Pe 22 decembrie, Donald Trump, președintele ales al SUA, a anunțat că Vladimir Putin vrea să discute cu el despre încheierea războiului din Ucraina. Cu toate acestea, pe măsură ce se apropie transferul de putere la Washington, devine din ce în ce mai evident că niciuna dintre propunerile oferite nu este capabilă să pună capăt ostilităților, susține politologul ucrainean Georgy Chizhov.
După ce a promis că va aduce pacea „în 24 de ore”, Donald Trump nu va putea plasa această problemă complicată în planul secund al agendei sale. Lumea așteaptă de la Trump sugestii clare și realiste, dacă nu înainte de învestirea sa din 20 ianuarie 2025, atunci la scurt timp după aceea.
Mecanismele sugerate pentru impunerea păcii implică întărirea Forțelor Armate ale Ucrainei (AFU) cu ajutor american, construirea unei linii de fortificații pentru a face dificilă orice potențială răzbunare rusească sau desfășurarea unei forțe europene de menținere a păcii în zona demilitarizată – așa cum însuși Donald Trump a propus la întâlnirea cu Emmanuel Macron și Volodimir Zelenski, la Paris.
Kievul a dat dovadă de o mai mare flexibilitate, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere dependența sa de ajutorul militar occidental, în special din partea SUA, explică Georgy Chizhov.
Pe 18 decembrie 2024, Zelenski a recunoscut că Ucraina nu deține resursele necesare pentru a readuce Crimeea sau Donbasul, prin forță, sub controlul Kievului.
Volodimir Zelenski și-a exprimat dorința de a purta discuții cu Kremlinul, dar cu condiția ca aliații democratici ai Ucrainei să joace un rol în acest proces.
„În esență, aceste mesaje semnalează că Ucraina este pregătită să vorbească despre o pace care nu implică restabilirea granițelor din 1991” – o dezvoltare relativ nouă a scenariului.
Pe lângă apelurile fără ambiguitate ale lui Donald Trump pentru ca Ucraina să renunțe la unele dintre teritoriile sale, influența lui Zelenski scade din cauza unei serii de factori:
În toamna trecută, pentru prima dată, mai multe sondaje au transmis că procentul de ucraineni care favorizează pacea cu prețul concesiunilor teritoriale depășește numărul celor care cer o «victorie totală».
Cu toate acestea, majoritatea respondenților care sunt în favoarea ideii de «pământ pentru pace» spun că nu consideră aceste concesii ca fiind permanente. După cum au spus diplomații ucraineni, planul Kievului ar fi de a returna teritoriile ocupate prin mijloace diplomatice – un proces mai lung, dar care nu cere folosirea forței”, notează Georgy Chizhov într-o analiză publicată de The Insider.
Exact aici se află „linia roșie” a președintelui Zelensky, continuă politologul ucrainean, șeful programelor de cercetare la Centrul de asistență pentru reformă de la Kiev.
„Acceptarea status quo-ului – ideea că ucrainenii nu ar visa niciodată să-și reia teritoriile prin alte mijloace decât diplomația – depinde de cât i-ar permite alegătorii lui Zelenski să meargă pe această linie. Iar Zelensky nu înclină spre sinuciderea politică.
Nu putem exclude posibilitatea ca Kievul să nu intenționeze să urmeze niciuna dintre eventualele concesii aflate în discuție. Ceea ce contează acum este să convingem Washingtonul de această deschidere a Kievului la negocieri. Iar atunci când Moscova spune nu, Ucraina să ceară o creștere a ajutorului militar.
În plus, președintele ucrainean a vorbit public despre tipul de garanție de securitate exterioară pe care ar trebui să o primească Kievul înainte de a putea semna orice tratat de pace cu Rusia, iar condițiile sale preliminare sunt în mod clar în contradicție cu ceea ce Trump pare dispus să ofere.
În situația în care conducerea de la Kiev nu primește o asigurare credibilă că țările NATO vor veni în ajutorul Ucrainei în cazul unei viitoare agresiuni ruse, ei cu greu pot fi de acord să depună armele”, explică Georgy Chizhov.
Între timp, poziția oficială a Moscovei nu s-a schimbat. Kremlinul cere ridicarea sancțiunilor internaționale și retragerea trupelor ucrainene din patru regiuni ucrainene – inclusiv din zonele aflate în prezent sub controlul Kievului –, împreună cu retragerea din regiunea Kursk a Rusiei.
Potrivit Kremlinului, Kievul trebuie, de asemenea, să recunoască în mod oficial acele patru regiuni – plus Crimeea – ca parte a Federației Ruse, renunțând, de asemenea, la aspirațiile sale NATO și reducându-și armata în conformitate cu parametrii ridicol de nerealisti descriși în proiectele discuțiilor de la Istanbul din 2022, mai scrie Georgy Chizhov.
„Unii oficiali ruși chiar insistă că acordul Ucrainei de a îndeplini setul de cerințe de mai sus este doar un punct de plecare pentru orice discuții de pace. Rusia are, de asemenea, solicitări mai puțin semnificative, cum ar fi stabilirea statutului oficial al limbii ruse în Ucraina.
Este puțin probabil ca Washingtonul să convingă Kievul să accepte cererile Kremlinului – cereri care ar presupune, în esență, capitularea Ucrainei, triumful agresorului rus și amenințarea ca ordinea mondială să deraieze”, punctează politologul Georgy Chizhov.
Putin ar trebui să realizeze că obținerea recunoașterii internaționale a schimbărilor forțate la frontieră este imposibilă în Europa de astăzi, ceea ce înseamnă că va trebui să suporte speranța ucraineană pentru o recuperare a teritoriilor prin mijloace diplomatice, chiar dacă oficialii ruși declară că problema este închisă, mai scrie Georgy Chizhov.
„La rândul său, Rusia ar fi de acord să înceteze cererile sale de recunoaștere internațională a teritoriilor ocupate în schimbul garanțiilor exterioare de securitate – garanții oferite Moscovei, nu Kievului.
La urma urmei, dacă se ajunge la o astfel de pace, narațiunea ucraineană predominantă ar fi: «Să așteptăm până când Rusia slăbește sau Putin pierde puterea și vom primi totul înapoi diplomatic sau în orice mod putem».
În mod paradoxal, cea mai bună garanție a securității militare pentru Rusia ar fi aderarea Ucrainei la NATO – sau cel puțin intrarea țării «sub umbrela NATO», așa cum a sugerat Zelenski.
Doar arhitectura nord-atlantică a securității colective poate asigura simultan atât împotriva reluării agresiunii ruse, cât și împotriva unei încercări unilaterale de răzbunare ucraineană.
Problema este că Putin pare să înțeleagă cu adevărat greșit scopul NATO. Se teme de Alianța Nord-Atlantică și, prin urmare, nu va accepta un astfel de mecanism”, încheie Georgy Chizhov.
CITEȘTE ȘI: