interviu anterior pentru „Gândul” că „e o urgență națională să dublăm salariile în învățământ și în cercetare. Altfel, România intră ireversibil în degenerescență intelectuală și culturală”. Oamenii de cultură au lansat sistematic astfel de apeluri, dar soluțiile s-au lăsat așteptate. Pentru că, nu-i așa, politicienii au avut mereu alte priorități. Educația nu părea o urgență națională. Credeți că acest subiect este o vulnerabilitate pentru siguranța națională care ar trebui discutată urgent, de ce nu, chiar în CSAT?

Ce frumos ați formulat. Da, astăzi principala amenințare la adresa siguranței naționale a României nu este Rusia lui Putin, ci românii înșiși, prin impostură și corupție (mulți dintre politicieni) sau prin ignoranță și precaritate educațională și culturală (o pondere mare din populație). Nu mai dezvolt acest subiect căci am mai vorbit despre el în interviurile noastre trecute. Românii votează după cum dansează: pe manele. Dar principala mea concluzie este că din cauza analfabetismului funcțional (care atinge aproape jumătate din populația adolescentină a României), a precarității educaționale și a degradării culturale, românii au ajuns să amenințe siguranța națională a propriei lor țări, pe care, de altfel, pretind că o iubesc.

Care credeți sunt cele mai importante „urgențe naționale” care decurg din situația creată în urma primului tur al alegerilor prezidențiale?

Este evident că un candidat ieșit din spuma mării nu trebuie să ajungă niciodată președinte al României. Să sperăm că partidele extremiste nu vor avea un scor de peste 50% în parlament (astfel încât să pretindă formarea guvernului și să ajungem să o admirăm pe doamna Șoșoacă în funcția de prim-ministru). Pare halucinant, nu? Așa părea și la 1937 ceea ce avea să se întâmple în 1940. Deci, trebuie făcut un cordon sanitar în parlament și la guvernare împotriva extremismului politic. Uriașa eroare politică a președintelui PSD care a endorsat extremismul politic – crezând că o face în propriul său interes electoral – a oferit apă la moară pentru AUR, SOS și POT și s-ar putea ca scorul politic al acestora să fie mai mare decât cel obișnuit.

Citește și:

EXCLUSIV. Statul român „pansează” hemoragia de creiere cu salarii de măturător de stradă. Bogdan Bucur: E o urgență națională să dublăm salariile în învățământ și în cercetare. Altfel, România intră ireversibil în degenerescență intelectuală și culturală

EXCLUSIV | Istoricul Bogdan Bucur: Atrocitățile comise în „azilele groazei” validează ipoteza statului eșuat și captiv

Istoricul Bogdan Bucur, despre publicul pentru cultura înaltă: „Este ca un stol de păsări flamingo în Delta Dunării. Puțin și rar”