Rusia lui Vladimir Putin desfășoară o campanie în creștere și violentă de sabotaj și diversiune împotriva țintelor europene și americane din Europa, condusă de serviciile de informații militare ruse (GRU), potrivit informațiilor punctuale transmise de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). Numărul atacurilor rusești s-a triplat, aproape, între 2023 și 2024.
Țintele principale ale Rusiei au inclus transportul, guvernele europene, infrastructura critică și industria, iar principalele arme și tactici includ, pe lângă explozibili, și atacuri electronice.
În ciuda creșterii atacurilor rusești, țările occidentale nu au dezvoltat o strategie eficientă pentru a contracara aceste atacuri, se precizează în analiza CSIS semnată de profesorul universitar american Seth G. Jones, politolog și fost înalt oficial al Departamentului Apărării al SUA.
Acțiunile desfășurate sub pragul războiului convențional au fost multă vreme o componentă importantă în ceea ce privește strategia de apărare. Doctrina militară a SUA, precizează Seth G. Jones, se referă la aceste tipuri de acțiuni ca „război neregulat” sau „activități neregulate”, în timp ce guvernele europene s-au referit frecvent la aceste acțiuni ca „război hibrid” sau „amenințări hibride”.
„Alți specialiști au folosit termeni diferiți pentru a surprinde unele sau toate aceste acțiuni, cum ar fi activitatea în zona gri, războiul politic, conflictul asimetric, războiul neconvențional și conflictul de intensitate scăzută.
Aceste tipuri de activități implică folosirea instrumentelor de stat sub pragul războiului convențional pentru a schimba echilibrul de putere în favoarea lor:
Rusia și Uniunea Sovietică au o tradiție bogată în a purta acest tip de război. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică a dezvoltat o campanie agresivă pentru a influența populațiile de pe tot globul în moduri care au ajutat interesele sovietice și au subminat Statele Unite și aliații săi, ceea ce a fost cel mai bine surprins în expresia măsuri active.
Campania a fost condusă de KGB, principala agenție de spionaj a Uniunii Sovietice, măsurile active au inclus mai multe tipuri de activități:
Astăzi, potrivit CSIS, măsurile active ale Rusiei se sprijină pe mai multe tipuri de obiective de politică externă:
„Aceste tipuri de operațiuni au mai multe beneficii, care le fac atractive pentru liderii ruși.
În primul rând, ele permit țărilor să desfășoare activități coercitive împotriva unui stat sub un prag care ar putea declanșa un război convențional costisitor sau riscant. În general, țările nu răspund la acțiunile sub pragul războiului convențional declarând război făptuitorului.
După cum a concluzionat o evaluare a serviciilor de informații norvegiene din 2024, orice act de sabotaj ar fi, cel mai probabil, să fie efectuat într-o manieră care ar face dificilă demonstrarea cine a fost în spatele acestuia.
Aceste tipuri de acțiuni sunt adesea negate, iar guvernele vizate sunt precaute – uneori exagerat de precaute – în ceea ce privește atribuirea clară a lor, din cauza fricii de escaladare”, continuă Seth G. Jones.
Operațiunile ascunse ale Rusiei împotriva Occidentului fac parte din politica sa externă, iar luarea deciziilor pentru acestea este centralizată la Kremlin și condusă de o mână experimentată în acțiuni secrete, președintele Vladimir Putin.
„Ca agent în KGB, Putin a servit în stația din Dresda, Germania de Est, și a ajutat la conducerea măsurilor active împotriva Germaniei de Vest. Mai târziu, a devenit șeful Serviciului Federal de Securitate (FSB), un succesor al KGB-ului implicat în combaterea serviciilor de informații străine, combaterea crimei organizate și asigurarea securității economice și financiare.
Putin a susținut de multă vreme strategiile și tacticile desfășurate sub pragul războiului convențional.
Principala agenție rusă implicată în măsuri active este Direcția Principală de Informații (GRU), condusă de amiralul Igor Kostyukov.
Igor Kostyukov | Foto – Profimedia Images
În plus, Andrei Averianov, șef adjunct al GRU, este probabil responsabil pentru supravegherea tuturor măsurilor active, altele decât cele care vizează teritoriul ucrainean.
Averianov a înființat Serviciul pentru activități speciale, care include trei entități principale: Unitatea 29155, Unitatea 54654 și un departament de planificare pentru coordonarea Serviciului pentru activități speciale.
Serviciul de Informații Externe al Rusiei (SVR), Direcția Principală pentru Cercetarea Apelor Adânci (GUGI) – (n.red. – sediul în Sankt Petersburg și o bază navală în Golful Olenya din Peninsula Kola) – și FSB au fost, de asemenea, implicate în măsuri active în Europa, Statele Unite și alte țări.
Serghei Narîșkin, directorul SVR | Foto – Wikipedia
Unitățile cibernetice SVR, cum ar fi Nobelium (cunoscut și ca Advanced Persistent Threat 29, Dukes, Cozy Bear și Midnight Blizzard), au efectuat o gamă largă de atacuri cibernetice împotriva țintelor din SUA și Europa.
Unitatea Nobelium a SVR a fost implicată în încălcarea masivă a datelor a SolarWinds, o companie cu sediul în Austin, Texas. Atacul asupra SolarWinds a oferit Rusiei capacitatea de a spiona și de a perturba peste 18.000 de sisteme informatice de pe tot globul, inclusiv în Departamentele de Comerț, Stat, Apărare și Trezorerie din SUA”, avertizează Seth G. Jones.
GUGI este o agenție rusă „discretă”, aparținând Ministerului Apărării, care operează submarine și nave ce se pot angaja în sabotaj, cum ar fi tăierea cablurilor submarine de fibră optică, colectarea informațiilor și efectuarea altor operațiuni.
„În prezent, în Oceanul Atlantic există 16 cabluri submarine care leagă Statele Unite ale Americii de Europa continentală. Acestea sunt operate în principal de companii precum Google, Microsoft, Alcatel Submarine Networks din Franța și Huawei Marine Networks din China.
În cele din urmă, Rusia folosește o gamă largă de actori nestatali sau cvasistatali pentru a desfășura măsuri active. Expulzarea semnificativă a spionilor ruși din Europa, din 2022, a forțat, parțial, Moscova să se bazeze pe alte rețele, deși guvernele au folosit de multă vreme entități nestatale sau cvasistatale pentru acțiuni sub pragul războiului convențional. Un exemplu sunt organizațiile criminale”, mai precizează Seth G. Jones.
Se pare că Rusia a luat o decizie strategică de a escalada războiul său în umbră în Europa, ca răspuns la ajutorul SUA și european acordat Ucrainei.
Multe dintre țintele vizate de ruși au fost legate de Ucraina.
„Exemplele variază de la un dezertor militar rus asasinat în Spania până la o serie de companii – precum BAE Systems, Rheinmetall, German Diehl Group și EMCO – care produc arme pentru Ucraina.
După cum a concluzionat o evaluare a serviciilor de informații norvegiene, una dintre țintele principale ale Rusiei în Norvegia include actorii implicați în donarea de arme și în formarea personalului ucrainean. Aceștia, în special, riscă să fie vizați, deoarece livrările de arme ar putea avea un impact direct asupra câmpului de luptă din Ucraina.
Comandamentul cibernetic al SUA a oprit pentru scurt timp operațiunile cibernetice ofensive împotriva Rusiei, în efortul de a-l atrage pe președintele Putin în discuții despre Ucraina, deși unii oficiali ai Pentagonului au negat aceste rapoarte.
Operațiunile cibernetice ofensive împotriva Rusiei rămân un factor important, care poate fi folosit dacă sabotajul și diversiunea rusă continuă.
O campanie ofensivă ar trebui concepută pentru a semnala Moscovei că măsurile active continue luate în Europa vor fi dureroase. Pe scurt, o campanie occidentală de succes trebuie să fie coercitivă pentru a schimba comportamentul Moscovei”, încheie Seth. G. Jones analiza publicată de CSIS.
Citește și: