Pierderea Alepului este o lovitură majoră pentru Damasc și aliații săi, ceea ce va readuce problema Siriei în fruntea agendei în relațiile dintre Rusia și Turcia. Viteza cu care au progresat grupurile armate din nordul Siriei a fost o surpriză pentru Damasc. Dar incapacitatea regimului lui Bashar al-Assad de a-i opri pe rebeli este ușor explicabilă prin slăbiciunea aliaților săi. Iranul și Hezbollah au fost afectate de conflictul cu Israelul, în timp ce Rusia lui Putin este preocupată de războiul său din Ucraina.
Deși se știe că unele grupuri rebele sunt loiale Ankarei, rolul exact al Turciei în succesul rebelilor rămâne neclar. Oricum, în aceste condiții, Turcia are cel mai mult de câștigat.
Acum îi va fi și mai greu lui Assad să ceară retragerea forțelor turce, iar Ankara va câștiga o pârghie suplimentară și va avea un ascendent asupra Rusiei.
„De data aceasta, Alepul a fost pierdut în mai puțin de patru zile”, punctează cercetătorul Ruslan Suleymanov – de la Institutul pentru Dezvoltare și Diplomație (IDD), Universitatea ADA din Baku, Azerbaidjan – pentru Carnegie Endowment for International Peace.
Rusia, Iranul și grupările susținute de Iran, precum Hezbollah, au fost susținătorii vitali ai armatei siriene din Alep, dar au fost puternic slăbite în ultimul an, explică Ruslan Suleymanov.
Hezbollah a fost bătut de Israel în Liban, în timp ce Rusia a suferit pierderi semnificative în Ucraina.
„Acest lucru a creat un vid în mai multe zone controlate pe hârtie de Damasc, afectate de problemele economice și de corupție. Acum, militanții islamici vor umple acest vid.
Kremlinul nu acordă, în prezent, atât de multă atenție Siriei, așa cum se întâmpla cu un deceniu în urmă. Purtătorul de cuvânt al președintelui rus Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a dat un răspuns blând despre restabilirea ordinii atunci când a fost întrebat despre evoluțiile recente.
Prezența militară rusă în Siria s-a redus de la invazia pe scară largă a Ucrainei. Numărul soldaților ruși postați acolo nu este făcut public, iar Moscova neagă că numărul militarilor a fost redus. Totuși, știm că Rusia a mutat câteva mii de mercenari și soldați ai trupelor regulate în Ucraina.
În orice caz, luptele din Ucraina înseamnă că Moscova nu poate dedica atât de multe resurse cât a făcut în 2010. În ultimii ani, Rusia a căutat, în schimb, să se concentreze asupra problemelor politice din Siria, făcând eforturi pentru o normalizare a legăturilor dintre Ankara și Damasc. Prima întâlnire dintre ministrul sirian al apărării și omologul său turc a avut loc la Moscova, în decembrie 2022”, mai scrie cercetătorul Ruslan Suleymanov.
În timp ce negocierile directe dintre președintele turc Recep Tayyip Erdoğan și Assad au fost imposibil de aranjat din cauza intransigenței lui Assad – din cauză că acesta a insistat asupra retragerii trupelor turce din Siria, ca o condiție prealabilă pentru normalizarea relațiilor) -, evenimentele recente de la Alep ar putea schimba echilibrul de putere, avertizează Ruslan Suleymanov, forțând Damascul să-și recosidere cererile.
„Există deja articole în presa turcă potrivit cărora Assad a contactat Ankara. Dar este dificil de măsurat cât de profund este implicată Ankara în recentele succese ale rebelilor.
Deocamdată, Ankara și-a exprimat îngrijorarea cu privire la evenimentele din Alep și a negat implicarea sa. Dar asta nu anulează faptul că Turcia este principalul beneficiar politic al ofensivei rebelilor, ceea ce întărește poziția lui Erdoğan în raport cu Damascul. Cel puțin, Ankara își dorește relații bune pentru a rezolva problema celor peste 3 milioane de refugiați sirieni din Turcia.
În trecut, Assad – cu sprijinul Iranului și al Rusiei – s-a simțit suficient de puternic pentru a dicta termeni Ankarei. Dar destramarea forțelor sale în nord înseamnă că mâna sa slăbește. Având în vedere că Moscova acționează ca intermediar, o întâlnire față în față între Assad și Erdoğan pare, acum, inevitabilă.
Actuala escaladare din Siria va încuraja și Turcia, în ambiția sa de a curăța întregul nord al Siriei de grupuri armate, inclusiv de forțele conduse de kurzi.
Victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA a alimentat speranțele Ankarei că Statele Unite vor decide să-și retragă toate trupele din Siria, permițând Turciei să se miște rapid împotriva kurzilor”, consideră Ruslan Suleymanov.
Pe de altă parte, Moscova s-a opus întotdeauna unei astfel de abordări din partea Ankarei, iar oficialii ruși s-au referit – în mod deschis – la Turcia drept o „putere ocupantă”.
Cu toate acestea, acum va fi mult mai greu pentru Kremlin să obstrucționeze Turcia, scrie cercetătorul.
„Într-adevăr, se pare că Moscova consideră că ultimele evenimente din Alep sunt încă o încercare a Turciei de a exploata vulnerabilitatea Rusiei, în timp ce aceasta este blocată în Ucraina. Au existat o serie de surse de fricțiuni în relația ruso-turcă de la invadarea Ucrainei.
În timp ce Assad ar trebui să poată opri mișcarea spre nord a rebelilor, este puțin probabil ca forțele sale să poată relua Alepul. Va exista un risc constant de escaladare ulterioară, iar Turcia va putea amenința Iranul și Rusia cu perspectiva continuării atacurilor militare rebele.
Aceasta înseamnă că situația din Siria va deveni din nou o problemă-cheie în discuțiile dintre Putin și Erdoğan.
În plus, Siria va deveni parte a conflictului multidimensional dintre Rusia și NATO. Erdoğan a demonstrat în repetate rânduri că este bucuros să-și folosească influența asupra problemelor care sunt dureroase pentru Rusia, pentru a îmbunătăți relațiile cu Occidentul (de exemplu, aprobarea de către Turcia a aderării Finlandei și a Suediei la NATO).
Siria pare să devină o adăugire semnificativă la această listă, întărind mâna Turciei în relațiile sale cu Rusia și Occidentul”, încheie cercetătorul Ruslan Suleymanov.
Foto – Profimedia Images
Citește și: