Femeia care luptă să nu-i fie luat copilul cere audiență la ministrul Justiției: „Trăiesc un IAD”. Lupta kafkiană cu sistemul

Neputință și disperare. Sunt cele două cuvinte care descriu cel mai bine suferința unei mame care duce o luptă inumană cu sistemul, dar și cu tatăl copilului, aflat în Elveția, pentru a nu-i fi luat de lângă ea băiatul de aproape 12 ani. Ioana Demarmels se trezește, zi de zi, cu teama că va fi despărțită de propriul copil, cel mai crunt lucru care i se poate întâmpla unei mame.

Aceasta acuză că se luptă cu diverse tertipuri, prin care un părinte poate sfârși îngenuncheat financiar sau chiar să facă închisoare. Ioana Demarmels susține că „cei care au acuzat-o de răpirea copilului sunt cei care i l-au răpit” și cere audiență de urgență la ministrul Justiției.

„Nu s-a recunoscut paternitatea de către presupusul tată”

Ioana Demarmels a mărturisit că nu există stabilit domiciliul copilului de către o instanță, nici în Elveția și nici în România. Aceasta susține faptul că la Curtea de Apel s-a stabilit „ducerea copilului” și nu domiciliul său.

SPORT Gabriela Ruse – Elina Svitolina, 0-6, 2-6 la Rouen! Românca se oprește în semifinale

23:05

SPORT Rapid, UMILITĂ în Giulești! „Îmi vine să plâng și acum pentru meciul cu Dinamo”

23:03

„Nu s-a recunoscut paternitatea  de către tată, iar acest lucru este foarte,  foarte important. Voi face și un afiș cu chestia asta. Cum poate fi adus un copil, atâta timp cât nu s-a recunoscut paternitatea de către tată? Este extrem de grav ceea ce au făcut. Voi face, în sensul ăsta, o demonstrație în stradă.

Nu se poate să nu recunoști copilul. Eu am dovezi că s-a depus la dosar o copie conform cu înscrisul, care este un fals și o invitație de a recunoaște tatăl. Deci, cu asta s-a judecat la Curtea de Apel. Nu există un certificat de naștere românesc cu numele copilului în care să aibă trecut numele tatălui”, a explicat interlocutoarea Gândul.

„Cei care au făcut ancheta de la protecția Copilului din Elveția este o firmă de avocatură”

„Cei care au făcut ancheta de la protecția Copilului din Elveția (KESB) este o firmă de avocatură. Kompassus se numește firma care a făcut ancheta. Cine este șeful Kompassus? – Șeful firmei de avocatură. Așa i s-a stabilit domiciliul copilului la presupusul tată în Elveția. Toate acestea, după ce noi am plecat în România. Șef la două capete. Cel care plătește mai mult câștigă custodia în Elveția! KESB din Elveția nu este instanță. Nu are drept de decizie pe teritoriul României, ci doar o hotărâre judecătorească are drept de recunoaștere.

 Revenind, Protecția Copilului KESB  folosea sisteme de ascultare care erau plantate în calculatorul tatălui, deci aveau cunoștință de tot. Mașina poliției era în fața scării noastre, pentru a demonta orice încercare de apărare, tocmai pentru a mă acuza că sunt izolată și prezint un pericol pentru copil. Lucru pe care KESB (n.r. – Protecția Copilului din Elveția) l-a făcut într-un comunicat către ANPDCA din România în care a precizat: «Copilul se afla într-un real pericol în acest moment alături de mama sa». Au trecut doi ani, copilul nu este izolat, iar pericolul nu a apărut niciodată.”

„Presupusul tată ia alocația copilului de la stat în Elveția”

Mama copilului acuză autoritățile, atât pe cele din România, cât și pe cele din Elveția – de la Poliție, Protecția Copilului până la cele din zona justiției – că, în loc să o ajute și să îi protejeze, atât pe ea, cât și pe fiul ei, au condamnat-o, cu probele în mână, nelăsându-i loc să-și dovedească nevinovăția în această „goană” nebună de a-și păstra copilul aproape.

Ioana Demarmels luptă de ani buni, într-un caz desprins parcă din scrierile lui Kafka, ca să demonstreze că este o mamă bună pentru copilul care nu vrea să plece de lângă ea și să trăiască la tată, în Elveția.

Pentru fiul ei, care știe că are nevoie de ea, duce toată această luptă, uneori inumană, în care totul este o continuă teamă și zbatere.

„De doi ani, presupusul tata ia alocația copilului de la stat în Elveția, în timp ce eu, în România –  deși aș fi avut drept de unic întreținător, 500 de lei –  nu am luat nimic. Îl cresc singură, cu popriri din cauza executărilor silite, bilete de avion, hoteluri, cazări la patru stele în apartamente cu mic dejun, toate plătite către presupusul tată”, mărturisește Ioana Demarmels pentru Gândul.

„Cei care m-au acuzat de răpirea copilului sunt cei care mi l-au răpit „

Pe 7 aprilie 2023, Ioana Demarmels a ajuns în România cu fiul ei, fără a avea consimțământul fostului partener – a povestit că decizia de a se întoarce în țară a fost luată la rugămințile fiului său, care nu mai voia să stea în Elveția, alături de tată – și fiecare zi trăită de atunci s-a transformat într-un carusel inimaginabil de provocări, temeri, hărțuire psihică și eșecuri în instanțele din România.

Aceasta a povestit, pentru Gândul, agonia fiecărei zile în care a încercat, atât în România, cât și în Elveția – țara în care locuiește tatăl copilului cu care se judecă acum – să demonstreze că nu este „o mamă alienatoare și un pericol pentru copil,” așa cum susține că a încercat, de-a lungul timpului, să-i creioneze și să-i prezinte imaginea fostul partener elvețian.

Lupta cu sistemul și cu fostul partener din Elveția

Deși mărturisește că s-a luptat cu toate puterile, românca a pierdut procesele intentate, iar cea mai mare durere a ei este aceea a-și vede copilul speriat, plângând că nu vrea să plece la tatăl său în Elveția.

Recunoaște că, deși este înconjurată de teancuri de probe, se simte neputincioasă, neavând pârghiile necesare pentru a-l ajuta, pentru a nu mai fi nevoit să treacă, la o vârstă fragedă – care poate lăsa urme adânci – printr-o astfel de experiență traumatizantă.

„Spre exemplu, în acest moment începe «numărătoarea inversă» cu privire la ducerea copilului la consiliere psihologică, precum a dispus judecătorul. Conform procedurii, dacă nu există un raport prin care se arată buna voință din partea mamei – am fost prezentă pentru a semna – fiind deja acuzată de alienare parentală gravă, poate fi amendată sau i se dă pedeapsa cu închisoarea.

Am sunat de «n» ori la DGASPC pentru a afla dacă psihologul a consemnat și trimis notificare către ei, cu privire la faptul că m-am prezentat pentru a semna acordul de consiliere cu numele Demarmels, însă, ca și în alte dați când sunt termene limită, managera de caz lipsește din X motive.

Neavând acces la dosar, pentru a demonstra că nu s-a trimis notificarea sau ce conținut are aceasta în cazul în care a fost trimisă, nu pot avea dovezi la care aș putea să răspund și nici să le contracarez. Lipsa reacției mele este dovadă clară și motiv solid al existenței alienării parentale. Aceste tertipuri sunt des folosite pentru a acuza un părinte care poate sfârși îngenuncheat financiar sau să facă închisoare”, spune Ioana Demarmels.

Ioana Demarmels duce o luptă terifiantă cu sistemul și cu fostul partener

„Pe mine, dacă greșesc, mă trimit la închisoare. Cum rămâne cu greșelile lor care ne trimit la închisoare?”

Ioana Demarmels mărturisește că trăiește un adevărat coșmar, în care se zbate singură, printre manipulări, hărțuiri și uși blocate ale instituțiilor care ar trebui să o apere.

Femeia susține că cele care cad victime sunt mamele care încearcă să găsească dreptatea și, cel mai grav, copiii care nu merită să treacă printr-un asemenea carusel de emoții și presiune psihică.

„Aș vrea să se discute despre «drumul către închisoare» și «ștampila alienării parentale» – lege semnată de fostul președinte Klaus Iohannis, Laura Vicol și alți demnitari. O lege care este adoptată doar de noi și Brazilia. Alienarea parentală există, însă «drumul» corectitudinii de a fi acuzat este dat de tertipuri manipulative greu sau imposibil de dovedit, dar care creează capitularea victimelor.

Este îndeajuns un judecător care prin, în numele legii, te obligă să nu respecți legea, preluând un nume din afara României, deși există un certificat de naștere românesc, un manager de caz DGASPC care lipsește în termenul de zece zile impus de judecător, un psiholog care se ascunde când vrei să te programezi, precum prevede legea și, mai mult, refuză să consemneze prezența mamei și buna sa credință.

Și iată cum mama ajunge să facă închisoare, asta după ce pe nedrept, fără ca presupusul tată să aibă documente doveditoare că este tată, fără ca primul psiholog să vorbească vreodată cu copilul, îi dă un dignostic de «nebunie împărtășită». Cel care face parte cu adevărat din această «nebunie împărtășită»  este lanțul greselilor administrative – aparent fără motiv. Cele care cad victime sunt mame care încearcă să găsească dreptatea, dar cel mai grav, copiii. Cine îi pedepsește? Cine îi îngenunchează financiar? Cine îi arestează? Pe mine, dacă greșesc, mă trimit la închisoare. Cum rămâne cu greșelile lor care ne trimit la închisoare?”

Ce fac victimele acuzate chiar de către propriul sistem? O mamă hărțuită între 13 procese

Ioana Demarmels a mai povestit că, fără să vorbească niciodată cu copilul, psihologul desemnat de instanța II a pus un diagnostic de „alienare parentală.”

Aceasta povestește și scenele dramatice în care s-a intrat peste copilul ei în timpul orei, momente care l-au afectat foarte mult. Copilul, speriat de toată situația de coșmar, a ajuns de șapte ori la camera de gardă, dus pe targă, având oficial diagnosticul de a fi speriat de Protecția Copilului și de tatăl său, care au venit în mod repetat să-l preia.

Ioana Demarmels a vorbit despre un alt episod dureros în care, spune ea, nu a fost lăsată să iasă din IGPR și în care i s-a spus de către polițiști că este posibil să fie arestată, fără să fi existat mandat de arestare.

„Am fost hărțuită la IGPR, îmi este frică să mai merg la o instituție, îmi este frică că îmi sunt furate probele. Trăiesc un adevărat iad”, a precizat femeia.

„Eticheta” pusă de expertul psiholog

Cu toate că la dosar nu există un diagnostic al unui psihiatru care să ateste că mama băiatului ar suferi de vreo boală psihică sau că are vreo tulburare care să pună în pericol viața copilului său și nici acte medicale care să ateste vreo astfel de suferință, din cuprinsul motivării deciziei civile numărul 118, dată de Curtea de Apel București în 19 februarie 2024, reies concluziile expertului care a stabilit că, „în urma interviului cu pârâta și a observării directe a minorului, a ajuns la concluzia că acesta este supus unui sever proces de alienare parentală, adică o formă de abuz psihologic prin care minorul este manipulat”.

Ioana Demarmels mărturisește că nu are liniște și caută disperată soluții pentru a convinge autoritățile că este mama de care copilul său are nevoie. Aceasta vrea să demonstreze că hărțuirea psihică și intimidarea ei fac parte dintr-un plan greu de descris și de crezut, din care cel mai puternic și mai potent financiar câștigă.

Femeia susține că se teme de acest lucru deoarece, prin influența și puterea tatălui copilului, în Elveția i-au fost deja retrase drepturile părintești.

Oriunde merge să-și caute dreptatea,  poartă după ea o plasă plină cu acte și documente de toate felurile, strânse de-a lungul timpului, atât din perioada în care a locuit în Elveția, cât și după întoarcerea în România.

„Este un copil deștept, respectuos, învață bine aici în România”

Ioana Demarmels vorbește cu multă dragoste și cu emoție despre fiul său, pe care încearcă, atât cât poate în acest context, să-l țină departe de momentele grele și tensionate dintre ea și fostul său partener.

„Este un copil deștept, respectuos, învață bine aici în România. Atunci când locuiam în Elveția, era singurul copil din școală notificat că nu învață, că nu socializează. Sunt povești și întâmplări, aparent nevinovate, dar să știți că ele au cântărit enorm. Se duc către rapoarte la Poliție, rapoarte la Protecția Copilului, rapoarte serioase care-ți iau copilul, efectiv îți iau copilul. 

În Elveția, ne-au izolat ca să dea vina pe mine că, de fapt, eu fiind «bolnavă», îl izolez pe copil. L-au izolat pe el după mine. Pe de altă parte, nu mai aveam internet, nu mai aveam WhatsApp, Instagram, Facebook. Nu înțelegeam pur și simplu ce se întâmplă”, povesea mama copilului într-un interviu acordat Gândul.

„Copilul, când intra tatăl său în cameră, se retrăgea, tresărea și se dădea la o parte”

Românca a vorbit în interviul acordat Gândul și despre viața dură pe care a dus-o în Elveția, recunoscând că a rămas acolo doar pentru a fi aproape de fiul său, lucru care de multe ori susține că îi era interzis.

Mama băiatului spune că, oricât i-ar fi de greu, trebuie să reziste și să fie puternică în continuare. Femeia se ferește să plângă, motivând că, în Elveția, pentru aceste stări a fost catalogată ca fiind labilă, că are un fel de paranoia, pe motiv că a susținut, în numărate rânduri, că îi sunt ascultate telefoanele și că a fost izolată, atât ea, cât și fiul ei.

„Nu aveam voie sâmbătă să stau cu copilul meu. Tatăl pregătea o perioadă premergătoare despărțirii, prin care urma ca doar el să aibă custodia băiatului. Îl angrena în tot felul de cursuri, îl lăsa cu oricine, numai cu mine nu. Când intra tatăl său în cameră, copilul se retrăgea, tresărea și se dădea la o parte.

Copilului meu îi era frică să stea lângă mine. Nu era zi în care copilul să nu se întorcă cu lacrimi de la școală. (…) În Elveția, m-au scos din drepturile de mamă, inclusiv în lipsă. În fiecare seară, copilul meu plânge, nu vrea să se apropie de tatăl său, îi reproșează tot ce i-a făcut în Elveția”, a mai povestit Ioana Demarmels.

„Gândiți-vă că vă este luată persoana cea mai dragă și mai iubită. Te uiți cum o ia și nu mai știi ce să faci”

Ioana Demarmels face apel la autoritățile din România să fie ascultată, să-i fie văzute probele și să nu-i fie luat copilul. Mărturisește, cu disperare, că nu mai știe încotro să meargă și la cine să mai apeleze, pentru că a fost trădată de toți avocații pe care i-a angajat s-o reprezinte în instanță.

„Mi-e frică să plâng, mi-e frică să-mi arăt emoțiile, dar sunt mamă, credeți-mă că nu mai pot. (…) Nu se poate să-mi fie luat acest copil. Credeți-mă, îmi este foarte frică, pentru că este o chestie de pe o zi pe alta.

Nu vreau să fiu victimă, urăsc chestia asta, doar că nu pot să nu mă întreb cum pot să îl ajut pe copilul acesta, când proprii avocați te vând? Gândiți-vă că vă este luată persoana cea mai dragă și mai iubită și tu te uiți cum este luată și nu mai știi ce să faci. Unde să mă duc? Pentru că eu nu mai știu ce să fac și unde să mai cer ajutorul”, a mai spus Ioana Demarmels.

CITIȚI ȘI:

Verdict dramatic: O româncă își pierde copilul de 10 ani în disputa cu tatăl elvețian. Expertiza halucinantă care a influențat decizia CAB

DISPERAREA și durerea unei mame care se luptă să nu-i fie luat copilul. „Gândiți-vă că vă este luată persoana cea mai dragă”

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele