Simona Radiș vâslește în „bărci de aur” pentru România. POVESTEA sportivei care a scris istorie în canotajul mondial: „Și noi suntem oameni”

Simona Radiș are în palmares, la doar 25 de ani, trei medalii olimpice și o carieră care inspiră o generație întreagă, fiind dublu medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de la Tokyo și Paris. Profesionistă, autentică, luptătoare până în pânzele albe, competitivă, muncitoare peste măsură, pentru că știe că performanța cere multe sacrificii, Simona a povestit, într-un interviu pentru Gândul, ce înseamnă cu adevărat viața de sportiv, de mare campion.

Medaliile câștigate, bucuria de a fi pe cea mai înaltă treaptă a podiumului și de a reprezenta România înseamnă satisfacții și bucurii de neimaginat, dar și foarte multă muncă, dedicare, mâini pline de bătături, antrenamente greu de dus și momente în care simte că nu mai poate. Chiar dacă în secunda doi se ridică și o ia de la capăt. Mai poate. Încă puțin. Mereu în alte bărci până pe aripile vântului. Pentru ea, pentru întreaga munca depusă de-a lungul anilor și pentru cei care au crezut și cred în ea cu tărie.

„În timpul care ne mai rămâne și pentru noi, facem lucruri normale”

Programul Simonei este unul care ne-ar speria pe mulți dintre noi. Mai ales că totul se desfășoară cu o precizie de ceas elvețian și cu o disciplină care i-a intrat deja în sânge.

POLITICĂ Tanczos Barna, despre DEFICIT: Nu există risc de incapacitate de plată în 2025. Toți indicatorii macroeconomici arată stabilitate

16:28

VIDEO Președintele din PANAMA afirmă că suveranitatea nu este ”negociabilă”, dar Trump a reacționat și o contestă direct

16:23

„Alarma sună de obicei la orele 07:00, 07:15, 07:30, în funcție de zi și de program. Urmează micul dejun, după care primul antrenament pe la aproximativ ora 09:00. De obicei, vâslim pe apă, atâta cât vremea ne permite. Sunt și zile în care rămânem în sală fiindcă este foarte frig sau plouă, sau vine iarna. Antrenamentul pe apă durează aproximativ două-trei ore, după care avem masa de prânz.

Ne odihnim o oră, o oră jumătate, în funcție de program, până pe la 15:30, când ieșim din nou la antrenament. Al doilea antrenament – care constă în bicicletă statică în sală, iar mai apoi forță, durează în jur de două ore jumătate – și apoi avem grijă de refacere. În unele zile, avem bazin, saună sau masaj, iar în alte zile apelăm la terapeuți, în cazul în care avem dureri și este nevoie să lucrăm ceva extra, ei ne ajută.

În timpul care ne mai rămâne și pentru noi, facem lucruri normale. Sunăm și noi pe acasă, vedem un film, ascultăm muzică, citim o carte, mergem pe la cumpărături„, povestește Simona cum arată o zi din viața unui sportiv de mare performanță.

„Mereu mi-am dorit să explorez, să cunosc oameni noi, să văd locuri noi”

Povestea Simonei Radiș începe cumva atipic pentru marea campioană a canotajului mondial. Sportul nu a fost pentru Simona dragoste la prima vedere, de fapt nu era pe lista opțiunilor. În copilărie, nimic nu prevestea că va deveni una dintre cele mai mari canotoare din istoria României.

Pasionată de matematică, la 14 ani, viața adolescentei Simona Radiș a luat o turnură neașteptată, atunci când antrenorul George Bulie i-a prezentat perspectiva de a face canotaj.

Simona mărturisește că acela a fost un moment unic, în care a simțit cu toată ființa ei că vrea să facă asta, că acest sport este pentru ea, că este în această poveste, cu care a ajuns să scrie istorie pentru România.

„La 14 ani, am fost selectată de către antrenorul George Bulie. Pe atunci, eu eram un copil muncitor, învățam foarte bine la școală și nu eram deloc atrasă de sport, făceam doar la școală, la ora de educație fizică. Înainte să fiu selectată pentru canotaj, am fost selectată și pentru baschet și handbal, dar nici măcar nu spuneam acasă, nu îmi doream să merg să încerc.

În ziua în care a venit domnul Bulie și mi-a povestit puțin despre canotaj, mi-a arătat și câteva filmări, am simțit în mine așa o căldură și o dorință, o curiozitate de a merge, de a pleca de acasă tocmai la București, pentru a încerca și a vedea despre ce este vorba cu adevărat.

Le-am povestit și părinților mei, ei au fost șocați la rândul lor, fiindcă mă cunoșteau și știau că nu îmi place sportul. Când le-am spus de sport de performanță, nu le venea să creadă ce spun. Dar au înțeles acea chemare a mea, acea simțire și dorința de a pleca și m-au susținut cu totul.

Plecarea a fost destul de ușoară pentru mine, cred că mai grea a fost pentru ei, fiindcă eu mereu mi-am dorit să explorez, să cunosc oameni noi, să văd locuri noi și atunci am luat-o ca pe o oportunitate.

Imediat cum am ajuns la București, la Snagov, acolo unde am început, mi-a plăcut mult faptul că eram înconjurată de foarte mulți copii care plecaseră și ei de acasă, la fel ca mine. Firea mea a fost mereu competitivă – chiar și la școală, înainte de canotaj – concuram cu colegii din clasă pentru cine învață cel mai bine, cine este cel mai bun ș.a.m.d. Când am ajuns în acest nou loc al sportului, cu alți colegi, a apărut din nou dorința mea de competiție, de a fi cel mai bun în ceea ce fac, lucru care m-a ajutat să evoluez foarte mult”, mărturisește multipla campioană olimpică și mondială.

„Sunt multe și momentele în care simți că nu mai poți, fiindcă și noi suntem oameni„

Astfel, în 2013, Simona a început să practice canotajul de performanță, fiind legitimată la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București. Șase ani mai târziu, în 2019, avea deja primele mari succese internaționale: titlul de vicecampioană europeană și mondială.

Performanțele sale au continuat să impresioneze: trei medalii olimpice – două de aur și una de argint – și multiple titluri mondiale și europene.

Anul 2020 a fost unul memorabil pentru Simona. Alături de Robert Glință, a devenit prima sportivă care a purtat drapelul României la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Tokyo, marcând o premieră ce simbolizează egalitatea de gen. În aceeași perioadă, Federația Internațională de Canotaj o desemna „Steaua în ascensiune” a lunii decembrie, iar CSA Steaua București o numea cel mai valoros sportiv al clubului.

Pe lângă succesele olimpice, anul 2022 rămâne unul de referință pentru Simona Radiș. La campionatele Europene și Mondiale, alături de Ancuța Bodnar, a cucerit aurul la dublu vâsle, apoi și la proba de 8+1.

Performanța ei a fost cu adevărat legendară: la Mondiale, a câștigat aurul în cursa de 8+1 la mai puțin de o oră după ce triumfase la dublu vâsle. Această realizare a intrat direct în istoria canotajului.

Însă adevăratul succes al carierei a venit la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. Simona Radiș a urcat pe podium de două ori: aurul la proba de 8+1 și argintul la dublu vâsle, consolidându-și poziția de lider în canotajul mondial.

Cu un palmares impresionant, Simona privește deja spre următorul său obiectiv: aurul olimpic la Los Angeles 2028.

„Momentul în care m-am simțit complet împlinită a fost după ce am cucerit medalia de aur la  Tokyo, la Jocurile Olimpice din 2020. Întâmplarea a făcut atunci să fiu și portdrapelul României. Pentru mine, acel an a fost unul în care pe plan profesional am fost cu totul împlinită. Aveam tot ce mi-aș fi putut dorit vreodată.

Din acel moment, am lăsat oarecum de-o parte stresul și așteptările și am început să fac totul numai din plăcere, eram împlinită. Adică, nu mai aveam nicio obligație față de mine sau față de altcineva. Făceam doar că-mi plăcea să concurez, îmi doream să mai ajung la competiții și să continue această viață sportivă.

Drumul meu a continuat și am ajuns la Paris, unde iarăși am reușit două rezultate foarte frumoase, în urma unor ani foarte dificili. Sunt multe și momentele în care simți că nu mai poți, fiindcă și noi suntem oameni.

Antrenamentele sunt atât de aspre și de grele că, la un moment dat, cedezi fizic, ceea ce duce și la o cădere psihică. Și atunci când nici psihicul, nici fizicul nu te ajută, intri într-o gaură neagră și primul gând este acela de a renunța. Este acel sentiment de neputință, că ești sătul de tot și ai nevoie de o pauză.

Din fericire, lucrez cu o echipă profesionistă și am avut mereu lângă mine pe cineva care a încercat să mă încurajeze și să-mi fie alături. Mai am și norocul de o bună automotivare, ceva care-mi vine natural. Încerc să văd realitatea și, deși sunt foarte obosită, deși îmi este foarte greu și nu mai pot, mă gândesc la toată munca depusă până în acel moment. Mă gândesc la toți oamenii care mă susțin și sunt alături de mine și găsesc puțină putere și energie care să mă facă să merg mai departe, să trec peste acel moment. Toate aceste momente împreună au ajutat la evoluția mea ca sportiv, ca om și a dus la rezultatele pe care le am astăzi”, dezvăluie Simona care este forța care o ajută să fie mereu printre elitele sportului mondial.

„Mergem acasă cu ergometre pe care putem să ne antrenăm extra”

Simona Radiș va merge de Crăciun acasă, la Botoșani. Își dorește să fie și puțină zăpadă, deoarece, susține campioana olimpică la canotaj, ar completa puțin frumusețea iernii și a timpului petrecut alături de oamenii dragi.

Nici acasă nu va fi complet liberă, deoarece antrenamentele trebuie făcute, așa că Simona își va lua cu ea și aparatele necesare.

Recunoaște însă că va gusta din bunătățile de acasă și se va bucura din plin de aceste momente unice de Crăciun, împreună cu familia. Are grijă însă la kilogramele în plus, să nu fie prea multe, atunci când se va reîntoarce în cantonament.

„O să plec acasă la Avrămeni, în județul Botoșani. O să fac Crăciunul alături de părinți, iar pentru Revelion o să merg în zona Bucovinei. O să petrec Revelionul alături de prietenul meu și de alți câțiva colegi. Sperăm să și ningă, să fie așa puțină atmosferă de iarnă. Apoi, pe 7 ianuarie o să revenim în cantonament la Snagov.

Ce ar fi de specificat este faptul că, în toată această perioadă, în care noi suntem plecați din cantonament, nu avem liber total. O să avem câte un antrenament în fiecare zi, de aproximativ două ore. Antrenamentul, decidem noi când îl facem, dacă este dimineață, la amiază sau mai spre seară. Mergem acasă cu niște aparate specifice, cu niște ergometre pe care noi putem să ne antrenăm extra.

Trebuie să păstrăm o continuitate. Este foarte important să avem grijă la cantitatea pe care o mâncăm, dar și la ce. Acum, fiind sărbătorile, facem excepție, adică o să ne facem toate poftele, o să mâncăm și sarmale, și friptură, fiindcă așa este normal. O dată pe an este Crăciunul și trebuie să profităm și noi de aceste momente, dar trebuie totuși să avem grijă la cantitate. Este important să nu revenim în cantonament cu foarte multe kilograme în plus. Așa, un maximum de 2 kg este mai mult decât suficient”, a mai spus Simona.

„Îmi doresc să fiu acel exemplu pozitiv pentru generațiile care vin din urmă”

Simona Radiș mărturisește că anul 2024 a fost unul pe cât de greu, pe atât de frumos și că va păstra pentru întotdeauna momentele unice din acest an. Pentru 2025, sportiva noastră are planuri mari.

„Îl agăț cu drag în cui (n.r. – anul 2024) sau îl pun în cămară, dar nu într-un loc chiar la vedere. Văd 2025 ca pe un an al schimbării, poate fiindcă îmi doresc foarte mult să mă depășesc pe mine, să încerc lucruri noi, să experimentez. Îmi doresc foarte mult ca la Campionatul European din luna mai să-mi dovedesc că încă lucrurile funcționează foarte bine.

Apoi, la Campionatul Mondial din luna septembrie, care va care va avea loc tocmai în China, să fie acel test final al anului 2025. Îmi doresc foarte mult un rezultat strălucitor pentru România și, de ce nu, cine știe în ce bărci o să mai concurez, fiindcă îmi place să experimentez deja.

Cum spuneam, acum fac lucrurile din plăcere și ceea ce mă motivează pe mine foarte mult acum este faptul că îmi doresc să fiu acel exemplu pozitiv pentru generațiile care vin din urmă.

Îmi doresc să fiu inspirația lor și, prin reușitele mele, prin drumul meu, să le insuflu și lor ideea că este posibil să reușești și într-un timp scurt, este posibil să ajungi la rezultate extraordinare, deși poate nici nu te-ai gândit la asta, dacă muncești mult și dacă îți dorești, iar atunci când este greu, nu renunți și mergi mai departe. Iar acest exemplu viu pe care îl pot oferi este cel mai bun și cel mai sigur pe care ei îl pot lua și poate reușesc astfel să prindă încredere în ei și să facă lucruri frumoase”, a mai spus campiona olimpică.

„Îmi doresc să trăiesc experiențe noi, dar să revin cu drag sub steagul nostru”

Sportiva recunoaște că își dorește să meargă în alte țări, pentru a explora cultura, obiceiurile, felul în care se practică acolo canotajul și cum se antrenează sportivii lor, însă nu ar renunța niciodată să concureze sub culorile României, care i-au umplut de multe ori sufletul de bucurie.

”M-am gândit la ideea de a merge în alte țări, dar nu fiindcă ar fi mai bine pentru mine acolo, ci din simplul fapt că mi-aș dori să le cunosc cultura și să văd cum este la ei față de la noi, de exemplu. Dar niciodată cu gândul acela că îmi doresc să concurez, spre exemplu, pentru Noua Zeelandă și nu pentru România.

Îmi doresc să merg în toate țările, să văd cum este la ei, să cunosc lucruri noi, să trăiesc experiențe noi, dar să revin cu drag sub steagul nostru”, a conchis Simona Radiș.

Simona Radiș, un adevărat ambasador al valorilor românești

Simona Radiș, campioana României la canotaj, inspiră noua generație și se înscrie în campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României” a Fundației Dan Voiculescu.

Deși este obișnuită să își dedice timpul și energia performanței sportive, Simona a ales să se alăture campaniei „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, desfășurată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. Această inițiativă națională își propune să aducă în prim-plan tineri excepționali care, prin exemplul lor, contribuie la construirea unui viitor mai bun pentru România.

Simona Radiș este mai mult decât o campioană olimpică. Este un exemplu de ambiție, sacrificiu și perseverență. Din Botoșani până pe cele mai înalte podiumuri ale lumii, Simona demonstrează că visurile devin realitate când sunt însoțite de muncă și dedicare.

Astăzi, la 25 de ani, cu trei medalii olimpice și o poveste care inspiră, Simona Radiș rămâne o sursă de mândrie națională și o voce puternică pentru viitorul României. Visul ei de aur la Los Angeles 2028 este și visul unei întregi țări, care o va susține la fiecare lovitură de vâslă.

Sursă foto: Simona Radiș

CITEȘTE ȘI:

POVESTEA uimitoare a tânărului care la 15 ani vorbește zece limbi și este premiat de societăți de elită. ”Trăiesc prin fiecare limbă pe care o învăț”

POVESTEA mongolei îndrăgostite de România care îi ajută pe copii să facă rapid calcule de milioane. ”Le dă credința că sunt buni la matematică”

POVESTEA primului copil care a trecut toate nivelurile de SOROBAN. Cum l-a ajutat pe Filip aritmetica mentală japoneză în recuperarea creierului

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele