ZIUA CEA MAI LUNGĂ. Cum a transpirat „recurentul” Adrian Năstase 12 ore în fața a cinci judecătoare: „S-ar putea să-mi pierd libertatea”

A șasea ședință de judecată a recursului lui Adrian Năstase și a celorlalți condamnați din dosarul „Trofeul Calității”, în fața completului de cinci judecătoare de la Înalta Curte de Casație și Justiție l-a ținut ca pe ace pe fostul premier în sala de judecată, timp de 12 ore, în lupta sa pentru a-și salva doi ani de libertate, pe care judecătorii au decis că trebuie să i-i ia.

Năstase nu s-a clătinat în fața președintei instanței supreme, judecătoarea Livia Stanciu, o femeie-cerber cu care nimeni nu și-ar dori să intre într-o contră juridică fără să aibă toate argumentele la el și nici să o ducă cu preșul. S-a clătinat însă la pastila Direcției Naționale Anticorupție (DNA), care s-a transformat în bomba zilei: Năstase ar fi avut o convorbire telefonică cu fostul șef al ISC, la 5 dimineața, înainte ca acesta să retragă instituția din proces.

Machiată puternic, blondă, tunsă scurt și cu o voce care taie în carne precum colții unui pitbull, judecătoarea Livia Stanciu l-a tratat pe fostul premier Adrian Năstase, ca de altfel pe toți inculpații, ca pe niște elevi aflați la corigență: a dat cu ei de pământ de câte ori aceștia își dădeau în petic, însă a făcut totul ca versiunea acuzaților să fie consemnată corect, pentru a obține nota de trecere.

„Vă rog să spuneți lucruri noi, pe care nu le-ați spus deja instanței anterioare!”

„Recurentul!„, s-a zguduit sala de judecată, când judecătoarea l-a chemat pe Adrian Năstase la bara acuzaților, să-și depene povestea. Demn, sigur pe el, îmbrăcat impecabil, cu părul alb-violet tuns la fix, Năstase și-a început jocul precaut. Mereu cu cuvintele la el, când ștrengar, când penitent, Năstase a repetat în mare aceeași poveste pe care a spus-o de când a început procesul, lucru care a stârnit furia judecătoarei Livia Stanciu: „Recurentul! Vă rog să spuneți lucruri noi, pe care nu le-ați spus deja instanței anterioare. Sper că plecați de la ideea că am citit dosarul!”.

Adrian Năstase a reclamat pentru a nu se știe câta oară că DNA a adus 970 de martori la proces, primii pe listă fiind niște muncitori cu tizi celebri, pe nume Nicolae Ceaușescu și Adrian Năstase și că DNA nu a reușit să probeze termopanele din Zambaccian sau chinezăriile de import, ceea ce arată „modul jenant” de a face justiție al procurorilor anticorupție.
„Au rămas căciulițele și afișele electorale din 2004, ca măsură a corupției din România„, glumește indignat Năstase.

Fostul premier, uneori cu ajutorul avocatului Ioan Cazacu, care îi mai sufla din sală, a reclamat că nu a influențat în vreun fel organizarea evenimentului Trofeul Calității, că în dosar nu există nici o probă care să dovedească cum că el și-a exercitat influența asupra Irinei Jianu, fosta șefă a Inspectoratului de Stat în Construcții, pe care de altfel a numit-o în funcție direct ministrul Miron Mitrea. Singura sa legătură cu Trofeul Calității, a spus Năstase, a fost că a dat un premiu la acest eveniment, pe scena Sălii Palatului, în prezența a 5.000 de oameni.

„Recurentul!”, nu mai rezistă să asculte aceeași placă judecătoarea Livia Stanciu: „Spuneți lucruri irelevante, de coloratură, pe care le-ați mai spus și la instanța anterioară. Ne pierdem timpul în sala de judecată!”.

„Eu nu consider că îmi pierd timpul, doamna președintă. Pentru că s-ar putea să-mi pierd libertatea!”, se indignează histrionic Adrian Năstase.

Judecătoarei asistente îi sare pixul din mână, de la viteza cu care ia notițe. „Să vi-l dau eu?”, nu se poate abține fostul premier de la o glumiță, pentru care își cere scuze imediat, în aceeași secundă în care își șterge și zâmbetul de pe buze, pentru că privirea cerberei Livia Stanciu îl arde ca laserul.

„Imaginea corupției”

Ce l-a supărat cel mai tare pe liderul PSD, la sentința primită de la instanța anterioară, au fost însă două lucruri. Primul – faptul că instanța anterioară, tot a Înaltei Curți, s-a pronunțat „ca o instanță politică, făcând judecăți politice” și spunâd că el ar trebui „eliminat temporar din societate” și că „este imaginea corupției pe care România nu o mai tolerează”. Al doilea, că DNA îl acuză în calitate de candidat la președinția României, de fapte care s-au petrecut înainte ca el să fi fost desemnat candidat la președinție de către PSD.

„Eu am fost candidat de mic copil„, zâmbește Năstase. „Soarta!”, îi ține isonul din sală avocatul său, fostul PRM-ist Lucian Bolcaș. „Procurorii au spus că este o cutumă națională ca președintele unui partid să fie candidatul la președinție. Este absolut neadevărat. În aceste condiții, mi-am permis să-i scriu o scrisoare lui Emil Boc, în care i-am spus să nu candideze la Primăria Clujului, pentru că sigur va fi candidatul PDL la prezidențiale„, a mai aruncat una pentru public Adrian Năstase.

Bomba DNA – listingul telefoanelor Năstase-Grăjdan: Ați vorbit telefonic la 5 dimineața?

Timidă, cu ochelari și roșind uneori din graba de a-și formula cât mai exact atacurile, procuroarea DNA era ultima persoană la care te-ai fi așteptat să-l paralizeze pe Adrian Năstase. Totuși, fulgerul l-a retezat ca pe un brad înalt: „Să ne spună recurentul Adrian Năstase dacă în 22 mai, în jurul orei 5 dimineața, a discutat telefonic cu Adrian Balaban Grăjdan, având în vedere că în aceeași zi a fost depusă la instanță o adresă din partea ISC…„.

Zâmbetul lui Adrian Năstase a murit încet, treptat, ca atunci când știi că te-a lovit ceva dur, dar nu știi ce și de unde. Pauza de o secundă, în care zumzetul sălii a amuțit, s-a derulat parcă la ralanti. În secunda doi, avocații Bolcaș și Cazacu urlau la judecătoare, sărind de pe scaune lângă Adrian Năstase, să nu consemneze această întrebare, pentru că este irelevantă la dosar și pentru că proba nu a fost depusă, și chiar dacă ar fi așa, ea este obținută în condiții ilegale. Judecătoarea Livia Stanciu nu a admis întrebarea. Transpirația lui Adrian Năstase i-a depășit gulerul cămășii și i-a curs pe gulerul costumului.

La pauză însă, procuroarea DNA a depus două acte, printre care și listingul convorbirilor telefonice și al mesajelor scrise dintre Adrian Năstase și Adrian Constantin Balaban Grăjdan, fostul șef al ISC care a cerut retragerea instituției din proces imediat ce a fost numit în funcție de premierul Victor Ponta.

„M-am uitat pe listing. E vorba despre un apel de 40 și ceva de secunde, rătăcit, pierdut, nu este vorba despre o convorbire. Grăjdan m-a sunat pe mine, nu eu pe el. Mai sunt și niște sms-uri din perioada noiembrie până în prezent. Chestiunea a fost lansată aici pentru a distorsiona lucrurile importante care s-au spus de către noi”, ne-a explicat Adrian Năstase mai târziu, într-una dintre pauze, cu siguranța de sine regăsită.

Pe hol, la covrigi, gogoși și cafele, avocații, Adrian Năstase și Irina Jianu au făcut cerc și dezbat șușotit „statul polițienesc” în care trăim, în care nu mai poți să vorbești nimic la telefon fără să fii ascultat.

Bogdan Popovici, Forum Invest: „Am făcut o listă cu penitenciarele din România, să vedem unde picăm”

Fostul patron de la Eurografica, Cristian Vasile, a încercat să demonstreze cu cifre că nu a spălat bani în 2004, așa cum l-a condamnat instanța anterioară, pentru că a rulat banii primiți din Trofeul Calității, făcând o campanie reală și înregistrând o creștere a vânzărilor de 3,5 milioane de euro.

În cotrast, Bogdan Popovici, patronul Forum Invest, care a organizat evenimentul Trofeul Calității, a ales varianta teatrală a apărării, mergând pe mâna regiei de film pe care amintește că a studiat-o. Nu a învățat însă regula numărul unu a cinematografiei: să nu-ți enervezi spectatorii, mai ales când ei se numesc Livia Stanciu și conduc instanța supremă.

„Am în familie 14 ani de închisoare. Sunt foarte periculos„, spune Popovici, referindu-se la el și la soția sa Marina Popovici, în timp ce judecătoarea îi citește acuzațiile pentru care a fost condamnat.

„Am făcut o listă cu penitenciarele din România, să vedem unde picăm. Doamnă judecător, eu am două fete acasă și după cum le-am educat, trăiesc cu speranța că femeile sunt mai normale la cap decât bărbații„, insistă în derizoriu Popovici, referindu-se la judecătorul Matei, singurul bărbat din completul de judecată anterior, care l-a condamnat la 7 ani de închisoare.

Simțind că Livia Stanciu și judecătoarele trec încet-încet de la zâmbete ascunse și chicoteli scăpate fără ocoliș direct la furie incendiară, avocatul lui Popovici intervine cu efect de prevenire a incendiului: „Doamna președintă, vă rog să realizați că dincolo de aspectul ușor poetic al acestei declarații, este vorba despre un protest , desigur făcut la modul de a chicoti sala„.

Popovici a continuat, în ciuda insistențelor judecătoarelor de a trece la subiect și la obiect, punctând că acesta este primul complet de judecată real întâlnit de el, că are deplină încredere în judecata doamnelor prezente, precum și alte preambuluri măgulitoare, cărora Livia Stanciu a obosit până la urmă să le spună stop și i-a spus acuzatului că îl lasă să vorbească ce vrea, dar va consemna numai ce este relevant.

Chichițele avocățești care explodează în fața avocaților

Reputatul specialist în jurisprudență CEDO și constituțională Corneliu Liviu Popescu a rămas la urmă, promițând la fiecare covrig înfulecat pe holuri că va factura la oră impertinența instanței de a-l ține degeaba de dimineață până seara, pentru a-și contesta o amendă judiciară primită la un termen anterior. Avocatul fusese amendat pentru că lipsise de la judecată, fără să motiveze instanței și fără să asigure un înlocuitor.

„Nu știu dacă trebuie să port roba sau nu în fața dumneavpastră, nu vreau să mă amendați încă odată”, și-a început Popescu pledoaria. Aflând că este la latitudinea sa să o poarte sau nu, avocatul a ales să iasă 30 de secunde din sală, deși avea roba pe braț: „Nu îmi permit să mă schimb în fața dumneavoastră!”.

Războiul era ca și pornit. Judecătoarea și avocatul s-au contrat pe interpretarea unor articole de procedură, dar nu după ce Popescu a ținut să menționeze că este foarte obosit și că nu știe dacă mai are capacitatea să se apere cum trebuie. Pedeapsa și-a făcut-o Corneliu Liviu Popescu, cu mâna lui.

După 10 ore de audieri, Livia Stanciu a luat o decizie neașteptată. A admis o cerere de recuzare a completului de judecată, înaintată de avocat, lucru care prelungea pe termen nedefinit șederea în sala de ședință, până când un alt complet de judecători se pronunța pe această cerere.

„Nu vrei să punem noi fiecare câte un milion și să-ți plătim amenda?„, îl ia peste picior avocatul Ioan Cazacu pe Popescu, în hohotele asistenței, cu gândul că mai au de așteptat încă câteva ore până când cererea avocatului va fi judecată, lucru care nu îi privea pe restul. Surprins de decizie și jenat că îi ține pe toți pe loc pentru o chichiță irelevantă până la urmă, Popescu a mai găsit puterea să râdă. În câteva zeci de minute, colegii judecători ai Liviei Stanciu i-au respins cererea, astfel că procesul a continuat cu aceleași 5 judecătoare.

După aproape 12 ore, ședința s-a încheiat. Adrian Năstase și ceilalți condamnați în dosarul Trofeul Calității vor veni pe 6 iunie, într-o nouă zi de contre în care miza este libertatea lor. Relaxat, Adrian Năstase a negat, la un covrig, pe holuri, că termenul de prescriere a faptelor se apropie, în ciuda faptului că avocatul său, Ioan Cazacu, a susținut mai demult că acesta ar fi cândva în luna iunie. De fapt, spune Năstase, faptele s-ar prescrie în aprilie 2013: „Deci nu mă grăbesc și nu mă tem”.