Noi informații în dosarul Mineriadei din 1990! Procurorii militari au identificat un fost angajat al Centrului pentru Informații Externe, ca fiind responsabil pentru transportul incendiatorilor la casa liderului PNŢ-CD, Corneliu Coposu, în timpul Mineriadei din iunie 1990. Anchetatorii vin cu informații cruciale și despre cei care i-au devastat locuința lui Ion Rațiu. Reamintim că incidentele de violență din 1990 au implicat grupuri de mineri care au pătruns și distrus locuințele liderilor politici Corneliu Coposu și Ion Rațiu, furând bunuri de valoare și implicând persoane aparent coordonate de structuri de stat.
Fostul președinte Ion Iliescu și alți demnitari din perioada respectivă sunt acuzați de infracțiuni imprescriptibile împotriva umanității, incluzând reprimarea violentă a protestelor din Piața Universității.
Dosarul Mineriadei a fost inițial trimis în judecată în 2017, retras în 2020, iar acum a fost retrimis în instanță de procurorii militari în aprilie 2025. Cercetările indică faptul că autoritățile de la acea vreme ar fi ignorat, în mod deliberat, plângerile formulate de Corneliu Coposu privind identificarea agresorilor.
În concret, procurorii militari au identificat persoana care a condus incendiatorii la locuinţa liderului PNŢ-CD, Corneliu Coposu, se arată în rechizitoriul din dosarul Mineriadei consultat de jurnaliștii G4Media.ro.
Din informațiile prezentate, ar fi vorba despre un fost angajat, decedat între timp, al Centrului pentru Informaţii Externe, precursorul actualului SIE.
„În noaptea de 13 spre 14 iunie 1990 s-a aruncat cu o substanţă inflamabilă în fațada casei lui Corneliu Coposu. Focul a fost stins de către acesta, împreună cu sora sa Bălescu Flavia – Lucia -Terezia. În ziua de 14 iunie 1990, în absența acestuia, în locuința sa au pătruns mai multe grupuri de mineri înarmați cu bâte, prin forțarea ușii de la intrare și spargerea unui geam. Aceste persoane au făcut o percheziție amănunțită și au sustras o serie de bunuri de valoare.
Ceea ce este relevant este că, încă de la acele momente, Corneliu Coposu a sesizat atât organelor de anchetă, cât și conducerii politice a statului, faptul că locuința i-a fost incendiată și a oferit detalii concrete despre autori, însă acestea au fost trecute cu vederea. Astfel, în plângerile și memoriile formulate, Corneliu Coposu a arătat că a aflat de la vecinii săi că autorii incendierii din noaptea de 14-15 iunie 1990, ora 01:15, au fost aduși cu un autoturism Dacia, cu numărul de înmatriculare 1-B-1060. (…)
Din actele administrate a reieșit că, în luna iunie 1990, numitul Hlibocianu Costică era în fapt angajat al Centrului de Informații Externe, precursorul Serviciului de Informații Externe, avea gradul de maistru militar principal și era numit în funcția de maistru specialist I (informații externe), structura aflându-se în acel moment în cadrul MApN. Totodată din înscrisurile ridicate de la Casa de pensii sectorială a MApN reiese că numitul Hlibocianu Costică a activat permanent în structurile de informații până în anul 1991″, au precizat sursele citate.
„În ziua de 14 iunie 1990, după-amiaza, mai mulţi mineri au mers la locuinţa lui Ion Raţiu, fostul candidat la președinția României la alegerile din 20 mai 1990, din partea PNȚ-CD, unde au distrus bunuri şi au sustras o sumă considerabilă de bani. Minerii erau înarmaţi cu obiecte contondente, respectiv bâte, furtune, ţevi şi cu ciocane precum şi cu alte instrumente specifice activităţii de miner. La un moment dat, în timp ce îl protejam pe Raţiu, am putut să văd un miner care lovea cu un baros în apropiere fiind mai degrabă un element de intimidare la adresa acestuia.
În acele momente am remarcat că unul dintre mineri era îmbrăcat într-o ţinută într-adevăr specifică, curată, însă era încălţat cu o pereche de bocanci specifici militari şi nu ca cei folosiţi de mineri în general. Această persoană părea că îi coordonează pe ceilalţi şi la un moment dat acesta le-a spus celorlalţi că urmează să îl ducă la Guvern să îl cerceteze sau să îl aresteze, ceilalţi oprindu-se astfel din agresiune”, sunt informațiile existente în rechizitoriul din dosarul Mineriadei.
Din cercetări, a reieșit că „minerii care au pătruns în locuința lui Ion Rațiu au fost și dintre minerii veniți în capitală, ca urmare a demersurilor inculpaților Iliescu Ion, Roman Petre și Măgureanu Virgil, de la exploatarea minieră Filipeștii de Pădure și au fost conduși chiar de directorul exploatării Silvaș Mircea, care la proximele alegeri parlamentare, a fost ales deputat în legislatura 1992-1996, pe listele partidului P.D.S.R., condus de inculpatul Iliescu Ion.”
Potrivit sursei citate, martorul Balint Gheorghe, unul dintre minerii care au pătruns în locuința lui Ion Rațiu, descrie cum li s-a solicitat să meargă să îl rețină pe liderul opoziției, fiind escortați de către un echipaj de poliție.
În plus, același martor confirmă că, printre mineri se aflau două persoane îmbrăcate în echipament de miner, însă care nu erau mineri și care erau înarmați cu cocktailuri Molotov.
„Spre seară, o persoană i-a solicitat lui Silvaş Mircea să mergem să îl reţinem pe Ion Raţiu. În acest sens, ni s-a pus la dispoziţie Krazul şi un echipaj de poliţie, care ne-a arătat drumul până la domiciliul lui Raţiu şi locuinţa acestuia. În casă se aflau Raţiu şi cu încă trei aghiotanţi. Menţionez că am mers eu împreună cu Silvaş Mircea şi cu circa 50 de mineri.
Printre noi, s-au strecurat două persoane îmbrăcate cu salopete, cizme şi căşti de inginer miner, curate, impecabile, care după ce am ajuns în curtea lui Ion Raţiu au vrut să dea foc vehiculelor din curte, însă ne-am opus şi minerii care ne însoţeau i-au agresat din acest motiv pe aceştia. Aceştia erau pregătiţi cu nişte cocktailuri Molotov. Am discutat cu Ion Raţiu şi i-am spus franc şi calm că ni s-a cerut să îl reţinem şi să îl predăm la Guvern. Acesta a cooperat şi doar ne-a cerut să nu îl batem.”
Fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican-Voiculescu. Adrian Sârbu, Miron Cozma au fost trimişi marți în judecată în Dosarul „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”, fiind acuzați de infracţiuni contra umanităţii.
Mai exact, procurorul de caz din cadrul Secţiei de parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
Conform anchetatorilor, în luna iunie 1990, cei mai înalţi factori decizionali în statul român la acel moment – Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutaţi de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Măgureanu Virgil – directorul Serviciului Român de Informaţii, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, ”au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane”.
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piaţa Universităţii din municipiul Bucureşti a avut loc o manifestaţie ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.
Manifestaţia avea caracterul unei opoziţii la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanţii solicitând verbal, prin comunicate şi prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înfiinţarea unei televiziuni libere şi alte astfel de solicitări de factură democratică.
Conform Parchetului Militar, atacul ar fi fost pus în practică în dimineața zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecințe: moartea prin împușcare a patru persoane, două persoane violate, vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane, privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane, potrivit informațiilor Agerpres.ro.
În cadrul acestei acțiuni, peste 200 de persoane au fost ridicate și transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reținute până în după-amiaza aceleiași zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Petre Roman este urmărit penal în dosarul Mineriadei alături de alte personalități precum Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Miron Cosma și generalii Vasile Dobrinoiu și Petre Petre.
De asemenea, peste 1.200 de persoane au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate.
”În luna iunie 1990, persoane cu funcţie de decizie în statul român la acel moment, printre care Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutaţi de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau – printre care Măgureanu Virgil – directorul SRI, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din Capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1.300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane”, s-a menționat în rechizitoriul întocmit de procurori.
CITIȚI ȘI: