Nume precum Himmler, Goring, Goeh sau Hoss mai au încă puterea de a evoca ororile Holocaustului. Cei care le poartă astăzi sunt condamnați să ducă povara unei reputații legate de cele mai cunoscute crime ale Germaniei naziste, scrie BBC.
Atunci când era copil, părinții lui Rainer Hoss i-au arătat acestuia o grămadă de fotografii de familie. Imagini cu tatăl lui Rainer când era copil și se juca în curtea cu piscină a unei case care pare căminul ideal pentru orice familie.
În realitate, casa în care a crescut tatăl lui Rainer se afla la doar câțiva metri de lagărul de exterminare Auschwitz. Bunicul lui Rainer, Rudolf Hoss, a fost primul comandant al lagărului nazist, iar tatăl lui a crescut la câțiva metri de camerele de gazare, jucându-se cu jucării confecționate de prizonieri.
Rainer își amintește că atunci când culegea căpșuni din casa bunicilor, aceștia îi spuneau să le spele înainte de a le mânca, pentru că erau pline de cenușa provenită de la cuptoarele din lagăr.
„Este greu să explic sentimentul de vinovăție, și cu toate că nu am niciun motiv să îl nutresc, duc această povară în continuare”, a povestit nepotul nazistului.
„Îmi este rușine de ceea ce bunicul meu le-a făcut zecilor de mii de mii de oameni concentrați acolo. Așa că ajung să mă întreb de ce ei au trebuit să moară, iar eu trebuie să trăiesc. Ca să port această povară? Este singura explicație pe care o găsesc”, a mai spus Rainer Hoss.
Tatăl lui Rainer nu a abandonat niciodată ideile cu care a fost crescut, așa că a hotărât să nu mai păstreze legătura cu el, ca să nu fie nevoit să poarte rușinea și vina de a se fi născut în această familie.
Katrin Himmler a încercat să scape de povara de a-l avea pe Heinrich Himmler în familie, scriind o carte- „Frații Himmler: Povestea unei familii germane”, în care dezvăluie detalii despre Heinrich Himmler, care era fratele bunicului său, despre bunicul său și despre un alt frate al acestuia, ambii fiind membri ai partidului nazist.
„Am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să mă distanțez și să mă confrunt în mod direct cu situația. Nu am de ce să mă ascund sau să mă rușinez de această legătură de familie”, a spus Katrin.
„Unii nu mai păstrează legătura nu părinții, ca să își poată duce viața mai departe fără a fi afectați. Alții aleg să îi iubească necondiționat și să lase lucrurile rele deoparte. Oare poți să-I iubești știind că au făcut lucruri groaznice?”, se întreabă nepoata criminalului de război nazist.
Monika Hertwig era doar un bebeluș atunci când tatăl ei, Amon Goeth, comandantul unui lagăr din Cracovia, a fost judecat și spânzurat pentru că a ucis zeci de mii de evrei.
Mama ei a crescut-o ascunzându-i trecutul întunecat al tatălui său, iar despre locul de muncă al acestuia îi spunea că este un loc „în care evreii trăiau în armonie și se iubeau ca frații”.
În adolescență, când mama Monikăi nu a mai putut să-i ascundă adevărul, aceasta a recunoscut că e posibil ca tatăl ei „să fi omorât câțiva evrei”. Atunci când a început să o întrebe în mod repetat care este numărul evreilor omorâți de tatăl său, a început să fie bătută cu un cablu.
Abia atunci când a fost lansată producția cinematografică „Lista lui Schindler” a aflat că numărul celor morți din cauza tatălui său era impresionant. Când a ieșit din sala de cinema, Monika a suferit un șoc.
Bettina Goring, strănepoata lui Hermann Goring, secundul lui Hitler în fruntea Partidului nazist, a simțit că trebuia să ia măsuri drastice pentru a stârpi moștenirea grea a familiei.
Bettina Goring
Atât ea cât și fratele ei au decis să fie sterilizați, ca să nu ducă mai departe gena familiei. Amândoi au ales să evite nașterea unui nou monstru în familie.
Deranjată de asemănarea fizică dintre ea și străbunicul său, Bettina a ales să părăsească Germania și s-a mutat peste ocean, în Statele Unite.