Război de uzură vs. negocieri. Ucraina și Rusia sunt epuizate, dar Putin vrea PÂRGHIA prin care să controleze viitoarea politică ucraineană

Armata rusă a avansat în estul Ucrainei pe tot parcursul anului 2024, deși cu un cost semnificativ. La aproape trei ani de la începutul invaziei pe scară largă, războiul de uzură epuizează resursele ambelor părți. Atenția se mută de la victoriile Rusiei pe câmpul de luptă către perspectiva negocierilor de pace, dar cât de realist ar putea fi un acord rămâne un mister.

Site-ul independent Meduza detaliază ceea ce a realizat armata rusă în ultimul an, de ce niciuna dintre părți nu a obținut o victorie decisivă și arată cum scăderea numărului de militari și a tehnicii de luptă ar putea aduce Moscova și Kievul la masa negocierilor.

Pe măsură ce al treilea an al războiului se apropie de sfârșit, se intră, încetul cu încetul, într-o altă fază a conflictului din Ucraina.

POLITICĂ George SIMION a părăsit țara, imediat după protestul de la CCR/ „Și eu o să părăsesc țara. Vă anunț că în trei ore mă voi afla pe Aeroportul Otopeni”

18:26

EXTERNE Reforma PENSIILOR în Franța: Partidul Socialist vrea suspendarea pentru șase luni a modificării vârstei de pensionare

18:11

• În ultimul an, armata rusă și-a valorificat avantajele numerice și tehnice, susținute de eforturi ample de recrutare în anul 2023.
• Până la sfârșitul anului 2024, totuși, atenția s-a mutat de la progresele cândva inimaginabile ale forțelor Rusiei la perspectiva negocierilor de pace.
• Dar, în timp ce mulți consideră aceste discuții ca fiind aproape inevitabile, detaliile oricărui acord potențial rămân neclare.
• Această schimbare a discursului a fost influențată, parțial, de angajamentul lui Donald Trump de a pune capăt războiului într-o „ singură zi”, după învestirea sa ca președinte al SUA pe 20 ianuarie, chiar dacă această promisiune pare oarecum naivă.

Cu toate acestea, există motive serioase pentru ca Moscova să ia în considerare un compromis.

Moscova ar putea recurge la o strategie „pragmatică”

În ciuda câștigurilor sale, eforturile militare ale Rusiei rămân limitate la o strategie adaptată războiului de uzură. Armata lui Putin nu a reușit să învingă decisiv Forțele Armate ale Ucrainei (FAU) și nicio cale sigură către o astfel de victorie nu pare la îndemâna rușilor. Mai mult, acest conflict prelungit a epuizat nu numai AFU, ci și armata Federației Ruse.

În cazul în care negocierile de pace ar eșua, Rusia își va păstra capacitatea de a continua ofensiva, dar resursele sale vor începe să scadă în anul 2025. Kremlinul ar putea încă să soere că AFU se va prăbuși, în cele din urmă, sub greutatea propriilor provocări.

Cu toate acestea, o strategie pragmatică pentru Moscova ar fi „monetizarea” câștigurilor recente prin asigurarea unui tratat de pace avantajos Rusiei.

În cel mai bun scenariu pentru Kremlin, acesta ar putea folosi poziția sa de forță pentru a impune Kievului condiții care ar declanșa o criză politică profundă în Ucraina.

Acest lucru, la rândul său, ar putea face ca politica ucraineană să depindă de Rusia, care pare a fi obiectivul principal al lui Vladimir Putin în cazul în care o victorie militară decisivă se dovedește a fi din ce în ce mai îndepărtată.

Noi abordări tactice ale comandamentului militar rus

În al treilea an de război, comandamentul militar rus a dezvoltat mai multe abordări tactice care au permis forțelor sale armate să valorifice superioritatea numerică și să spargă apărarea Ucrainei.

• Armata rusă a adoptat tacticile grupurilor de asalt mici folosite de Grupul Wagner în 2023.
• Aceste tactici necesită o pregătire minimă pentru soldați, care sunt dirijați de comandanți prin radio.
• Comandanții monitorizează mișcările trupelor și acțiunile inamicului prin fluxuri video în direct de la numeroase drone.
• Grupurile de asalt, care operează adesea noaptea sau pe vreme rea pentru a evita detectarea, se apropie de fortificațiile inamice pe jos și încearcă să le captureze.
• Dronele de artilerie și dronele kamikaze vizează pozițiile inamice.
• Când au succes, grupurile de asalt își securizează zonele câștigate și avansează din poziție în poziție, străpungând din ce în ce mai adânc apărarea inamicului.

Pentru așezări mai mari și poziții puternic fortificate, armata rusă se bazează pe infanterie numeroasă și forțe blindate sprijinite de aviație.

Avioanele care operează de la zeci de kilometri lansează bombe puternice, ghidate, echipate cu module de planificare și corecție. Aceste module, atașate bombelor din epoca sovietică produse în sute de mii de bucăți, au făcut chiar și pozițiile urbane și industriale puternic fortificate vulnerabile la astfel de atacuri, mai notează Meduza.

Armata rusă rămâne incapabilă să învingă decisiv armata ucraineană

Armata rusă rămâne, însă, incapabilă să învingă decisiv armata ucraineană sau să avanseze spre marile orașe ucrainene precum Kiev, Odesa sau Dnipro.

Prin urmare, Kremlinul continuă să poarte un război de uzură, sperând că, până când această strategie devine nesustenabilă, „realitățile de pe teren” – așa cum descrie Vladimir Putin controlul teritorial – se vor alinia obiectivelor sale.

Oficial, revendicările Rusiei includ controlul asupra întregului teritoriu al regiunilor Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson din Ucraina.

• În ultimele două luni, ritmul câștigurilor teritoriale ale Rusiei în Donbas a accelerat la 500–600 de kilometri pătrați (190–230 de mile pătrate) pe lună, o viteză nemaivăzută de forțele ruse din anul 2022.
• În acest ritm, armata rusă ar putea teoretic să ocupe pe deplin regiunea Donețk până la sfârșitul anului 2025.

Cu toate acestea, există îndoieli cu privire la faptul că armata rusă își poate susține ofensiva completă. capabilități pentru încă un an.

Totuși, cine câștigă războiul de uzură?

Răspunsul scurt este că ambele armate își epuizează, probabil, resursele. Armata rusă înregistrează pierderi într-un ritm mai rapid, dar a început cu o rezervă mai mare de personal și tehnică militară.

Până la jumătatea anului 2024, recrutarea de noi „voluntari” de către armata rusă abia a fost suficientă pentru a-și acoperi – dacă chiar a reușit să-și acopere – pierderile.

Pe de altă parte, producția de noi vehicule blindate nu a ținut niciodată pasul cu pierderile de pe câmpul de luptă. În ultimii doi ani, armata rusă s-a bazat în primul rând pe stocurile din epoca sovietică, dar aceste rezerve (cel puțin echipamentele care nu necesită reparații majore) sunt aproape epuizate.

• Până acum, armata rusă s-a bazat pe stocuri vaste de tancuri din epoca sovietică. Imaginile din satelit ale spațiilor de depozitare deschise arată că mii de aceste vehicule au fost îndepărtate, trimise la unități de reparații și apoi desfășurate pe linia frontului.
• Specialiștii susțin că au mai rămas mai puțin de jumătate din aceste rezerve, iar ceea ce a mai rămas reprezintă tancuri în stare proastă sau foarte proastă.
• Unele pot fi încă reparate, dar acest lucru va deveni din ce în ce mai dificil și mai costisitor.

Ar mai putea exista sute de tancuri depozitate în instalații închise, care nu sunt „văzute” de sateliți. Cu toate acestea, este probabil ca tancurile respective să fi fost prioritizate pentru implementare doar datorită stării lor relativ mai bune. Aprovizionarea cu tancuri relativ moderne (diverse modele de T-72 și T-80) abia dacă va mai asigura încă un an de lupte la fel de intense ca în 2024.

Încă nu există date precise despre rata de mobilizare a Forțelor Armate Ucrainene și despre pierderile irecuperabile pe care le-au suferit la rândul lor. Cu toate acestea, pe baza evoluțiilor de pe front, recrutarea pare insuficientă pentru a compensa pierderile de la cei uciși, răniți grav, dispăruți în acțiune sau dezertori, explică analiștii Meduza.

Ucraina riscă să piardă cu totul sprijinul militar al SUA

În ciuda pregătirii slabe a noilor sale unități, comandamentul ucrainean ar putea încerca o altă ofensivă, localizată în 2025, similară cu cea din regiunea Kursk, în cazul în care negocierile eșuează.

• Cu toate acestea, astfel de operațiuni se confruntă cu o penurie tot mai mare de echipamente.
• Ultimele livrări majore de tancuri și vehicule de luptă de infanterie (IFV) din Vest au avut loc în prima jumătate a anului 2023, înaintea ofensivei nereușite a Ucrainei în regiunea Zaporijie.
• Suplimentarea acestor provizii ar necesita o acțiune din partea viitoarei administrații americane, deoarece țările UE au capacități limitate de a livra Ucrainei vehicule blindate și artilerie.
• Kievul pare să parieze că Donald Trump va decide să mărească ajutorul în cazul în care negocierile viitoare se prăbușesc (sau nu se concretizează) din cauza acțiunilor Kremlinului.

Cu toate acestea, este mai probabil ca Donald Trump să concluzioneze că Kievul este un obstacol în calea progresului către pace, caz în care Ucraina riscă să piardă cu totul sprijinul militar al SUA.

Deocamdată, nu există perspective clare de îmbunătățire a situației resurselor necesare frontului. Acesta este probabil factorul care forțează Kievul să exploreze posibilitatea de a îngheța conflictul cu Rusia, notează Meduza.

Cum ar putea arăta negocierile?

În acest moment, negocierile de pace par puțin probabile, în ciuda epuizării ambelor părți și a dorinței în scădere a Occidentului de a sprijini Ucraina.

În timp ce un compromis cu privire la problemele teritoriale ar putea fi posibil, ajungerea la acorduri cu privire la alte puncte care vor modela politica postbelică la Moscova și Kiev este probabil să fie mult mai dificilă.

• Kievul ar putea fi dispus să înghețe conflictul de-a lungul liniilor actuale de front în baza unui acord care cedează „temporar” controlul de facto asupra teritoriilor ocupate Rusiei.
• Kremlinul, totuși, insistă asupra recunoașterii oficiale a controlului său asupra teritoriilor ucrainene ocupate – nu numai pentru a-și asigura controlul asupra lor, ci și pentru a cimenta înfrângerea Ucrainei prin declanșarea unei crize politice interne la Kiev.
• O astfel de criză ar putea conferi Moscovei în cele din urmă o pârghie asupra politicii ucrainene, la fel ca influența pe care a câștigat-o asupra Tbilisi după înfrângerea Georgiei în războiul din 2008.
• Aici, Putin ar putea beneficia de eșecul Occidentului de a înțelege ce ar putea presupune cu adevărat o victorie a Kremlinului.

Chiar dacă Occidentul consideră că acordul nu reprezintă o victorie a Rusiei, deoarece nu îi acordă lui Putin controlul direct asupra Ucrainei, ar putea încă destabiliza țara în viitor, permițând Moscovei să-și afirme dominația chiar și fără un triumf pe câmpul de luptă.

Problema cea mai presantă va fi însă reprezentată de garanțiile de securitate. Kievul are nevoie de asigurări că Rusia nu va relua războiul în viitorul apropiat, ceea ce ar necesita fie apartenența la NATO, fie garanții similare solide din partea țărilor occidentale.

Pentru Kremlin, prioritatea este să se asigure că orice acord de pace sau de încetare a focului este permanent și obligatoriu, împiedicând Ucraina sau Occidentul „să caute răzbunare”, chiar și pe termen lung. Totodată, Putin consideră esențială consolidarea victoriei sale.

Dacă negocierile eșuează, ambele armate vor continua să lupte cu resurse în continuă scădere. Și ceea ce acum par a fi tactici neconvenționale – respectiv soluții improvizate folosind orice este la îndemână – ar putea deveni normalitate până la sfârșitul anului 2025, anticipează Meduza.

Citește și:

Anul 2024 în ORIENTUL MIJLOCIU. De la conflictul Israel vs. Hamas/Hezbollah & Iran la răsturnarea regimului Assad în Siria

DEZVĂLUIRI șocante la 35 de ani de la DOBORÂREA avionului cu filmări ale jurnaliștilor străini: ”Epava nu mai există, va rămâne cu autor necunoscut”

Anul 2024 în Rusia lui Putin. MOARTEA lui Navalnîi, schimbul de prizonieri cu Occidentul și ofensiva Ucrainei în Kursk

Oligarhii lui Putin fac comerț cu Europa, în ciuda SANCȚIUNILOR. Deripaska, Usmanov, Guryev și Abramovici au găsit „portița” și obțin profituri uriașe

Favoritism și servilism la „curtea” lui Putin. Cine sunt FIGURILE-CHEIE din cercul interior al „Țarului”: „O fostă gardă de corp a ajuns ministru”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele