Prima cupă va fi organizată în comun de Spania, Maroc şi Portugalia, iar cea de-a doua de Arabia Saudită, după o cursă în care aceste țări au rămas singurele candidate.
Această dublă decizie va fi supusă la vot în cadrul unui Congres virtual al organismului suprem al fotbalului mondial, însă tot suspansul s-a evaporat din momentul în care cele două dosare s-au trezit singure în cursă, anul trecut, pentru fiecare dintre cele două ediţii ale competiţiei.
„Mondialul Centenarului”, care va sărbători un secol de la prima sa ediţie, derulată în 1930 în Uruguay, s-a transformat într-o telenovelă geopolitică înainte de a duce la un acord fără precedent între confederaţii.
Marea Britanie a fost interesată, dar a preferat să se concentreze pe organizarea EURO 2028. Apoi Coreea de Sud a luat în calcul pentru un timp o candidatură comună cu China, Japonia şi Coreea de Nord, patru ţări sud-americane s-au lansat în cursă în 2019, iar UEFA a promovat o candidatură comună a Spaniei, Portugaliei şi Ucrainei.
Anul trecut, Ucraina s-a retras discret din cursă atunci când Marocul s-a alăturat Spaniei şi Portugaliei.
Ulterior, federațiile din America de Sud au decis să se retragă și au primit simbolic, organizarea primelor trei meciuri ale turneului din 2030 în Uruguay, Paraguay şi Argentina, relatează France 24.
Cele șase echipe care vor disputa meciurile programate pe 8 şi 9 iunie 2030, şi suporterii lor, vor trebui să treacă Atlanticul pentru celelalte 101, meciuri ale competiţiei, din 13 iunie până în finala programată pe 21 iulie.
Cu 11 din cele 20 de stadioane propuse, Spania ar trebui să fie gazda principală, după ce a organizat deja Cupa Mondială din 1982, dar Marocul, care a candidat anterior fără succes de cinci ori pentru organizarea turneului, va deveni a doua ţară africană în care are loc competiţia fanion a FIFA, după Africa de Sud în 2010.
Spania şi Maroc concurează în continuare pentru meciul de deschidere şi finală, prima propunând stadioanele Santiago Bernabeu din Madrid şi Camp Nou din Barcelona, în timp ce marocanii se pregătesc să ridice noua arenă Hassan II, între Casablanca şi Rabat, care îşi propune să devină „cel mai mare stadion din lume”, cu o capacitate de 115.000 de locuri.
Portugalia, organizatoarea EURO 2004, dar niciodată asociată cu o Cupă Mondială, oferă cele două stadioane din Lisabona şi Porto, sperând să găzduiască una dintre semifinale.
Invocând principiul rotaţiei continentelor, FIFA şi-a limitat apelul de candidaturi pentru ediţia din 2034 la confederaţiile din Asia şi Oceania, derulat în mare viteză, în decurs de numai o lună, în toamna lui 2023.
Arabia Saudită, superputerea emergentă a sportului mondial, a rămas singura candidată după ce Australia şi Indonezia au renunţat, iar China şi-a temperat ambiţiile fotbalistice. Regatul din Golf, lansat într-o strategie de diversificare dedicată pregătirii erei post-petrol, are în prezent doar două dintre cele 14 stadioane cu o capacitate de cel puţin 40.000 de spectatori necesare pentru a găzdui cele 48 de echipe calificate.
Dincolo de provocarea logistică, vara arzătoare ar putea face ca turneul din 2034 să fie mutat toamna târziu sau iarna, aşa cum s-a întâmplat cu ediţia 2022 din Qatar, dar riscă să se suprapună cu Ramandanul musulman, care va debuta la sfârşitul lunii decembrie în anul respectiv.
Mai presus de toate, desemnarea acestei ţări ultraconservatoare a fost întâmpinată de critici din partea Amnesty International, care reclamă abuzurile legate de exploatarea lucrătorilor imigranţi, mobilizaţi în masă pentru modernizarea infrastructurii, dar şi asupra viitoarei strămutări a rezidenţilor şi a discriminărilor care i-ar putea afecta pe suporteri.
Temerile legate de drepturile omului au determinat organizația să facă apel la FIFA pentru întreruperea candidaturii Arabiei Saudite la organizarea cupei mondiale din 2034.