Dinastia Le Pen „întinerește” extrema dreaptă din Franța: Marion Maréchal-Le Pen, de 22 de ani, favorită pentru un loc de deputat

Dinastia Le Pen și-a consolidat dominația asupra extremei drepte franceze odată cu emergența nepoatei președintelui Frontului Național, Marion Maréchal-Le Pen, în vârstă de 22 de ani, care face parte dintre posibilii deputați ai acestui partid ancorat de acum în peisajul politic, relatează AFP.

Fondatorul Frontului Național, Jean-Marie Le Pen, care în curând va împlini 84 de ani, este cel care a lansat campania legislativă pentru nepoata sa Marion în Vaucluse (sud), felicitându-se pentru „rasa sa bună”. „Din cauza numelui pe care îl port, trebuie să dau exemplu”, a declarat la rândul său nepoata președintei FN Marine Le Pen.

Pariul a fost unul câștigător, ea clasându-se pe primul loc în circumscripția sa din Vaucluse (sud-est), cu 34,63 la sută din voturi, devansându-l pe deputatul UMP în exercițiu și o socialistă.

Socialista refuzând să se retragă în favoarea dreptei, așa cum i-a cerut partidul său, Marion Maréchal-Le Pen are șanse reale să fie aleasă duminica viitoare.

Mătușa ei, Marine, a dominat peisajul politic la Hénin-Beaumont, în bazinul minier sărac din nord, unde s-a clasat pe primul loc cu 42 la sută din voturi, devansându-l pe socialistul cu care se va înfrunta duminică în al doilea tur de scrutin și eliminându-l pe liderul stângii radicale Jean-Luc Mélenchon.

Potrivit politologului Jean-Yves Camus, specialist în extrema dreaptă, „există un efect de marcă”. „Reușita lui Marine Le Pen este aceea că a prelungit efectul prezidențial obținând un scor bun la niște alegeri al căror mod de scrutin (majoritar) este nefavorabil FN”.

La o lună după ce a oferit FN scorul istoric de 17,9 la sută la prezidențiale, Marine Le Pen și-a adus duminică partidul în poziția de „a treia forță politică din Franța”, cu 13,6 la sută la legislative.

„În mod incontestabil este un succes al strategiei de dediabolizare” începută de Marine Le Pen, în vârstă de 43 de ani, care în mai puțin de doi ani a ameliorat imaginea partidului de extremă dreapta, a respins jocurile de cuvinte antisemite ale tatălui său dar nu a schimbat nimic în poziționarea violent antieuropeană și antiimigrație a formațiunii.

În fața amenințării Frontului Național – acesta va fi prezent în 61 de balotaje în al doilea tur – Partidul Socialist a cerut clar luni mobilizarea împotriva extremei drepte, propunând, după caz, retragerea candidaților săi (cum ar fi în Vaucluse pentru a bara drumul lui Marion Maréchal-Le Pen) și solicitând UMP să facă la fel.

UMP a refuzat luni această propunere. „Nu se pune problema să votăm pentru Frontul Național și nici să cerem (alegătorilor) să voteze pentru candidatul socialist”, a declarat liderul UMP Jean-François Copé.

Mai mulți candidați ai partidului său sunt pregătiți chiar să meargă mai departe. În apropiere de Marsilia, un candidat al UMP Roland Chassain, clasat pe locul al treilea după un socialist și un candidat al FN, s-a retras pentru a facilita succesul Frontului Național.

În Moselle (est), fostul ministru apropiat al fostului președinte Nicolas Sarkozy, Nadine Morano, le-a cerut direct „alegătorilor Frontului Național care împărtășesc valorile sale să opteze pentru candidatura sa”.

Potrivit unui sondaj Ipsos, doi alegători ai UMP din trei sunt favorabili unui acord de retragere mutuală între dreapta și FN pentru a învinge stânga în al doilea tur.

„Există o anumită porozitate la bază între alegătorii FN și cei ai UMP”, afirmă Jean-Yves Camus, care apreciază totuși că dacă există câteva „interstiții în cordonul sanitar”, frotul republican împotriva FN va exista în continuare.

„Atât timp cât digul nu va fi rupt, FN care reprezintă aproximativ 15 la sută dintre alegătorii din Franța nu va participa la niciun guvern local sau național. Îi mai rămâne să treacă la etapa Țării Bascilor sau Austriei, unde partidele de extremă dreapta au intrat în Parlament și au reușit uneori să realizeze alianțe cu dreapta aflată la putere”, explică el.

Pentru ca FN să treacă la această etapă, apreciază cercetătorul, „are nevoie de parteneri care să accepte să partajeze cu el un program guvernamental”.