Analistul de politică externă Ștefan Popescu a explicat la Marius Tucă Show de ce a explodat tema suveranistă în alegerile din România. Ea este de prezentă deja, și fără perdea, în SUA și Franța. Dacă Macron ar candida cu programul său politic și economic în România ar putea fi plasat la AUR.
Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă
Precedentul alegerilor din SUA a dezinhibat discursurile naționaliste în Europa, consideră Popescu.
Alegerile de astăzi sunt sub starea de șoc provocată de rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale. Cred că într-adevăr, că alegerile din Statele Unite, rezultatul alegerilor din Statele Unite ale Americii, care au produs efecte în toată Europa, au dezinhibat oarecum și anumite manifestări politice ale românilor și opțiuni în sensul în care anumite partide n-au mai fost un tabu. Iată de ce sunt dificil de izolat aceste partide care se revendică și candidați antisistem, explică analistul.
O parte din ingredientele care au dus la aceste opțiuni antisistem sunt similare cu cele din Occident.
Dar cred că la noi s-a ajuns la oarecare, cum să spun, frustrare suplimentară generată de faptul că ideea națională tema suveranistă, sub-suveranistă, care de altfel este pe buzele multor politicieni occidentali, inclusiv Macron. Cine se uită la discursurile lui? L-am încadra, nu știu, poate, la AUR, dacă ar fi în România, pentru că facem un abuz de termen independent, suveranitate, suveranitate industrială.
Ministerul Agriculturii al Franței se cheamă Ministerul Agriculturii și al Suveranității Alimentare. În România ar fi un adevărat scandal. Se numește așa un un minister, Ministerul Industriei și al Suveranității Economice sau suveranității industriale. În orice caz, pe acolo, la noi s-a ajuns la o demonetizare extraordinară a tot ce înseamnă independență, suveranitate ter-național și, mă rog, lucrurile astea, justifică Ștefan Popescu.
Discursul lui Georgescu este la fel de alarmist ca al lui Trump. Pot să spun că e comparabil, dar diferența o face geografia și situația României, pentru că în România avem această vecinătate cu Federația Rusă, și de fiecare dată când cineva, mă rog, dă anumite semnale ușor diferite de la linia oficială, automat emoțiile sunt foarte mari. Și încă în societatea românească ne mai punem problema drumului între est și vest fără a ne uita în mod realist.
Dacă România, să spunem că ar lua cineva decizia să facă un anumit exit, dacă ar avea resursele să facă acest lucru, dacă ar fi posibil, dacă ar trece dincolo de o anumită lozincă sau discurs de campanie electorală?