Situat în apropiere de Hong Kong, orașul Kowloon a fost vreme de ani buni o problemă pentru autoritățile chineze, din cauză că a devenit cel mai aglomerat loc din lume.
Cei 50.000 de locuitori ai săi au trăit înghesuiți în aproape 300 de blocuri de apartamente, construite fără vreun fel de aprobare până în anul 1992, când autoritățile chineze au decis să demoleze orășelul și să construiască în locul său un parc, scrie Daily Mail.
Înainte ca el să dispară de pe harta lumii, doi fotografi au ales să-și petreacă cinci ani de zile în Kowloon, pentru a observa stilul de viață al oamenilor de acolo. Cunvintele nu pot descrie lumea pe care ei au surprins-o în imagini.
În încercarea de a stârpi infracționalitatea care domina zona, în 1948 autoritățile au suspendat orice formă de sprijin acordată orașului Kowloon. Deși condițiile erau jalnice, cele 33.000 de familii de chinezi au continuat să-și ducă liniștite traiul în același loc înghesuit și murdar, pentru încă trei decenii.
Planul oficialilor de a distruge focarul din Kowloon nu a dat roade ci, dimpotrivă, lipsa unei legislații și traiul foarte ieftin au devenit un punct de atracție pentru micii afaceriști.
În anii ’80, locul devenise faimos pentru numeroasele case de toleranță, cazinouri și de desfacere pentru cocaină. Kowloon s-a făcut cunoscut și pentru comercianții de carne de câine sau pentru dentiștii care profesau fără să respecte vreo normă de igienă.
În ultimii ai de existență a orașului infracționalitatea scăzuse, însă condițiile sanitare inexistente transformaseră locul într-un focar de infecție care amenința întregul Hong Kong. Cu toate că locuitorii din Kowloon nu păreau a fi deranjați de mizeria din jurul lor, guvernul a cheltuit aproape 350 de milioane de dolari pentru despăgubirea celor evacuați.
Deși la mijlocul anilor 90 întreaga populație fusese relocată, iar în locul ghetourilor de odinioară trona un spațiu verde, orașul Kowloon a rămas în istorie ca cel cea mai populată localitate din lume.
Mir Lui a fost repartizat să lucreze ca poștaș în acest oraș și nu a avut de ales. Purta mereu șapca de poștaș pe cap, pentru a se feri de apa care se prelingea peste tot.
Glasurile copiilor care se joacă pe acoperiș se amesteca cu sunetul produs de motoarele aeronavelor de pe aeroportul Kai Tak din apropiere.
Pentru mulți localnici acoperișul era o adevărată oază de aer proaspăt, o scăpare din înghesuiala clădirilor de dedesubt.
Un cetățean din Kowloon protestează pe un trotuar față de despăgubirile oferite de autorități la evacuarea orașului
Procesatorii de alimente s-au mutat în acest oraș pentru chiriile mici și pentru legislația privind normele sanitare lipsea cu desăvârșire.
Atelierul de lucru al lui Hui Tung Choy furniza veniturile familiei, iar seara se transforma în sufragerie.
Law Yu Yi, de 90 de ani, locuia într-o locuință plină de umezeală alături de nora sa de 68 de ani. Tradiția chineză impune ca nora să aibă grijă de familia soțului.
Băcanul Chan Pak, în timp ce se juca cu câteva din cele șapte pisici ale sale, în interiorul magazinului pe care îl deținea
Orașul în care trăiau nu le împiedica pe doamne să se îngrijească. În această imagine, se poate vedea cum o coafeză îi pune bigudiuri unei cliente.
Un copil cu genunchiul julit, în timp ce stă pe tejgheaua dintr-un magazin mixt
300 de clădiri legate între ele, au fost construite aici fără respectarea vreunei norme de siguranță sau fără vreo aprobare ori recomandare din partea unui arhitect.
Mii de oameni foloseau cum considerau mai bine spațiul pe care îl aveau la dispoziție. În timp ce din balcoane creșteau plante de apartament, localnicii spălau la mână hainele, pe trotuarul din fața blocului.
O vedere de pe acoperiș în care se observă doar câteva din miile de antene de televizor de pe clădiri
Comercianții pregătesc peștele pentru a-l scoate la vânzare
Peretele unei locuințe, împodobit cu fotografii de familie și ceasuri
Lumina zilei abia pătrunde prin grilajul prin de gunoaie al acoperișului unui templu