Profesorul Barroso bate România cu pixul în cap

Îmi stăpânesc mirarea și iritarea provocate de unele dintre cerințele CE, tocmai pentru că e vorba de Comisia Europeană. De la înălțimea acestui organism nu mă așteptam, în primul rând, la un document atât de lung. Câteva principii esențiale, formulate clar și ferm, cu cererea de respectare a acestora întocmai și imediat, erau de ajuns. Cum sunt, de pildă:
– „Respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar”.
– „Conformarea imediată în fața deciziilor Curții Constituționale”.

În schimb, avem în față un adevărat act tutelar, un fel de „socreală” care detaliază inutil și forțează uși deschise. Ce-i asta, „nicio grațiere prezidențială în cursul actualei președinții”? „Grațierea lui Adrian Năstase” a fost doar o fumigenă de presă, fără vreo bază reală, scoasă din discuție de președintele interimar Antonescu prin declarație publică: „Nu voi grația pe nimeni”. Cum poate CE să ceară ceva legat de nimic?

Cum poate să facă același lucru în legătură cu procurorul general și șeful DNA, a căror menținere în funcție e formulată expres? Tot președintele interimar a precizat public cu două-trei zile în urmă: „Nu vor fi schimbați procurorul general, șeful DNA, șefii SRI și SIE etc”. De ce, ca să fie „rechizitoriul” mai bogat? N-ajunge câte nefăcute a comis guvernul USL, de ce trebuie să i se pună în cârcă și ce n-a făcut?

Apoi, e cât se poate de corect ca Bruxellesul să ceară „renunțarea la folosirea de ordonanțe de urgență în cazul unor decizii care afectează statutul instituțiilor fundamentale ale statului, ori Constituția, și în situații care nu prezintă urgență”. Dar unde era CE când guvernul Boc îneca parlamentul în ordonanțe de urgență, aproape desființându-l? Dl Barroso n-a fost la fel de bine informat ca acum când PDL încerca să vâre pe gâtul nației, în cel mai anticonstituțional și antidemocratic mod cu putință, ordonanța de comasare a alegerilor locale cu cele generale?

„Numirea unor miniștri împotriva cărora să nu fi fost formulate decizii că nu respectă criteriile de integritate. Obligația celor care nu respectă aceste criterii să părăsească posturile”. Împotriva lui Mircea Diaconu nu exista o hotărâre definitivă când a fost numit. Când această hotărâre a apărut, dl Diaconu și-a dat pe loc demisia – deci, încă o spargere de ușă deschisă?

Mi-am exprimat în scris și oral dezaprobarea și îngrijorarea față de comportamentul puterii USL în ultimele săptămâni. Încă o dată, mă bucură, în calitate de cetățean, atenția mărită pe care ne-o acordă Europa și sunt convins că, în principiu, ne este de folos. Dar nu pot spune că sunt foarte fericit când Bruxellesul bate România cu pixul în cap. Pricepem și fără asta.