Candidatul anti-sistem: de la Călin Georgescu la Nicușor Dan

Decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale și de reluare a întregii proceduri a agitat multe spirite și a generat multe scenarii. Una dintre cele mai năstrușnice propuneri – inițiate de către niște ONG-uri (cum altfel?) – vizează o susținere pentru actualul primar general, Nicușor Dan. Pe modelul domnului Goe, dus la București de 10 mai, „ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta” – dacă nu a reușit nimic în Capitală, de ce să nu îi dăm și toată țara pe mână? – ideea încolțită în mințile înfirbântate de căldura din locuințele bucureștene are o oarecare logică. Asta pentru că există o mulțime de asemănări între cei doi „independenți”, nu doar admirația proprie sau a susținătorilor/finanțatorilor lor pentru Vladimir Putin.

Competența administrativă în domeniul „civic” (sau „civil”) ar fi prima similitudine. Călin Georgescu ar fi fost membru al unei asociații intitulate „prietenii Clubului de la Roma”. La fel cum și Nicușor Dan a fondat Asociația „Salvați Bucureștiul” (devenită partid, ca uniune locală, iar apoi națională), deci amândoi mizează pe „geanta” latină. În plus, discursul este similar. Candidatul de pe locul fruntaș în primul tur ne-a spus că totul trebuie să fie românesc, în vreme ce blocajul edilitar produs de Nicușor Dan a alungat deja mari investitori internaționali.

La capitolul finanțare, diverși particulari au alocat sume substanțiale pentru campania online a lui Călin Georgescu, în ciuda declarării de cheltuieli zero. Mai țineți minte corturile și panourile care împânziseră orașul în precampania din 2020, promovându-l pe „salvator”? Și că tot veni vorba de salvare: aerul mesianic nu pare monopolul prezidențiabilului cu peste 2 milioane de voturi obținute. Nicușor Dan ne salvează deja de peste 4 ani, iar rezultatele se văd pe marile bulevarde, în calorifere, în aerul respirat, în starea parcurilor și a șantierelor abandonate, în trafic, dar și în buzunare.

Comunicarea cu presa nu pare nici ea foarte diferită. Călin Georgescu este reticent la dezbateri reale, asemeni lui Nicușor Dan. Maiorescu spunea acum un veac și jumătate: „Atât oratorul, cât și retorul și limbutul au darul vorbirii; dar oratorul vorbește pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi vorbind, limbutul pentru a vorbi”.

Mоtіvul оratоruluі еstе prеcіzarеa unеі sіtuaţіі publіcе, afіrmarеa sau cоmbatеrеa unеі іdеі, cоnvіngеrеa unuі audіtоr; mоbіlul rеtоruluі еstе dоrіnţa dе a trеcе dе оratоr sau îngâmfarеa еrudіţіеі sau încântarеa dе sоnоrіtatеa prоprііlоr salе cuvіntе; pоrnіrеa lіmbutuluі еstе dе a sе amеstеca şі еl în vоrbă оrіundе şі оrіcând”. Unde s-ar încadra, oare, cei doi? Interesant, nu?

Ambii au fost suspectați de oarecare inadecvare în relația cu semenii și cu lumea. Totuși, ambilor pare să le displacă ideea democrației reprezentative parlamentare, mizând pe utilitatea referendumurilor și pe inutilitatea partidelor. Or, lupta de partea poporului pur cu elita coruptă este definiția de manual a populismului. Avansarea unor deziderate ridicol-utopice și absența oricăror soluții sunt caracteristicile unor angajamente teleologice. Astea pe lângă ignorarea atribuțiilor instituționale: Călin Georgescu vrea să naționalizeze din funcția de președinte, iar Nicușor Dan să legifereze din cea de primar.

Concluzia e una singură: câtă vreme forțele de susținere ale celor doi par la fel (ne)duse la școală, la fel de puțin deschise dialogului sau spiritului democratic, un tandem Nicușor Dan președinte, Călin Georgescu prim-ministru pare soluția de succes. În fond, țara poate fi blocată permanent, la fel ca Bucureștiul, de felurite plebiscite, iar Osho și Teodosie pot aviza cu succes hotărârile de guvern. Amin! (sau Maktub, după caz)